smerenia

Mă plec smerit în faţa Slavei Tale
Şi, cu evlavie, adânc mă-nchin,
Abandonându-mă cu totul, moale,
În mâna Ta, Olarule divin.

Striveşte-n mine, Doamne, răzvrătirea
Şi tot ce nu se lasă modelat,
Din lutul bun îndepărtează firea,
Căci vreau, Părinte, să fiu vas curat.

Doar Tu poţi să îmi dai forma dorită
Şi vreau să-Ţi semăn, Doamne, tot mai mult,
Fiinţa mi-e cu totul copleşită,
Voinţa-mi Ţi-e supusă: tac şi-ascult.

Eu ştiu că lutul modelat de Tine
Devine trainic doar trecut prin foc;
De vezi că mai există teamă-n mine,
Alung-o Tu şi dă-mi credinţă-n loc.

Să cred că şi în foc îmi eşti alături,
Focul lucrând la trăinicia mea,
Iar Tu urmând cenuşa să o mături,
În mine rămânând lucrarea Ta.

Abia când trăinicia-i dobândită
Voi fi împodobit, frumos ornat,
Lucrarea fiind astfel isprăvită
Şi vasul gata de-ntrebuinţat.

Mă plec smerit în faţa Ta, Părinte,
Ca rod al modelării mă închin,
Sunt acum trainic, am podoabe sfinte,
Dar mai doresc ceva: să fiu vas plin.

Să poți sta lângă mine

Destăinuie-Ți inima Abiel în inima-mi de lut

Și dă-mi puterea să tac doar și s-ascult...

Să-Ți mângâi blând obrajii când frigul Te-a umplut,

Să poți sta lângă mine fără s-auzi ce vreau, ce m-a durut...

Dă-mi mâna Abiel să Ți-o strâng, nu să primesc

Și odihnește-Ți ochii de teama că mă rătăcesc

Vreau Abiel de mine să Te simți iubit,

De vrei să taci, cu liniștea Ta am să mă hrănesc

Și am să tac și-am să privesc 

până chipu-Ți în mine-L întipăresc!

Chiar dacă tot ce vreau  Abiel  e  să te sărut,

Și dacă inima -mi în piept mă leagă tot mai mult,

Pentru că n-am uitat  iubirea din ochii Tăi când m-a privit,

Când m-ai luat în brațe și  cu iubire mi-ai zâmbit .

ce mai scrii?

 

ce este scris in cartea adevarului?

ce se zice in cartea razboaielor Domnului?

 ce este scris oare in Cartea Dreptului?

ce sunt scrise oare in cartea faptelor lui Solomon?

ce cuprinde cartea numaratorii poporului?

ce s a scris in  cartea prorocului Natan, si in cartea prorocului Gad?

Unde este cartea de despartire?

ai numele scris in Cartea vietii?

 Sa nu pecetluiesti cuvintele prorociei din cartea aceasta!

Niste carti au fost deschise.

 tu ce carte mai scrii?

o aşteptare mai bună

Pentru că ţi s-a mişcat inima, pentru că te-ai smerit înaintea Domnului, când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor Iui, care vor ajunge de spaimă şi de blestem, şi pentru că ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, şi Eu am auzit - zice Domnul.2 Împăraţi 22.19
Mulţi din cei care dispreţuiesc înştiinţarea, vor pieri; dar ferice de acela care ia seama la Cuvânt, şi se cutremură. Aşa a făcut Iosia şi a fost scutit de judecăţile rostite de Domnul împotriva lui Iuda, din pricina păcatelor sale. Dacă şi inima ta s-a muiat şi te-ai smerit, vei fi şi tu scutit, şi apărat în ziua cea rea. Dumnezeu face un semn, pune o pecete pe fruntea acelora care suspină şi plâng din pricina păcatului veacului acesta. Îngerul distrugător a primit ordin să bage sabia în teacă până la punerea peceţii, pentru ca aleşii Lui să fie puşi la adăpost (Apocalipsa 7.1-3). El îi cunoaşte. Sunt timpuri ameninţătoare? Se vede necredincioşia înaintând cu paşi grăbiţi, făcându-vă să vă temeţi de o pedeapsă asupra unui popor care se adânceşte în păcat? Poate că aveţi dreptate. Ei bine, făgăduinţa „că nu vor vedea ochii tai toate nenorocirile pe care le voi aduce asupra locului acestuia" este şi pentru tine. Dar voi vă găsiţi într-o aşteptare mai bună, mai mângâietoare, a venirii Domnului Isus, şi atunci zilele de întristare vor avea sfârşit.

Sa pastrezi credinta si un cuget curat,

 

• Porunca pe care ti-o dau, fiule Timotei, dupa prorociile facute mai inainte despre tine, este ca, prin ele, sa te lupti lupta cea buna si sa pastrezi credinta si un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, si au cazut din credinta. 1Timotei 1 vers 18 19

A păstra credinţa în împrejurările vieţii înseamnă a spune: “Ştiu că tot ce Domnul a îngăduit în viaţa mea este doar pentru că El mă iubeşte, şi va face tot ce este mai bine pentru mine. Mă voi încrede în El şi El va schimba toate lucrurile înspre binecuvântarea mea”. Este demn de remarcat faptul că Domnul nu i-a lăudat niciodată pe ucenicii Săi pentru credinţa lor, ci i-a mustrat în diferite ocazii pentru lipsa ei. Nu este uimitor că aceia care au petrecut cel mai mult timp cu El au dat dovadă de lipsă de credinţă? În al doilea rând, trebuie să păstrăm şi “o conştiinţă bună”, practicând zilnic judecata de sine, chiar şi în cele mai mici lucruri în care greşim. Dacă ţinem socoteala din scurt cu Dumnezeu, judecând tot ce spunem sau facem greşit, orice lucru care nu se potriveşte cu chemarea noastră creştină, atunci vom păstra o conştiinţă bună. Dacă nu practicăm judecata de sine, deschidem uşa pentru vrăjmaşii noştri. Fără să ne judecăm pe noi înşine, vom deveni tot mai împovăraţi de greşelile noastre, având o conştiinţă rea. Dacă refuzăm să judecăm păcatul care ne-a produs o conştiinţă rea, vom fi tentaţi să modificăm lumina Scripturii pentru a se potrivi cu drumul nostru inconsecvent. Cu alte cuvinte, ne vom ajusta doctrina după purtare. Când se întâmplă acest lucru, ne îndreptăm cu paşi repezi către naufragiu. Cât de periculos este să neglijăm judecata de sine! Drumul către “naufragiu” începe prin a lăsa nejudecat un păcat, oricât de mic. Putem spune deci că “credinţa” Îi face loc lui Dumnezeu înăuntru, în timp ce “o conştiinţă bună” dă păcatul afară; astfel suntem ţinuţi pe linia de plutire şi navigăm în siguranţă cu Dumnezeul nostru.

Mulțumesc

 Mulțumesc, o ! ce cuvânt

Orice om de pe pământ

De orice neam, de orice cultură

M-ai răstit sau chiar mai blând

Îl are ca-nvățătură.

Mulțumesc, o! ce cuvânt

Chiar de atunci când mic fiind

Orișice părinte invață,

Pe copii acest cuvânt,

Ce-i ajută apoi în viață.

Mulțumesc, o! ce cuvânt

Îl cunoaște orișicine,

Toată lumea pe pământ

Îl recită sau îl spune.

Doar, când ți s_a  făcut un bine.

Mulțumesc, o! ce cuvânt

Și de ai primit ceva,

De când umbli pe pământ

L-ai spus chiar cu gura ta,

Sau măcar l-ai spus în gând.

Mulțumesc, o! ce cuvânt

Ce frumos acest cuvânt,

Ce_ a fost dat tuturor,

Ca în toate și oricând,

Tu să fi mulțumitor.

Și acest frumos cuvânt

Mulțumesc, mulțam frumos

Ce-i în orice om de rând,

Un cuvânt ce-i prețios,

Pentru orice credincios

Mulțumesc!, Cuvântul păcii

Ce-ai venit din Cer de Sus

El  e  Dragostea dreptății,

În El , Domnul meu Isus

El fiind Cuvântul vieții,

Pentru toți de pe pământ.

El ne-a învățat pe toți,

Cum să facem  să fi sfinti

Mulțumind și doar atât.

El  e Cel ce ne-a învățat

Cum să fim mulțumitori,

Chiar și-acum în acest veac,

Pilda Sa e de urmat,

Între cei ce-s slujitori.

Căci așa cum El ne spune

Să fim azi mulțumitori,

Pentru tot și pentru toate,

Chiar de-mi place sau nu-mi place

Mulțumiți-i pentru toate.

Căci de ești mulțumitor,

Vei avea în tine pace,

Vei fi chiar m-ai răbdător.

În timpul ce il traim

Totul e ingrijorător,

Mulțumește întotdeauna,

Chiar și pentru ce nu ai;

Dacă vrei să ai cununa,

Dacă vrei să fii în rai.

Mulțumesc, o! ce Cuvânt

Ce la spus Mântuitorul,

Chiar de aici de pe pământ

El  Mesia , Salvatorul.

Mulțumesc, o! ce Cuvânt

Ca să vadă orișicine,

Chiar de-i rău sau este bine,

Toți să vină să se-nchine,

Tatălui din Slăvi Divine.

Mulțumesc Tată din Ceruri

Pentru Fiul Tău Iubit!

Mulțumesc pentru iertarea

Care Tu ne-ai dăruit.

Mulțumesc pentru onoarea,

De a fi copii tăi

Mulțumesc pentru Salvarea,

Ce a fost în planul Tău.

Mulțumesc că-ntotdeauna

Ne-ai purtat pe brațul Tău.

Mulțumesc pentru cununa,

Ce-am primit prin Fiul Tău.

Mulțumesc ,îți mulțumesc,

Eu te laud, te slăvesc.

Tată Sfânt te proslăvesc,

M-ai iubit, îți mulțumesc.

Amin.

Un început de an

 Un început de an e iarăși

Fără de planuri ce-s firești

Ajunge-al zilei plan în sine

Ce va fi mâine, să nu gândești

Un început de an să fie

În Duhul Sfânt ca să trăiești,

Fie o zi, sau chiar o mie

Tu pe Cristos să-L proslăvești.

Si cauți doar Împărăția

Și Slava Celui Veșnic Sfânt,

Să ai în veci doar bucuria

Chiar pribegind pe acest pământ.

Neprihănirea Lui să îți fie

Ca foamea unui om flămând,

După Cristos și nemurire

Și zi de zi pe El urmând.

O sete aprinsă de Cuvânt

Să-ți fie viața ta întreagă,

Și cât vei fi pe acest pământ

Vin' la Cristos și te adapă.

De vrei ca toată fericirea

Să se reverse-n viața ta,

Dă la o parte, ce e firea

Și Duhul Sfânt, El va lucra.

Căci El e Cel ce-a pus în tine

Un dor de Cer de veșnici,

Ca azi, acum și-n veșnicie

Cu El, prin El și tu să fi.

Gândește doar la ce te-așteaptă

O viață fără de sfârșit,

În Glorie, Patria Cerească

Cu-Acel ce este Infinit.

Amin.

una preghiera

Signore Dio, 

Signore del tempo e dell Eternità, tutto e l” oggi e il domani, il passato e il futuro. Io ti ringrazio per tutto ciò che ho ricevuto da Te. Grazie per la vita e per l” amore, per i fiori, per l” aria e per il sole, per la felicita e per dolore , per ciò  che fu possibile e per quello che non lo fu. Ti offro tutto quello che ho fatto:l” amore passato, il lavoro realizzato, le cose che sono passate per le mie mani e cioè che con esse costruito. Ti presento le persone che durante a questo tempo ho amato, le nuove amicizie, li vecchi amori, quelli che mi sono stati vicini, quelli che non era possibile aiutare, con quali ho condiviso la mia vita, il lavoro, il dolore, e l” allegria. Pero Signore oggi voglio chiederti perdono per il denaro speso male, per le parole inutili e l” amore sprecato. Perdono per le azioni vuote e per il lavoro fatto male, perdono per vivere senza entusiasmo, anche per la preghiera che poco, a poco rimandato e che adesso ti presento, per tutti i miei silenzi e le mie dimenticanze; nuovamente ti chiedo perdono.Oggi ho  cominciato uno Nuovo Anno; io mi  fermo la mia vita d” avanti a Te, d” avanti al nuovo calendario, questo chi inizia oggi e ti  lo presento oggi che solo Tu sai si arriverò a viverlo. Oggi ti chiedo per me, per i miei familiari, per i miei amici; la pace, la gioia, la fortezza e la prudenza, la lucidità e la saggezza.Voglio vivere ogni giorno con ottimismo e bontà portando in ogni parte un cuore pieno di compressione e pace. Chiude le mie orecchie a ogni falsità e le mie labbra ha parole false, egoiste o che possono ferire. Apri la mia vita a tutto ciò che e buono. Ti chiedo per il mio spirito sia pieno solamente di benedizioni per poterle spargere ovunque passi. Signore ai miei amici che hanno letto queste parole auguro che Tu concedi saggezza, pace e amore e che la nostra amicizia dura per sempre nei nostri cuori.Riempimi di bontà e l” allegria affinché tutte le persone che incontro sul mio camino possono scoprire in me un poco di Te. Conceda un Anno felice e insegnaci a distribuire la felicita ovunque sia la mia vita.amen!

vino să-i dai inima ta

nu ma intereseaza cine scrie legile unei tari

nu ma intereseaza cine scrie legile unei tari,dați-mi voie să -i scriu cântecele și -i voi modela și moravurile și idealurile și relațiile.

Cand vin dureri

Cand vin dureri pe calea ta,
Si de nori grei se umple zarea,
Sa stii ca este Cineva
Ce-ti stie toata framantarea.

Cand ochii tai, doua izvoare,
Intind durerea pe obraz,
Exista-o mana iubitoare
Ce-alina lacrimi si necaz.

De ce sa te afunzi in noapte
Si sa te-acoperi de durere?
Asculta-ale credintei soapte:
Exista har si inviere!

Da, Domnul este langa tine,
Ti-alina inima-ntristata,
In suferinta te sustine,
Si nu esti singur niciodata.

Nu-i vant sa nu se potoleasca,
Nu este noapte fara zori!
E-atata dragoste cereasca
Si-n prea involburatii nori.

Oricat de greu ar bate vantul,
Credinta ta n-o poate stinge,
Si-oricat de negru e mormantul,
Lumina Crucii il invinge!

Deci fii increzator pe cale
Si-n orice vreme nu uita:
El stie lacrimile tale
Si e mereu la dreapta ta!

sa nu traim din amintiri

nici nu mai vreau sa gândesc
cand stiu cât mă iubești Isus
nici cantec numai am
cand te zaresc privindu-ma zdrobit
nici somn nu-mi vine
ca inca ma iubesti acum pe mine...


desprinde-te si cazi si-ti va fi bine
chiar de durerea sfasie acum
arunca-te adanc in nostalgie si
da trecutului a noastra mare-iubire


si nu uita ca bine e sa plece
a ta iubire impletita cu a mea
sa spele dorul meu cu apa rece
si-al tau sa-l stearga ca pe-o vina grea


si fericirea vei gusta in bucurie
fara durere, fara parerei de rau atunci
vei stii tu bine ce-ai ales sa-ti fie bine
si invelit in bucurie,
sa stii sa zbori acum in curatie.


si inima chiar daca doare, e dorinta
sa ne elibereze acum pe-amandoi
sa stim sa ne uitam si-acum inainte
fara sa mergem un pas inapoi


sa nu traim din amintiri ca sunt chiar grele
chiar de-au fost frumoase atunci in trecut
sa ne-nvatam ca sa scapam de ele
si altele sa aiba-un inceput!

Cauta inima Lui Dumnezeu

Gandeste -te la tot ceea ce doresti sa schimbi in viata ta, dar nu in folosul tau, ci a Lui Cristos!
Onoreaza-L cu acest lucru; 
doreste partasia cu El fara a castiga ceva in schimb.
Isus s-a gandit la noi atunci cand a murit pe Golgota...
Cauta inima Lui Dumnezeu.
 Cu cat Il cauti mai mult pe El, cu atat tu te micsorezi mai mult. 
Sa avem grija sa nu urmarim realizarea visurilor noastre proprii in slujirea noastra Lui Dumnezeu, sa nu Il folosim pe El in "inaltarea" noastra.
Lasa-L pe Dumnezeu sa desparta ce e pretios de ce e fara pret.
Purificarea intareste ceea ce e bun deja si curateste sau indeparteaza ceea ce slabeste sau murdareste.
Omul smerit stie ca nu poate sa o faca, dar se bazeaza pe harul si puterea Domnului.
Urmareste o relatie cu Domnul... 
Mediteaza profund la El...
Arata-I ca ceea ce te leaga e dragostea ce I-o porti, si nu binecuvantarile ce ti le daruie pentru ca se ingrijeste de tine. Demostreaza-ti tie insusi ca Il doresti doar pe El, numai pe El.
Dumnezeu asteapta de la noi sa aratam ca ceea ce dorim de la El este o relatie onesta si profunda.

Ajută la ceva hrănirea cu lacrimi?

Hipersensibilitatea în lucrare înseamnă pur şi simplu să simţi durerea altuia.
Înseamnă să te hrăneşti cu lacrimile acelei persoane.

Ajută la ceva hrănirea cu lacrimi?

Îl ajută pe un om să fie hipersensibil, să se expună deliberat la durerea altuia?
Da, cred că da!
Cred că ajută ca un om să îşi pună haina bocetului si sa -si înghita bucatele muiate în lacrimi pentru a duce poverile altuia.

Duhul lucrează în mine roadele Sale

În căderile noastre, ne grăbim de multe ori să aruncăm vina pe seama ispitei, ca ademenindu-ne din afară.
 Apostolul Iacov ne povățuiește, însă, să privim cu atenție mai întâi înlăuntrul nostru (Iacov 1:14).
 De la căderea în păcat a primei perechi de oameni, Ispititorul și-a stabilit un cap de pod în inima tuturor descendenților lor, având la îndemână o pârghie eficientă, pe care nu ezită s-o acționeze. Numai în Christos el n-a putut găsi pârghia de care avea nevoie, ca să-L abată de la voia Tatălui. Înaintea Lui a trebuit să înceapă cu începutul. Isus mărturisea înaintea ucenicilor, ”El n-are nimic în mine” (Ioan 14:30).
Dar, de oriunde ar veni ispita, dinlăuntru sau din afară, ea nu renunță, când întâmpină opoziție, ci revine mereu, pe alte căi și folosind alte tactici.
 Despre Isus ni se spune că, ”După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat dela El, până la o vreme” (Luca 4:13), dar s-a întors mereu, folosindu-se de oameni (Matei 16:1; 22:18, 35; Ioan 8:6), uneori chiar de ucenici, ”Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți se întâmple așa ceva!” (Matei 16:22-23), și L-a urmat până la cruce (Matei 27:39-43).
Desigur, diavolul nu se prezintă în persoană la fiecare din noi. Cel mai adesea se folosește de agenți umani. Iar noi, la rândul nostru, nu suntem scutiți de primejdia de a deveni uneltele sale. Isus a strigat un avertisment teribil, la care bine facem dacă luăm seama, ”Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!” (Matei 18:7). Unii oameni devin, fără a fi conștienți, vehicole ale ispitei (ca Petru), alții preiau rolul de ispititor, fie din proprie inițiativă, fie manipulați de alții (ca Dalila).
Ispita își are nuanțele și treptele ei. Când Filistenii au căutat să-l biruiască pe Samson, au lucrat prin Dalila, o femeie care s-a dovedit versată și insistentă. Ea ”îl necăjea și-l chinuia în fiecare zi cu stăruințele ei”, până când Samson a cedat și, după ce ”l-a adormit pe genunchii ei”, a dat în mâinile călăilor pe omul care o iubea.
Una din condițiile reușitei ispitei este să detecteze slăbiciunile celui vizat, sau să blocheze sursa puterii lui. Este vital să ne cunoaștem pe noi înșine, să dregem breșele în zidul nostru de apărare și să rămânem conectați la sursa ajutorului.
Legea revelează păcatul, dar n-are putere să-l prevină (Romani 8:3), efectul ei fiind contracarat de firea pământească.
Porunca îmi spune ce să nu fac, dar nu-mi dă puterea necesară să biruiesc ispita.
 Cât despre jertfele prescrise de Lege, ele sunt un remediu aplicat după săvârșirea păcatului. Mai mult, toate aceste lucruri capătă valoare numai când sunt acceptate prin credință. Credința activează Legea, Jertfele și Promisiunile Cuvântului lui Dumnezeu și tot ea mijlocește biruința (Evrei 11), după ce mă face conștient de situația mea disperată. Dar ajutorul îmi vine numai prin Duhul Sfânt.
Numai ”legea Duhului de viață în Christos Isus m-a izbăvit de legea păcatului și a morții” (Romani 8:2).
Duhul mă convinge, prin Cuvântul revelat, de starea mea păcătoasă și nevoia de salvare.
 Duhul îmi dăruiește viață prin nașterea din nou.
Duhul împlinește în mine cerințele Legii (8:4-5), când ascult de îndemnurile Lui (8:4).
 Duhul îmi dă putere să reprim faptele trupului (8:13).
Prin Duhul aparțin lui Christos și devin un om duhovnicesc (8:9)
. El este garanția învierii mele viitoare (8:11).
 Călăuzirea Duhului mă definește ca fiu al lui Dumnezeu (8:14-16).
 Duhul lucrează în mine roadele Sale (8:23).
Duhul mă învață cum să mă rog și mijlocește pentru mine după voia lui Dumnezeu (8:26-27).
Toate aceste lucruri, și multe altele, pe care Duhul le face pentru mine, nu-mi dau dreptul să trăiesc oricum (1 Corinteni 6:19).
Fiind beneficiarul unor lucrări atât de mărețe, săvârșite de Duhul în favoarea mea, mă străduiesc, prin ascultare, să onorez harul Său.

Ah, oare când vei reveni,

Ah, oare când vei reveni,
Al nostru Domn şi Mire,
Pe nori, în cer, a ne răpi,
La Tine în mărire?
Cu-ntregul dor şi-ntregul gând
Noi Te rugăm:
,,O, vin’ curând!”
O, Doamne-a Ta venire
E-a noastră fericire!
Noi azi cântăm iubirea Ta
Şi o simţim în viaţă,
Dar am dori a Te cânta,
Privind slăvita-Ţi faţă!
O, mult ni-e dor să vii curând!
O, vin’, Isuse, Mire sfânt!
Multe dureri sunt pe pământ
Şi multă suferinţă!
Mulţi necinstesc
Numele-Ţi sfânt
Şi pier în necredinţă
’Naintea Ta câţi vin smeriţi,
De Tine-n cer vor fi răpiţi
Să priveghem deci cu Isus,
Ţinând făcli-aprinsă!
Ne-ndrume sus,
Mereu mai sus,
Puterea-I neînvinsă!
S-aude glasu-I răsunând:
,,Fiţi treji căci, iată,
Vin curând!”

lMai întâi, mulţumesc lui Dumnezeu

“Mai întâi, mulţumesc lui Dumnezeu”.
Unul din primele lucruri pe care Pavel îl are în vedere în aproape orice scrisoare pe care a scris-o este să mulţumească lui Dumnezeu pentru credincioşi.
 Noi locuim într-o lume plină de oameni nemulţumitori.
 Noi chiar ne permitem să fim influenţaţi de această atitudine de nerecunoştinţăşi să uităm că Dumnezeu ştie aceasta.
 Iată de ce Pavel, ne îndeamnă să mulţumim.
 A mulţumi este o expresie a bucuriei şi a fericirii.
Noi îi mulţumim lui Dumnezeu pentru lucrurile pe care le primim de la El pentru că ştim că doar Dumnezeu ne poate da lucruri bune.
Am citit odată de un om care şi-a fracturat coloana în urma unei căderi şi a ajuns într-un scaun cu rotile.
 La început a blestemat pe Dumnezeu, dar după ce a fost mântuit, a spus:
-“Când voi sta înaintea tronului divin, Îi voi mulţumi pentru că mi-a rupt spatele.
Dacă Dumnezeu m-ar fi lăsat să trăiesc în felul meu, aş fi ajuns în iad.”
Lucrurile pe care Dumnezeu le face ne vor face întotdeauna mulţumitori.
I-ai mulţumit vreodată lui Dumnezeu pentru fraţi şi surori şi ceilalţi credincioşi ?
 Poate prietenii de altadată te-au părăsit, dar alţii le-au luat locul.
Pavel a auzit despre credincioşii din Roma deoarece despre credinţa lor s-a spus în toată lumea.
Gândurile care îi ocupau mintea erau conectate la credinţa lor.
Duhul şi viaţa lui raţională erau ocupate cu un singur lucru: a sluji lui Dumnezeu, prin Evanghelia Fiului
Său.
Dacă tocmai ai fost mântuit, multe gânduri ale vieţii tale mai dinainte îţi pot încă ocupa mintea.
 Iată de ceeste bine să te gândeşti la Domnul Isus şi la lucrurile privitoare la El.
Pavel tânjea să meargă la credincioşii din Roma.
El nu-i văzuse niciodată, dar se interesase de ei.
 El îi amintea în mod constant în rugăciunile lui.
 Ei aveau nevoie de încurajare şi el putea da “ vreun dar duhovnicesc”.
 El prezintă imediat după aceasta o explicaţie” ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa pe care o avem împreună şi voi şi eu”.
 Noi de asemenea avem nevoie de întărirea credinţei noastre.
Iată de ce ar trebui să venim împreună şi să ne împărtăşim experienţele credinţei noastre unul altuia.
Este o mângâiere pentru ambele părţi şi nu contează la ce nivel de creştere spirituală eşti tu sau ceilalţi credincioşi, dacă sunt nou născuţi sau maturi spiritual.
Aceasta era realitatea despre Pavel şi despre credincioşii din Roma.
Pavel avea multă experienţă în credinţă, dar avea nevoie să fie mângâiat de credincioşii din Roma, deşi aceştia aveau mai puţină experienţă în credinţă.
 Aşadar respectă pe toţi credincioşii.
 Ei au nevoie de tine şi tu ai nevoie de ei.
 Pavel dorise deseori să meargă la Roma,deoarece voia să aibe roade de la ei.
 El nu căuta slavă, dar era dator lui Dumnezeu pentru că El îl chemase la această lucrare şi îi dăduse această responsabilitate.
 El putea să se descarce de această datorie doar dacă predica Evanghelia.
Nu-L cunoşteau oare deja aceşti oameni pe Domnul Isus?
 Ba da, dar Evanghelia nu implică numai predicare, ea implică şi credinţă şi pocăinţă.
 Cuvântul “Evanghelie”, înseamnă “vestea bună”.
 Este numită Evanghelia lui Dumnezeu, deoarece în ea este exprimată dragostea din inima lui Dumnezeu. Dumnezeu ne spune:
- “Pocăiţi-vă şi credeţi în Domnul Isus”,
 dar are să ne spună mult mai mult decît atât !
 Desigur, până nu ne-am pocăit de păcatele noastre, nu putem descoperi tot ce vrea El să ştim, din inima Lui. Este bine pentru noi că Pavel n-a putut merge la Roma.
El a trebuit să scrie această epistolă creştinilor de acolo şi astfel, am luat şi noi mai bine cunoştinţă de Evanghelia pe care dorea el să le-o predice.
Spune-I lui Dumnezeu cu cuvintele tale cine este Domnul Isus pentru tine.

Ce să facem ca să primim Har?

M-am gândit că așa cum noi oamenii nu bem apă din vase murdare sau nu dăm celor dragi să bea din vase murdare, tot așa Dumnezeu atunci când toarnă Harul Său, se uită să toarne într-un vas curat.

...dacă cineva se curățește de acestea va fi un vas de cinste, folositor Stăpânului Său.

De multe ori noi ne rugăm pentru Har, ne rugăm ca Dumnezeu să ne umpla vasul, dar ceea ce-L împiedică pe Dumnezeu să toarne este mizeria din vas, murdăria lipită de pereți, drojdiile uscate de pe fundul vasului, mirosul de stricăciune. Atâtor de multe gunoaie, apreciate de lume, le dăm glorie, le considerăm părți din ființa noastră, lipite de vas. Nu le socotim ca gunoaie și așteptăm ca Dumnezeu să toarne Harul său PUR peste acestea. Murdăria este atât de lipită de vas încât nici nu se mai desprinde.

Ezechiel 24:11-12

Apoi pune cazanul gol pe jăratic, ca să se încălzească, să i se infierbinte arama, să i se topească murdăria dinăuntru, și să i se șteargă rugina.
Trudă degeaba! Căci rugina de care este plin nu se deslipeste de el; rugina nu se va lua de pe el decât prin foc.

Suntem noi oare conștienți de câte lucruri nu le socotim ca gunoaie, le cocoloșim în sufletul nostru și vrem ca Domnul să ne binecuvînteze? Personal am văzut că atunci când am fost entuziasmat sau tulburat în inimă de ceva nevenit de la Domnul, acel lucru a crescut și a ocupat mult loc din timpul și gândirea mea. Nu mai era loc pentru Har. Urmărirea entuziasmului sau înfricoșarea de tulburări mi-au devenit țeluri și căi de glorie, desigur deșartă și astfel urmărind slava deșartă a unei scăpări fără Hristos, nu mai eram smerit și deci am ajuns în imposibilitate de a primi Har. Dumnezeu nu toarnă peste gunoaie.

Noi, în bucătăria nostră, când ne spălam vasele sau tacâmurile, privim paharul spre lumină, ne uităm între dinții furculiței, spălăm, clătim și uscăm bine. Să fie Dumnezeu mai puțin înțelept? Să fie El mai puțin grijuliu? Fiecare din noi suntem vase din care ”€œmănâncă” ceilalți. Dumnezeu dă unuia Harul spre folosul întregului trup.

Iată de ce nu primim har. Avem în noi lucruri care pe Dumnezeu îl împiedică să toarne.

Cele mai multe din aceste lucruri la care nu vrem să renunțăm, sunt cele care ne aduc câștiguri, avantaje. Sunt neprihănirea proprie, lăuda deșartă a lucrărilor pe care le facem noi din talentele noastre, nu din Hristos.”

Acele avantaje pe care a ajuns să le socotească gunoaie, de multe ori le avem și noi în inimă. O viață religioasă legalistă, o neprihănire proprie bazată pe lege, nu pe Har, bazată pe ”€œcel ce va face aceste lucruri” este o piedică, un gunoi care îl opresc pe Dumnezeu de a turna Har.

Vasul trebuie să fie GOL. Nimic să nu umbrească slava, să nu strice gustul, să nu altereze mirosul! Toate avantajele legii sunt gunoaie!

Iată de ce nu primim Har!

Ce să facem ca să primim Har? ”€œSă facem” e puțin eronat spus. La această întrebare Domnul a răspuns: ”Să credeți!”. Avem nu ”€œde facut” ci de ”nefacut”. Facem prea mult, trăim prin principiul ”cel ce va face, va trăi”. Avem de concediat pe Agar, de alungat legea și pe fiul ei. Nu pot moșteni împreună. Nu primim Har pentru că avem pe pereții sufletului nostru urme de lege. Și aceste legi pretind o slavă, miros urât. Miros a transpirație umană, a efort. Cuvântul credinței, chiar născut la vârsta de 100 de ani, va rodi, chiar dacă e al doilea, chiar dacă este batjocorit de întâiul, de Ismael. Harul să domnească.

Nu primim Har pentru că nu am alungat pe Agar, legea.

Alungarea legii înseamnă renunțarea la multă glorie deșartă, glorie provenită din lucrări. Renunțarea e dureroasă, și pe Avraam l-a durut, dar altă cale spre Lăuda Gloriei Harului Sau nu este.

Nu pot moșteni împreună!

Faptul ca ai o problema este semnul ca ai o promisiune!

“Eu stiu gandurile pe care le are cu privire la voi” (leremia 29:11) Astazi Dumnezeu iti spune: “In timp ce te afli in dificultate, respecta planul”. Nimic nu-L ia pe Dumnezeu prin surprindere.
Fratii sai au inceput sa-l pismuiasca; dar tatal sau a tinut minte lucrurile acestea. (Genesa37:11)
El este planuitorul absolut, Iosif a descoperit ca atunci cand familia se intorcea impotriva lui, cand fratii l-a vandut si cand a ajuns in necaz, Dumnezeu mai are inca un plan. Privind in urma, Iosif a putut spune:
“Voi v-ati gandit sa-mi faceti rau, dar Dumnezeu a schimbat raul in bine” (Geneza 50:20). Cand situatia pare prea grea pentru a-i face fata si imposi­bil de explicat, adu-ti aminte ce a spus Dumnezeu: “Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi”. Unii dintre noi nu suntem siguri ca Dumnezeu ne-a ales;- asa ca incercam in continuare sa-i castigam favoarea.
Renunta!
Primeste adevarul de la Dumnezeu;- de dragul lui Hristos, a hotarat sa te binecuvanteze.
Iar cand Dumnezeu hotaraste, situatiile temporare sau actiunile altora nu-I schimba hotararea. Nu exista nimic din ceea ce vrasmasul unelteste impotriva ta pentru care Dumnezeu nu a gasit o “cale de scapare”. Pavel scrie:
“Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre; ci, impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda” (1 Corinteni 10:13). Sa remarcam ca:
- In vremuri de incercare;- tu descoperi cat de credincios este Dumnezeu; - El stie cat poti duce; - El va gasi “o cale” pentru a putea iesi din aceasta situatie mai puternic si mai pregatit pentru ce ti-a pregatit dupa aceea. Asa ca respecta planul. Faptul ca ai o problema este semnul ca ai o promisiune. Este doar o chestiune de timp pana cand Dumnezeu isi va revela solutia.

Dar dacă lipseşte apa?

Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.
Isaia 33.16 Acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, şi apa nu-i va lipsi.
Omul care a primit de la Dumnezeu harul ca să aibă o viaţă fără prihană, locuieşte în siguranţă deplină. El stă pe un loc înalt; el este deasupra lumii, apărat de atacul vrăjmaşului şi aproape de cer. El are scopuri şi motive înalte şi găseşte mângâieri şi prietenii semnificative. El se bucură de munţii dragostei veşnice, unde îşi are locuinţa.
El este apărat de arme vrăjmaşe în stânca cea tare. Cele mai statornice lucruri în univers sunt făgăduinţele şi planurile Dumnezeului care nu se schimbă, şi acestea sunt apărătoarea credinciosului ascultător.
El este întreţinut cu această făgăduinţă măreaţă: "i se va da pâine". După cum vrăjmaşul nu se poate urca până la cetăţuia lui, nici să-i dărâme întăriturile, tot aşa fortăreaţa nu poate fi cucerită prin împresurare şi foamete. Domnul care a făcut să plouă mana în pustie, va avea provizii bune pentru poporul Său, chiar şi când ei ar fi înconjuraţi de cei ce ar vrea să-i înfometeze.
Dar dacă lipseşte apa? Acest lucru nu se va întâmpla însă, căci este scris "şi apa nu-i va lipsi". Un izvor care nu seacă niciodată va ţâşni în mijlocul acestei cetăţi întărite, care nu poate fi biruită. Domnul se îngrijeşte ca să nu lipsească nimic: Nimeni nu va putea să facă rău cetăţenilor adevăratului Sion. Oricât ar fi de ameninţător vrăjmaşul lor, Dumnezeu îi ocroteşte pe aleşi Săi.