Cand vin dureri

Cand vin dureri pe calea ta,
Si de nori grei se umple zarea,
Sa stii ca este Cineva
Ce-ti stie toata framantarea.

Cand ochii tai, doua izvoare,
Intind durerea pe obraz,
Exista-o mana iubitoare
Ce-alina lacrimi si necaz.

De ce sa te afunzi in noapte
Si sa te-acoperi de durere?
Asculta-ale credintei soapte:
Exista har si inviere!

Da, Domnul este langa tine,
Ti-alina inima-ntristata,
In suferinta te sustine,
Si nu esti singur niciodata.

Nu-i vant sa nu se potoleasca,
Nu este noapte fara zori!
E-atata dragoste cereasca
Si-n prea involburatii nori.

Oricat de greu ar bate vantul,
Credinta ta n-o poate stinge,
Si-oricat de negru e mormantul,
Lumina Crucii il invinge!

Deci fii increzator pe cale
Si-n orice vreme nu uita:
El stie lacrimile tale
Si e mereu la dreapta ta!

Doamne dacă vei veni...

Doamne dacă vei veni, într-o zi de luni,

Şi de starea mea de-atuncea va fi-ntre furtuni,

Pune doar o picătură din ce-a curs pe cruce

Ca să pot pleca spre Tine, şi să pot ajunge.

Şi de marţi Tu vei decide, să mă duci în Slavă,

De voi fi în vreo strâmtoare, sau necaz, ceva,

Curmă a mea suferinţă, ia-i pe toţi din cale

Şi mă poartă-n cerul Tău, neprivind în vale.

Miercuri Tată de vei da, startul către Cer

Pleacă-Ţi ochiul spre mine, caci inca mai sper

Că vei nimici-ndoiala mea si acelor ce mai greu

Înţeleg că lumea asta-i, fără Dumnezeu.

Joi sunt gata să Te-aştept, dis-de-dimineaţă

Voi lăsa ca bucuria limpede pe faţă

Să o vadă pe de-a ntregul, toţi de lângă mine

Să-şi răspundă abia acuma, cum, de ce, de cine?

Chiar şi vineri de va fi, Sfănta Întâlnire

Sigur pe pământ lăsa-voi, păcătoasa-mi fire.

Agăţat apoi de-un înger, cu trupu-mi schimbat

Voi păşi în sala-n care, Mirele-i un Miel, junghiat.

Sâmbătă să dorm mai mult, mi-e a mea plăcere,

Dar Te-aştept chiar şi-n odihnă, presărat prin gene,

Îmi voi umple-ntreaga zi, fixându-mi privirea

Pe Cerul din care creştinii, aşteaptă, Răpirea.

Mai este o zi, o zi de sărbătoare,

Când Domnul nostru petrece cu noi, în adunare.

Inutil ca să spun că-mi doresc, El atunci  să vină

Când toţi împreună vom fi, la-nchinarea divină.

Noi nu ştim nici ziua nici ceasul când Tu vei veni,

Dar ştim de „curând-ul” ce ni L-ai spus din profeţii.

Rămânem o Doamne în aşteptare, cu bucurie

Ca să-Ţi refaci Universul, cu noi aşezaţi, în Armonie.

Fiţi mai uniţi în zile rele,

Fiţi binecuvântaţi de Domnul
Cu pace, preaiubiţii mei,
Care mi-aţi fost de mângăiere
În anii buni şi-n anii grei.

Să vă păzească Bunul Tată
De vântul gândului vrăjmaş;
Şi să rămâneţi lângă Domnul,
În luminosul Lui făgaş.

Fiţi binecuvântaţi de Domnul
Voi toţi cei care vă numiţi
Surori şi fraţi, părtaşi la slavă,
Într-o familie uniţi.

Aţi fost legaţi ca snop în holdă,
Cu cel mai trainic legământ;
Aţi fost chemaţi la-mpărăţie,
Să moşteniţi un nou pământ.

Fiţi binecuvântaţi cu harul
De-a fi părtaşi la bucurii,
La mese cu bucate sfinte
Din ale Cerului tării.

Să nu vă fie niciodată
Cuprinsă inima de dor
După o slavă trecătoare
Şi-al lumii gust amăgitor.

Fiţi mai uniţi în zile rele,
Când unii vă vor alunga;
Mai strâns lipiţi-vă de Domnul
Oricât de mulţi s-ar lepăda.

Fiţi binecuvântaţi de Domnul,
Cu tot ce are mai frumos
Nemărginita bogăţie
A Domnului Isus Cristos!

doar lacrimi...

Nu vă uscaţi curate lacrimi
a-lipirii de Hristos
oricât v-ar fi de aspru vântul
şi gerul cât de nemilos.
Nu vă uscaţi curate lacrimi
A rugăciunilor fierbinţi
Oricât v-ar fi de greu urcuşul
De părăsiri şi suferinţi.
Nu vă uscaţi curate lacrimi
a-milei pentru cel lipsit
oricât v-ar fi de cu durere
şi cu răceală răsplătit.
Nu vă uscaţi curate lacrimi
a-mijlocirii pentru toţi
oricât v-ar fi de-adânc abisul
de ură dintre fraţi şi soţi.
Nu vă uscaţi curate lacrimi
a-aşteptării Celui Drag
oricât v-ar fi de-adâncă noaptea
şi neîntors cel dus pribeag.
Nu vă uscaţi curate lacrimi
a-dragostei din ochii mei,
ci-mi curgeţi până vă va şterge
Hristos, cu Mâna Lui, din ei.
train dorz

Învaţă să renunţi pentru Isus,

Învaţă să renunţi pentru Isus
La lucruri ce te împiedică să îl urmezi
Învaţă să renunţi, chiar

daca se pare că-I prea scump
Preţul pe care îl plăteşti.
Învaţă, învaţă să renunţi pentru Isus
La lume, la pofte, la păcat
Învaţă sa renunţi la ce-I mai drag.
Atunci tu-l vei iubi cu adevărat.
Învaţă să renunţi pentru Isus
Chiar dacă eşti bogat sau sărac
Chiar dacă eşti bătrân sau tânăr eşti
Învaţă să renunţi şi să-L iubeşti.
Ţi-am scris numele pe albastrul cerului … 

dar noaptea Ţi l-a şters,
Ţi-am scris numele pe nisipul mării …

 dar valurile Ti l-au şters,
Ţi-am scris numle pe scoarţa copacului …

 dar acesta a căzut jos,
Atunci Ti-am scris numele pe inima mea şi …

Nu te voi uita niciodata!
Nu cere să-ţi fie uşurată povoara vieţii,
Ci cere curaj să o poţi purta.
Nu cee împlinire în întreaga viaţă,
Ci răbdare pentru a accepta eşecurile.
Nu cere perfecţiune în tot ceea ce faci,
Ci înţelepciune pentru a nu repeta greşelile.
Şi în sfârşit nu cere mai mult înainte 

de a spune mulțumesc
Pentru ceea ce ai primit deja.
Unde-I credinţă, acolo e iubire,
Unde-I iubire, acolo e pace,
Unde-I pace, acolo e binecuvântare,
Unde-I binecuvântare, acolo e Dumnezeu,
Unde-I Dumnezeu,nimic nu lipseste.
Când lacrima-ţi arde prea crud pe obraz
Şi vezi că salvarea nu-ţi vine,
Să nu uiţi ca Domnul n-a plâns la necaz
Dar plânge pentru tine.
Învaţă să alungi lacrima
Chiar şi atunci când doare
Învaţă să suferi şi să ierţi,
Că numai aşa vei putea fi fericit.
Când vezi că tristeţea ţi-apasă fiinţa
Şi simţi că puterea te lasă
Mai rabdă o clipă, nu-ţi pierde credinţa
Curând vei ajunge acasă.
Nu dispera când greul vieţii te-apasă,
Şi nu plânge faţă de destin
Căci după chin viaţa-I mai frumoasă,
Cum după ploaie, ceru el senin.
Cer soarelui lumină şi căldură
Iar cerului tot albastrul lui
Fur vieţii fericirea, îmi smulg din piept iubirea,
Şi ţie ţi le fac cadou.
Să poţi strălucii cu putere
În noaptea ce-a neagră de-acum
La a vântului primă adiere
Să dărui un nobil parfum.

Iubire sfântă

Iubirea nu e vorbă-n vânt,

E un proces de vieţuire,

Nu-i numai zâmbet, soare, cânt,

Ci-i sacrificiu, dăruire...

Căci zâmbet, cânt si soare piere

Si viaţa-n schimb îţi dă durere,

Dar chiar în noaptea cea mai grea

Iubirea-i candelă si stea!

Iubirea-n veci va rămânea!

O, ţine-mi inima curată,

Iubire din altă lume,

Străină de simţiri desarte;

Din cerul plin de strălucire

Te dăruiesti în întregime,

Pe vremuri rele si la bine,

Iubire sfântă — Ceresc Nume!

Tu ce faci cu mărgăritarul?

Spunea Domnul Isus odată
Acelora din jurul Lui
Pilda aceea minunată
A-mpărăţiei cerului.
Şi le spunea Mântuitorul
Că s-ar putea asemăna
Aidoma, cu negustorul
Ce pietre scumpe căuta.
Şi după multă căutare
Gasi-n sfârşit cel mai frumos,
Mai scump dintre mărgăritare
Din toate cel mai preţios.
El îşi vându averea toată,
Din lumea asta tot ce-avea
Că doar aşa ştia că poate
Mărgăritarul cumpăra.
La fel înaintaşii noştri
Acelaşi lucru au făcut
Părinţii mei, bunicii voştri
Ei au dat tot ce au avut
În firea veche, omenească
Ce nu era de vre-un folos
Pentru-a putea să dobândească
O viaţă nouă în Hristos.
S-au despărţit fără regrete
De multe lucruri care pier
Dar dobandit-au pe-ndelete
Un loc, o casă sus în cer.
Ei ne-au lăsat ca moştenire
Şi nouă-acest mărgăritar;
E calea către mântuire,
Este Hristosul plin de har.
Tu ce faci cu mărgăritarul
Cel mai de preţ din univers?
Oare mai eşti moştenitorul?
Sau din arhive ai fost şters?
Îl mai păstrezi cu scumpătate
- N seiful sufletului tău,
Ori amanet vrei să-l dai, poate,
Să iei pe el vre-un lucru rău?
Nimic din lumea asta mare
Nu face cât un loc în cer
Pentru că toate-s trecătoare,
Până la urmă, toate pier.
De e aşa, grăbeşte, frate,
Aruncă ce nu-i valoros
De tot ce-i rău, azi te desparte
Să-l dobândeşti doar pe Hristos.
Să poţi lăsa ca moştenire
Şi tu, pentru ai tăi copii,
Ceva, ce n-are-asemuire,
Cel mai de preţ ce poate fi.
O viaţă sfântă şi curată
Şi astfel şi ei vor afla
Această taină minunată,
Mărgăritarul vor păstra.
Aşa-ţi vei împlini menirea
Trăirii pe acest pământ
Şi-ai să te bucuri de-ntâlnirea
Cu toţi cei dragi, în cerul sfânt.

Ce pot să spună despre tine ?

Ce pot să spună despre tine 

Acei ce viaţa-ţi urmăresc?
Te socotesc lucrare sfântă

A harului dumnezeiesc?
Tu ştii! Tu vezi!

O, cercetează

Adânc şi-atent viaţa ta!
Chiar de te-nşeli pe tine însuţi,

Pe Domnul nu-L poţi înşela.
Văd ei lumina minunată.

În tot ce faci şi-n tot ce spui?
Şi simt în fiinţa ta de humă.

Că eşti copilul Domnului?
Văd pe ogorul vieţii tale

Belşugul roadelor de sus?
Şi faţa ta arată pururi.

Blândeţea feţei lui Isus?
Te văd ei liber de pământul

Și lumea veacului de-acum?
Şi-alergi tu liniştit şi sigur,

Pe-al neprihanei veşnic drum?
Isus te-a pus să fii lumină

Și mărturie pe pământ.
Cum împlineşti voinţa-i sfântă

Și cum ţii sfântul legământ?

sa Te urmam mereu pe Tine

Noi Te urmam cu dor Isuse
fiindca Te iubim mereu
De-ntampinam cantari sau jale
noi vrem sa mergem pe-a Ta cale
si cand e-usor si cand e greu.

Fiindca Te iubim, Isuse
vrem sa-Ti urmam neincetat
vrem neincetat intreaga viata
sa Te marturisim pe fata
traind curati cu-adevarat.

Ne-asteapta-aici necazuri multe
noi stim aceasta, ca ne-ai spus,
Dar vrem prin ori si ce suspine
sa Te urmam mereu pe Tine
ajuta-ne Iubit Isus.

Aş vrea să mă-ntîlnesc cu Domnul

Aş vrea să mă-ntîlnesc cu Domnul
La pieptul Lui să cad duios
Să-i spun că în această lume
Ca El nu-i nimeni de frumos.


Aş vrea să mă-ntîlnesc cu Domnul
Şi la picioare să îi cad
Să-i spun că în aceasta lume
Ca El nu-i nimenea să-mi fie drag.

Aş vrea să mă-ntîlnesc cu Domnul
Şi faţă-n faţă să îl văd
Să-i spun ce dor mi-era de Dînsul
Ce dor mi-era de glasu-i blînd.

Aş vrea să mă-ntîlnesc cu Domnul
Şi ştiu că mă voi întîlni
Cu El o dată-n veşnicii
Pe nori cînd El mă va răpi.

Amin

Tu nu eşti singur niciodată

Era o vreme de durere

Când mă-ngrozeam privind spre cer,

Cădeam plângând fără putere,

Fără vreun strop de mângâiere

Jos, în genunchi, într-un ungher… 

Şi lacrimi calde fără număr

Curgeau ca un izvor amar,

Era cumplit de greu să sufăr

Făr’ să mă pot pleca pe-un umăr,

Ci singură… singură doar… 

Doream să plec, să plec departe,

Să uit de mine, de pământ…

Şi gânduri negre, stări de moarte,

Mă-nconjurau dând la o parte

Orice nădejde şi avânt… 

Stând aplecată-n rugăciune,

Făr’ să mai pot rosti ceva,

Isus Hristos, printr-o minune,

Simţeam duios că-n mine pune

Nemăsurat iubirea Sa. 

Toată fiinţa-mi chinuită

De-atâtea lupte, suferinţi,

A fost cu pace întărită,

Când în privirea-i strălucită

Zărit-am lacrime fierbinţi. 

Plângea cu mine, 

El, Iubirea,

Simţind întregul chin al meu,

Şi-am înţeles că fericirea,

Iubirea, viaţa, împlinirea,

Le pot găsi în Dumnezeu. 

Prin Duhul Sfânt cu bunătate,

M-a ridicat, m-a sprijinit,

Şi clipe binecuvântate

De bucurii nemăsurate

Cu Domnul slavei am trăit.

 Chiar dacă treci prin clipe grele

Şi simţi că-nfrânt te prăbuşeşti,

O, n-asculta de gânduri rele,

Isus mai tare-i decât ele

Şi-ţi dă puteri să biruieşti! 

O, nu ceda deloc creştine,

El ştie tot, nu-i la-ntâmplare;

Apleacă-te-n genunchi mai bine

Şi spune-i totul despre tine

Căci El e Dumnezeul tare. 

La El e totul cu putinţă

Deci nu te teme, fii pe pace,

În Domnul tău să ai credinţă

Şi-avea-vei mare biruinţă,

Căci tot ce spune El se face. 

Oricât de mare-ar fi durerea,

Tu nu eşti singur niciodat’,

Căci El ţi-aduce mângâierea,

Speranţa, liniştea, puterea,

Să poţi striga: 

-am câştigat!

sunt pus s-aleg în viaţă,

Mereu sunt pus s-aleg în viaţă,
Pe ce cărare să păşesc.
Sunt două căi ce-mi stau în faţă:
E calea lumii ce mă-nvaţă
Să-i cad la pieptul ei de gheaţă,
Şi cea cu har dumnezeiesc.

A lumii cale, largă, plină
De fel şi fel de mărfuri seci,
De oameni ce adânc se-nchină
La monumentul ei de tină
Sorbind plăceri care-nvenină,
E calea beznelor de veci!

Şi-i calea Harului divin
În care dragostea-i stăpână.
Pe ea doar mântuiţii vin
Cu inimi arse de suspin
Urcând spre cer cu suflet plin
De dor şi sete de Lumină!

De mii de ori de-s pus s-aleg,
Aleg cărarea vieţii sfinte;
Dorinţa firii vechi o neg
Din neputinţă mă dezleg
Şi de Isus cu drag mă leg
În tari, curate legăminte.

Aleg să împlinesc Cuvântul
Fugind de poftele din lume;
Nu mă va-mpiedica pământul
Cu vraja lui şi nici mormântul
Să fiu în slavă cu Preasfântul
Şi-aici să-i cânt slăvitu-I Nume!

Aleg să-mpărtăşesc iubirea
Cu cei ce n-o cunosc nicicum.
Aleg s-arăt tămăduirea
În Cel ce e Desăvârşirea
Acelor ce-au ales pieirea
Şi merg orbiţi pe largul drum!

Aleg să fiu umanul vas
În care El să-şi toarne mirul.
Şi-aici în trecătorul ceas
În viaţa ce mi-a mai rămas
Aleg Luminii să-i fiu glas
Şi Harului ceresc potirul.

Aleg pe Domnul să-L slujesc
Mărturisind a Sa-ndurare!
Şi-n omul meu duhovnicesc
Amirosind parfum ceresc
Mai plin de El mă lupt să cresc
Urcând îngusta Lui cărare.

Am taiat un trandafir

Am taiat un trandafir

pentru o anume fiică
nu m-am gandit
la altceva decat, trandafirul
tepii lui
s-o pazeasca
de osanda lumii.
Am taiat un trandafir
pentru viata unui fete Beula
un sacrificiu din inimă
aproape de venirea iernii
rosu ca sangele lui curat
Am taiat un trandafir
pentru copilul meu -Beula
si l-am asezat intr-un pahar curat
paharul scump al părtășiei.
cand am inspiratie divină.
Am taiat un trandafir
soptindu-i langa petale
despre cugetul meu
neinteresat,
sfințit,
iubitor.
Am taiat un trandafir
in puterea noptii
luandu-l de langa ai sai...
are petalele ca la inceputuri
cand l-a invatat Dumnezeu 

pe Adam gradinaritul 

si pe mine iubirea pentru  o fiică...

 *-Beula.

Linistea

Linistea nu este
o maslina pe un talger
pe care incerci, cu neindemanare,
sa o intepi cu furculita.
Linistea nu este satisfactia
unei biruinte vremelnice.
Linistea este vesnica,
sau nu este de loc.
Linistea este în  inima mea
si a ta;
puse spre hrana pasarilor
si tuturor vietuitoarelor,
care vor sa manance.

creştinii buni....

Tot ăia sunt creştinii buni

Ce fac pioase menţiuni

Şi dau cucernice poveţe

Şi nu-s, nicicând, cu două feţe.

Tot ăia sunt creştini reali

Ce n-au metehne de şacali

Şi nu acceptă compromisul

Ci vor să vadă Paradisul.

Tot ăia sunt victorioşi

Ce nu invită alţi hristoşi

Să îi îndrume pe cărare

Sau să le dea încredinţare.

Tot ăia-s buni penticostali

Ce nu-mprumută de la baali

Iar cu baptiştii sunt amici

Şi-n misiuni poţi să-i implici.

Şi carismaticii creştini

Avea-vor parte de lumini

De-acceptă sfaturile sfinte

Să intre-n suflet şi în minte.

Pe ăia din confesiuni

Ce vor cu sfinţii uniuni

Lăsând pe Tatăl  să lucreze

Poate oricine să-i filmeze,

Căci ei nimic n-au de ascuns

Totu-i curat, cu Duh Sfânt uns

Fiind scanaţi de sfânta-I Rază

Ei doar în Adevăr lucrează.

Nu c-ar avea pe frunte stea

Dar sunt în stare-n foc să stea

Să apere credinţa pură

Şi tot ce scrie în Scriptură.

Tot  ăia ce trăiesc prin har

(De-s cu sau fără seminar)

Merg hotărâţi pe-ngustul drum

Şi răspândesc ceresc parfum.

De-s mici sau mari confesiuni

Tot ăia cred şi în minuni

Şi nu prezintă discrepanţe

Şi nici nevrednice nuanţe...

Că-i clar Cuvântul revelat

Şi cei ce l-au asimilat

Sunt ăia care la-ncercare

N-au dat semnalul de trădare.

Tot ăia care s-au jertfit

Stând lângă Domnul lor iubit

Îl vor sluji-n continuare

Cu mult elan şi consacrare.

Prea iubiții mei în Domnul

 Prea iubiții mei în Domnul

De’ncercarea cea de foc,

Ce venit-a să vă’ncerce,

să nu vă mirați deloc.

Ci vă zic într-o simțire,

fiți bucuroși din prinos,

Într-u cât avea ve-ți parte,

de patimile lui Hristos.

Iar batjocoriți de sunteți

pentru Numele Lui Sfânt,

Ferice de voi atuncea,

ce trăiți pe-acest Pământ.

Duhul Slavei, Cel din Ceruri,

se-odihnește peste voi,

Și vă ia cu el în Slavă,

să vă scoată din noroi.

Nimeni dintre voi să fie,

ucigaș sau chiar un hoț,

Făcător de rele care,

v-ar băga adânc în boț,

Nu v-amestecați nicicând,

în treburile altcuiva,

Mai bine să suferi frate,

dacă ești Creștin sadea.

Proslăviți în veci pe Domnul,

că aproape este clipa

Judecata când va’ncepe,

de la Casa Lui, de-aicea.

Ea va’ncepe cu noi dară,

veți vedea care-i sfârșitul

Celor care pe Pământ,

nu au ascultat Cuvântul.

Dacă cel neprihănit,

va scăpa de foc cu greu,

Cum va fi pentru acela,

care n-are Dumnezeu?

Ferice de cei ce sufăr,

pentru-Cel Mare Ziditor,

Căci de El avea-vor parte

și un mare viitor.

Nu simţi iubire

Prin lume, cu domestice priviri,

eşti vorbă parcă spusă peste gard,

fără extaz, durere, clocotiri

de ape care-n văi de soare ard.

Nu simţi iubire, ură, prăbuşiri,

cutremurul parfumului de nard

pe Domnul închegând mărturisiri

de-o inimă ca zborul de petard.

Te nărui în minute de-nghiţiri

la mese cu fatidicul hazard,

în viaţa ta exişti la foaia „ştiri”:

eşti vorbă parcă spusă peste gard.

Între atâtea serbede-ocoliri,

cu varul feţei îngheţat sub fard

nu poţi, sărace, sfinte regăsiri

de clorofilă-n recele smarald.

Te-nvârtoşezi ca mâlul în rostiri

şi eşti vărsat curând în jetul fad

pe cărămida-ncinselor pieriri…

Eşti vorbă spusă peste gard. 

poveste de iubire

ştiu,

pot sa vin în fata Ta

si sa fiu asa cum sunt

eu însumi.
Tu nu mă alungi,

nici nu mă critici

nu mă judeci,
ci mă IUBEŞTI.
si ma accepti

asa cum sunt.
ştiu ca eşti drept

si ceri asta

si de la mine
sa caut dreptatea

si sa fac dreptate
da-mi putere Tata 

sa caut neprihănirea

în tot ce mă înconjoară

sa te caut pe Tine.

Cântă-I laude

Pe Domnul tu să lauzi mereu
Imnuri de slavă să înalţi,
Ca jertfă, lauda îţi primeşte
Căci El este bun şi mare.

Cântă-I laude şi osanale
Cu instrumentul inimii tale,
În gamele majore tu să intri,
Notele să fie vii şi pătrunzătoare.

Prin lauda inimii tale
Numai dragoste să areţi
Pentru Dirijorul tău cel mare
Numit în veci şi Emanuel.

Cu bucurie portativele să citeşti
Arta muzicii prin El să intonezi,
Şi partitura ce în dar ţi-a dat-o
Înrameaz-o cu dragostea Sa mare.

cercetare

În clipe-adânci de cercetare,
cu dorul sfânt de-a mă-ndrepta,
îmi judec starea mea, Stăpâne,
în Faţa Ta.

Prin harul Tău Tu mi-ai dat dreptul
ca să mă fac un fiu curat.
Dar oare m-am făcut eu, Doamne,
cu-adevărat?

Prin harul Tău ai frânt robia,
ai rupt cătuşa celui rău.
Dar oare port eu azi în deget
inelul Tău?

Tu m-ai chemat să port cunună
ca rege-n veşnicul Tău cort.
Dar oare eu mă port ca rege?
Sau cum mă port?

Sunt eu un fiu născut din ceruri?
Sunt eu un frate-al lui Hristos?
Sau tot un rob, trudind cu teamă,
născut de jos?

Când sub păcat şi când sub lege,
robeam sub două vechi robii.
Dar Duhul Tău nu robi doreşte,
ci vrea copii.

Căci dacă n-ai găsit mireasă
pentru Adam la cei ce pier,
pentru Isus, nici jos în lume,
nici sus în cer!

Şi-ai vrut atunci din suferinţă
din rana cea din piept să-nchegi
o fiică mai presus de fire,
mai sus de legi.

O, Doamne Sfânt, eu nu sunt vrednic
nici robul robilor să-Ţi fiu,
şi totuşi, Tu, cu mii de lacrimi,
m-aştepţi ca fiu.

Isuse drag, spre-a Ta iubire
nu pot nici ochii-a-mi ridica.
Şi totuşi, Tu aştepţi şi-n mine
Mireasa Ta.