o aşteptare mai bună

Pentru că ţi s-a mişcat inima, pentru că te-ai smerit înaintea Domnului, când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor Iui, care vor ajunge de spaimă şi de blestem, şi pentru că ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, şi Eu am auzit - zice Domnul.2 Împăraţi 22.19
Mulţi din cei care dispreţuiesc înştiinţarea, vor pieri; dar ferice de acela care ia seama la Cuvânt, şi se cutremură. Aşa a făcut Iosia şi a fost scutit de judecăţile rostite de Domnul împotriva lui Iuda, din pricina păcatelor sale. Dacă şi inima ta s-a muiat şi te-ai smerit, vei fi şi tu scutit, şi apărat în ziua cea rea. Dumnezeu face un semn, pune o pecete pe fruntea acelora care suspină şi plâng din pricina păcatului veacului acesta. Îngerul distrugător a primit ordin să bage sabia în teacă până la punerea peceţii, pentru ca aleşii Lui să fie puşi la adăpost (Apocalipsa 7.1-3). El îi cunoaşte. Sunt timpuri ameninţătoare? Se vede necredincioşia înaintând cu paşi grăbiţi, făcându-vă să vă temeţi de o pedeapsă asupra unui popor care se adânceşte în păcat? Poate că aveţi dreptate. Ei bine, făgăduinţa „că nu vor vedea ochii tai toate nenorocirile pe care le voi aduce asupra locului acestuia" este şi pentru tine. Dar voi vă găsiţi într-o aşteptare mai bună, mai mângâietoare, a venirii Domnului Isus, şi atunci zilele de întristare vor avea sfârşit.

nu ma intereseaza cine scrie legile unei tari

nu ma intereseaza cine scrie legile unei tari,dați-mi voie să -i scriu cântecele și -i voi modela și moravurile și idealurile și relațiile.

Dar dacă lipseşte apa?

Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.
Isaia 33.16 Acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, şi apa nu-i va lipsi.
Omul care a primit de la Dumnezeu harul ca să aibă o viaţă fără prihană, locuieşte în siguranţă deplină. El stă pe un loc înalt; el este deasupra lumii, apărat de atacul vrăjmaşului şi aproape de cer. El are scopuri şi motive înalte şi găseşte mângâieri şi prietenii semnificative. El se bucură de munţii dragostei veşnice, unde îşi are locuinţa.
El este apărat de arme vrăjmaşe în stânca cea tare. Cele mai statornice lucruri în univers sunt făgăduinţele şi planurile Dumnezeului care nu se schimbă, şi acestea sunt apărătoarea credinciosului ascultător.
El este întreţinut cu această făgăduinţă măreaţă: "i se va da pâine". După cum vrăjmaşul nu se poate urca până la cetăţuia lui, nici să-i dărâme întăriturile, tot aşa fortăreaţa nu poate fi cucerită prin împresurare şi foamete. Domnul care a făcut să plouă mana în pustie, va avea provizii bune pentru poporul Său, chiar şi când ei ar fi înconjuraţi de cei ce ar vrea să-i înfometeze.
Dar dacă lipseşte apa? Acest lucru nu se va întâmpla însă, căci este scris "şi apa nu-i va lipsi". Un izvor care nu seacă niciodată va ţâşni în mijlocul acestei cetăţi întărite, care nu poate fi biruită. Domnul se îngrijeşte ca să nu lipsească nimic: Nimeni nu va putea să facă rău cetăţenilor adevăratului Sion. Oricât ar fi de ameninţător vrăjmaşul lor, Dumnezeu îi ocroteşte pe aleşi Săi.

în faţa Slavei Tale

Mă plec smerit în faţa Slavei Tale
Şi, cu evlavie, adânc mă-nchin,
Abandonându-mă cu totul, moale,
În mâna Ta, Olarule divin.

Striveşte-n mine, Doamne, răzvrătirea
Şi tot ce nu se lasă modelat,
Din lutul bun îndepărtează firea,
Căci vreau, Părinte, să fiu vas curat.

Doar Tu poţi să îmi dai forma dorită
Şi vreau să-Ţi semăn, Doamne, tot mai mult,
Fiinţa mi-e cu totul copleşită,
Voinţa-mi Ţi-e supusă: tac şi-ascult.

Eu ştiu că lutul modelat de Tine
Devine trainic doar trecut prin foc;
De vezi că mai există teamă-n mine,
Alung-o Tu şi dă-mi credinţă-n loc.

Să cred că şi în foc îmi eşti alături,
Focul lucrând la trăinicia mea,
Iar Tu urmând cenuşa să o mături,
În mine rămânând lucrarea Ta.

Abia când trăinicia-i dobândită
Voi fi împodobit, frumos ornat,
Lucrarea fiind astfel isprăvită
Şi vasul gata de-ntrebuinţat.

Mă plec smerit în faţa Ta, Părinte,
Ca rod al modelării mă închin,
Sunt acum trainic, am podoabe sfinte,
Dar mai doresc ceva: să fiu vas plin.

să rămâneţi credincioşi Domnului

 Cea mai mare binecuvântare este că avem un loc asigurat în cer, şi salvarea de la chinul veşnic în iad. Pentru a avea acest destin veşnic merită să urmăm pe Isus, să păşim zilnic prin credinţă. Fiindcă L-am urmat pe El suntem binecuvântaţi deja fiind pe acest pământ. El ne-a promis că niciodată nu ne va lăsa. Pentru a moşteni toate acestea binecuvântări este nevoie de ascultare şi trăire după Cuvântul Lui. Ai început prin credinţă, trebuie să continui şi să termini prin credinţă alergarea ta pe pământ. Aşteptarea celor neprihăniţi e numai bucurie şi fericire veşnică.
 Dumnezeu să vă binecuvânteze ca să rămâneţi credincioşi Domnului.

cântecul de azi

N-ai lăuda de n-ai şti să blestemi,
Surâd numai acei care suspină,
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,
De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.
Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
Cu mâna ta n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după frânturi de rai
De n-ai purta un ciob de iad in tine.
Că nu te-nalţi din praf dacă nu cazi
Cu fruntea jos, în pulberea amară,
Şi dacă-nvii în cântecul de azi
E că mureai în lacrima de-aseară.

Numai Christos poate face oameni noi

Depărtează de Mine vuietul cântecelor tale; nu pot asculta sunetul alăutelor tale! Ci dreptatea să curgă ca o apă curgătoare, şi neprihănirea ca un pârâu care nu seacă niciodată” (Amos 5:23, 24).
Păcatul.
Noţiune nepopulară.
O permanentă amendă a liniştii sufletului nostru.
El nu iese decât cu pocăinţă şi credinţa în puterea curăţitoare a sângelui sfânt al Domnului Isus Cristos.
.Cu toate acestea, apelăm la remediul divin doar în extremis. Recurgem la toate paliativele cunoscute.
Cel mai des la religie.
Lenin a avut perfectă dreptate:
 “Religia este opium pentru popor”.
Drog.
Narcotic pentru conştiinţa care încearcă să scape de păcate prin ritualuri:
 Rituri.
Tradiţii.
Slujbe.
Cântări.
Servicii.
Programe.
Dogme.
Jertfe şi sărbători
Sfinţi şi muceniţe.
Canoane şi autoflagelări.
Penitenţe şi spovedanii.
Prescuri şi icoane.
Lista poate continua.
Avem fiecare una.
La ultima inspecţie pe care Mântuitorul a făcut-o templului din Ierusalim în momentul decisiv al istoriei acestei naţii, Şi-a găsit Casa de rugăciune “o peşteră de tâlhari”.
Plină de religie.
O religie fără Dumnezeu.
O religie fără Dumnezeu ne lasă cu păcatele nu numai intacte dar agravându-se.
Roata tradiţiilor funcţiona ireproşabil unsă în permanenţă de sângele mieilor şi aurul schimbătorilor de bani. Jertfe.
Ritualuri.
Toată recuzita. Religie.
O religie tranchilizantă.
Opium peste tumultul păcatelor.
Anestezic de suflete bolnave de păcat.
Mă uit la noi.
 La cei religioşi.
 La cei ce reclamăm moştenirea crucii.
La noi toţi, indiferent unde ne-am afla.
La toţi creştinii ţării.
Tradiţionalişti sau liberali.
Stricţi.
Simpli.
 Istorici.
 Recenţi.
 De sus sau de jos.
 Botezaţi de mici sau la maturitate.
Milenişti sau amilenişti.
 De duminica sau sâmbăta.
Evanghelici.
Mistici.
Pragmatici.
Cu robe.
Cu gulere.
La costum cu trei nasturi.

Fără cravată.

Carismatici.

Născuţi din nou.

 Cu succesiune apostolică.

 Cum doriţi.

Nu cumva ne drogăm cu formele noastre de închinare?

Nu cumva am ajuns să le considerăm paliative contra păcatelor?

Produsul religiilor noastre este mai degrabă slujba sau “programul” religios, decât caracter asemănător lui Christos.

Şi când larma slujbei se ridică spre cer, divinitatea Îşi astupă urechile.
Sărbătorile şi slujbele şi programele, ritualurile şi închinările nu pot sta alături de lipsa de caracter.
Dreptatea şi neprihănirea trebuie să fie ape limpezi care să curgă viu şi etern de sub altarul religiilor noastre.
Nu contest forma închinării nimănui.
Nici o formă de închinare înaintea lui Dumnezeu nu poate fi păcătoasă în sine.
Contexte culturale şi sociale cer forme diverse de închinare.
Dumnezeu ne-a creat diferiţi şi exprimarea inchinării noastre înaintea Sa trebuie să exprime diversitatea creaţiei.
Păcatul constă în practicarea formei fără caracter reînoit prin Cruce.
Crucea lui Christos este şi rămâne singurul mijloc pentru iertarea păcatelor.
La cruce, sângele divin spală păcatele iar instrumentul morţii îl va crucifica pe păcătos.

“Am fost răstignit împreună cu Christos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Christos trăieşte în mine”, spunea apostolul Pavel (Galateni 2:20).

Este ispititor să privim la panoplia ritualurilor religiei de vis-a-vis şi să condamnăm procesul de anesteziere de conştiinţe care are loc.
Ni se pare că “narcoticul” le este administrat cu instrumente mai multe şi mai sofisticate.
Mai vechi.
Uităm însă un lucru banal.
Indiferent de metoda prin care luăm otrava există o singură consecinţă.
Moartea.
Ne anesteziem conştiinţele cu fum de tămâie şi ungeri cu mir, sau doar cu cântări de cor şi fanfare?
Doar cu cântări comune?
Cu frecventarea bisericii?
Rezultatul este acelaşi.
Unele morţi sunt mai costisitoare decât altele.
Atât.
Avem nevoie de iertarea Celui ce-a murit pe cruce pentru răscumpărarea noastră. El în noi, “nădejdea slavei” este garanţia unui caracter nou, dinamic, tot mai asemănător Lui. El a venit să ne scape de păcate şi de religia care în loc să ne conducă la El, ne amorţeşte simţurile torţionate de păcate.
Instrumentarul religiei mele, indiferent cât de elaborat este el de scurgerea timpului şi de confruntarea cu contextul cultural, este mijlocul prin care un caracter schimbat se închină în duh şi adevăr Dumnezeului celui viu, sau este instrumentul morţii sale lente şi sigure sub auspiciile religiei sale în cazul în care este folosit fără o schimbarea radicală a lăuntrului prin Christos.
Educaţia produce păcătoşi cu diplomă.
Religia, păcătoşi religioşi.
Numai Christos poate face oameni noi.
Religia oamenilor născuţi din nou este muzică plăcută pentru cer.
Indiferent cu ce instrumente se cântă.

Învaţă-ne ....

Doamne, când inimile noastre nu te pot cuprinde, întinde-ne mâna de dincolo de zare şi învaţă-ne să privim în ochi infinitul. 

Învaţă-ne să nu ne fie teamă de ce e măreţ şi sfânt, ci să ne temem mai degrabă de micimea din noi şi de mediocritatea din jurul nostru. 

Învaţă-ne să descoperim ceea ce e ascuns şi adânc şi să pătrundem dincolo de banalitatea vieţii de fiecare zi. 

Dă-ne puterea să înţelegem rostul şi sensul vieţii noastre, iar atunci când nu le înţelegem, să le căutăm la Tine.

......să cureți răul din mijlocul tău.

    Deuteronom 21:18-21 spune: "Dacă un om are un fiu neascultător și îndărătnic, care n-ascultă nici de glasul tatălui său, nici de glasul mamei lui, și nu-i ascultă nici chiar după ce l-au pedepsit, tatăl și mama să-l ia și să-l ducă la bătrânii cetății lui și la poarta locului în care locuiește. Să spună bătrânilor cetății lui: Iată, fiul nostru este neascultător și îndărătnic, n-ascultă de glasul nostru și este lacom și bețiv. Și toți oamenii din cetatea lui să-l ucidă cu pietre și să moară. Astfel să cureți răul din mijlocul tău, pentru ca tot Israelul s-audă și să se teamă". Aceasta a fost o lege dată poporului Israel. Veți întreba de ce biserica de astăzi nu mai face așa? În primul rând mulți dintre voi ar trebui să fie bucuroși că acest lucru nu se mai practică astăzi pentru că probabil ați fi morți. Dar aici este nevoie să înțelegeți ceva despre Noul Legămânat. În Vechiul Legămânat, dacă un bărbat descoperea că soția sa sau chiar cel mai bun prieten al său se închina altui dumnezeu, trebuia să informeze preotul, autoritățile, și aceștia trebuiau scoși afară și uciși. În Noul Legămânat dacă un frate din biserică descoperă că soția sa intenționează să frecventeze un cult și s-a întors de la Hristos, el informează adunarea nu pentru a o ucide, ci pentru a se ruga pentru ea, pentru a vărsa lacrimi pentru ea, pentru a o aduce înapoi și încearcă să o prevină cu dragoste pentru a se întoarce la Hristos. Aceasta este marea diferență dintre dispensația lui Israel și ce avem noi astăzi în biserică. Nu scoatem copiii afară să-i ucidem sau să-i batem sau să-i supunem torturii publice. Dar aici este ceva ce trebuie să observați: rebeliunea împotrva părinților este un rău la fel de mare astăzi ca și atunci. Și rebeliunea împotriva părinților merită doar moartea și astăzi ca și atunci. Este o crimă oribilă împotriva părinților noștri, împotriva societății și împotriva lui Dumnezeu. Este, și trebuie să o luați ca atare, nu ca ceva de care să râdeți. 

    Uneori avem impresia că sunt păcate foarte, foarte rele și păcate acceptabile pentru că sunt foarte comune. Trăim într-o cultură în care copiii nu-și mai onorează părinții și în care există rebeliune împotriva părinților și părinții nu mai știu ce să facă cu ei. Să nu credeți că voi sunteți scăpați de această influență dar vegheați asupra ei cât este proaspată. Când observați acest lucru în acțiunile și atitudinea voastră trebuie să realizați că prin păcatul făcut ați comis o grosolană imoralitate împotriva lui Dumnezeu. Și trebuie să-L rugați pe Dumnezeu să vă ierte și trebuie să-i rugați pe părinți să vă ierte. Și trebuie să căutați restaurarea și să căutati să creșteți în Domnul pentru a învăța să fiți un bun creștin, pentru a avea viața lui Cristos și pentru a onora autoritățile pe care le-a pus Dumnezeu peste voi. 

A fi puternic inseamna a te increde in Dumnezeu

A fi puternic inseamna a iubi pe cineva in liniste. 

A fi puternic inseamna sa radiezi de fericire atunci cand esti trist.

 A fi puternic inseamna a incerca sa ierti pe cineva cand nu merita iertarea.

 A fi puternic inseamna sa astepti atunci cand nu se asteapta nici un raspuns.

 A fi puternic inseamna a ramane calm intr'un moment de disperare. 

A fi puternic inseamna a arata bucurie cand nu o simti. 

A fi puternic inseamna a zambi atunci cand vrei sa plangi.

 A fi puternic inseamna a face pe cineva fericit chiar daca tu ai inima franta. 

A fi puternic inseamna a consola pe cineva cand cel care are nevoie de consolare esti tu.

 A fi puternic inseamna a te increde in Dumnezeu

Nu există cer cu un colţ de iad în el.

Nu există cer cu un colţ de iad în el.Dumnezeu este hotărât să te facă pur şi sfânt şi drept; El nu te va lăsa să scapi un moment de sub privirea Duhului Sfânt. Te-a îndemnat să vii la judecată de îndată ce ţi-a arătat vinovăţia, dar n-ai ascultat; procesul inevitabil a început să lucreze şi acum eşti în închisoare, de unde nu vei ieşi până nu vei plăti cel din urmă bănuţ. Tu te întrebi; ..Este acesta un Dumnezeu al milei şi al dragostei? Văzută din punctul de vedere al lui Dumnezeu, aceasta este o lucrare minunată a dragostei. Dumnezeu te va scoate de acolo pur, fără pată şi neîntinat, dar El vrea să-ţi recunoşti tendinţa de a avea drepturi asupra ta însuţi. In momentul în care eşti gata să-L laşi pe Dumnezeu să-ţi schimbe această tendinţă, forţele Lui regeneratoare vor începe să lucreze. Şi în momentul în care înţelegi că scopul lui Dumnezeu este să te aducă într-o relaţie bună cu El, şi apoi cu ceilalţi oameni, El va face orice ca să te ajute s-o iei pe calea cea bună. Aceste mesaje ale lui Isus Cristos se adresează voinţei şi conştiin­ţei, nu intelectului. Dacă te împotriveşti Predicii de pe munte în mintea ta, vei umbri apelul pe care-l trimite ea inimii tale. Mă întreb de ce nu cresc în cunoaşterea lui Dumnezeu! Iţi plăteşti datoriile, din punctul de vedere al lui Dumnezeu? Fă acum ceea ce va trebui să faci într-o zi. Fiecare chemare morală are un „trebuie” în spatele ei.

Bine, rob bun și credincios

Pot fi văzuți sfinți fideli în strângerile voastre laolaltă? Ei pot fi găsiți în fiecare adunare locală din întreaga lume! Și la noi se văd. În strângerile laolaltă, probabil, nu ies aproape deloc în evidență, dar sunt fideli. Cuvântul hotărâtor din versetul 21 din Matei 25, pe care Domnul îl adresează slujitorului Său, este „credincios“.

Probabil, Domnul nu ne-a chemat să fim mari evangheliști. Probabil, nu ne folosește să explicăm Scriptura și să scriem comentarii biblice importante. Probabil, nu ne-a trimis ca misionari în Africa sau în America de Sud, dar El ne îndeamnă să fim credincioși. În 1 Corinteni 4.2 citim: „În rest, se cere administratorilor ca fiecare să fie găsit credincios“. În Luca 16.10, Domnul spune: „Cine este credincios în foarte puțin este credincios și în mult“. Credincioșii fideli nu sunt fideli doar în adunarea locală, ci și în viața lor. Ești tu, sunt eu fidel în fața Domnului? Să privim această temă importantă mai îndeaproape.

Ce înseamnă „fidel“?

Una din definițiile pentru fidelitate este: perseverent în dragoste și devotament. Ca și credincioși, trebuie să fim stabili în afecțiunea și în supunerea noastră față de Domnul. Spunem că Îl iubim – aceasta este afecțiunea. Îl numim Domn – aceasta este supunerea.

El are autoritate asupra noastră! Dar suntem noi fideli și consecvenți față de Cel care este Același? Stăm neclintiți în fața Unuia, despre care citim în Plângerile lui Ieremia 3.23: „ ...mare este credincioșia Ta“? Ce bine ar fi, dacă Domnul ar putea spune despre fiecare din noi: „Bine, rob bun și credincios!“

Unde se arată fidelitatea?

1. În citire: Trebuie să fim fideli în citirea Cuvântului lui Dumnezeu. Cum am putea cunoaște Persoana lui Hristos sau să ne însușim slăvile Sale morale, dacă nu citim Biblia? Nenumărate locuri din Scriptură ne îndeamnă să citim: „...plăcerea lui este în legea Domnului“ (Psalm 1.2). Apostolul Pavel îi recomanda lui Timotei: „ ...ia aminte la citire“ (1 Timotei 4.13). Zilnic trebuie să petrecem un timp singuri cu Domnul.

2. În rugăciune: „Și, când a aflat Daniel că s-a semnat înscrisul, a intrat în casa lui; și ferestrele îi erau deschise în camera lui de sus, către Ierusalim; și îngenunchea pe genunchii lui de trei ori pe zi și se ruga și aducea mulțumiri înaintea Dumnezeului său, cum făcea mai înainte“ (Daniel 6.10). Ce exemplu minunat de fidelitate în rugăciune ne dă Daniel! El a fost consecvent în rugăciune înainte și după decretul împăratului, care a poruncit că nimeni nu mai are voie să se roage. El s-a rugat în fiecare zi de trei ori. El s-a rugat înainte de interdicție, dar și în timpul acesteia. Și noi trebuie să fim fideli în folosirea acestei surse prețioase. În rugăciune, aruncăm grijile noastre asupra Tatălui, ne recunoaștem greșelile, mărturisim dependența față de El, facem rugăciuni pentru alții, Îl lăudăm și Îi mulțumim pentru că ne ascultă.

3. În frecventarea strângerii laolaltă: Evrei 10.25 ne îndeamnă să nu părăsim strângerea noastră laolaltă. În afara cazurilor de boală sau a altor împrejurări foarte deosebite, ar trebui să participăm consecvent la strângerile laolaltă ale poporului lui Dumnezeu. Ele sunt pentru noi! Acolo savurăm părtășia sfinților în rugăciune, slujire, studiu biblic și frângerea pâinii.

4. În adorare: Maria a uns picioarele Domnului cu o măsură de nard prețios și toată casa s-a umplut de mirosul acelui nard (Ioan 12). Acel parfum era foarte prețios! Dar Maria pregătise această ungere și plătise marele preț. Noi, ca și ea, trebuie să ne umplem inima în timpul săptămânii cu Hristos și să fim pregătiți pentru adorare. În măsura în care Îl adorăm în fiecare zi, inimile noastre sunt pline de adorare când ne strângem laolaltă.

Domnul dorește deci să fim cu toții fideli. Câteodată trecem probabil prin perioade de „secetă“ spirituală, dar El ne poartă și prin acestea în harul Său. De aceea să nu căutăm numai să câștigăm oameni din lume pentru Hristos, oricât de bine și important este acest lucru, să nu fim nici „mulți învățători“, deși avem nevoie de ei! Să fim însă fideli și perseverenți în dragostea noastră față de Domnul și în devotamentul față de El! În lucrurile duhovnicești ar trebui să fim stabili și consecvenți, așa încât Domnul să ne poată spune și nouă cândva: „Bine, rob bun și credincios ,intră în bucuria Stăpânului tău!".

Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu

În apele Iordanului Unul se supune …
În apele Iordanului unul se împotrivește …
În apele Iordanului, peste Cel supus, cel de Sus coboară!
în istoria bisericii, există un consens tacit că virtutea cardinală în creștinism este smerenia și păcatul cardinal, mândria.
Apoi, oamenii sunt înclinați să calce cel mai mult și cel mai repede pe urmele lui Lucifer, pe autostrada mândriei și răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu.
Mândria vrea înălțare, promovare, întâietate, prioritate cu girofar – cu orice preț și acum!
Smerenia așteaptă la rând, cooperează, tace și face!
Omul smerit știe față de cine trebuie să fie supus și când … și stie cui să se împotrivească și când anume.
De ce mă gândesc că forma principală de manifestare a smereniei este supunerea?
De ce mă gândesc că forma principală de manifestare a mândriei este împotrivirea, răzvrătirea?
Mie, mi se pare că Iacov prinde foarte bine dinamica și tensiunea relației mândrie – smerenie și manifestarea ei primară în tandemul împotrivire – supunere.
Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.
Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi dela voi.
Prezența Binelui, Dumnezeu și răului, diavolul crează o tensiune dinamică în om și-l angajează, cu voia sau fără voia, în conflictul cosmic.
Cum nu există neutralitate, deși unii (naivi) cred că ei nu sunt de partea nimănui, omul este ori de partea Unuia ori de partea altuia.
Supunerea față de Unul înseamnă nesupunere, împotrivire, răzvrătire față de altul.
Omul smerit nu este un bleg. El știe să se supună, să coopereze dar el știe și să lupte, să atace.
Omul mândru nu știe să facă această diferență!

Adu-mi aminte

Doamne, grijile mă copleșesc și povara lor apasă greu pe umerii mei. Viitorul pare învăluit în ceață și orice încercare de a-l anticipa îmi umple sufletul de neliniști dureroase. Dar azi pun și prezentul și viitorul înaintea Ta și mă rog Ție din toată inima: eliberează-mă de povara îngrijorării și întărește-mi credința, ca prin ea să mă predau cu totul Ție.
Tu ai avut grijă de mine până acum și m-ai păzit de orice rău pierzător de suflet. Mi-ai dat cele de trebuință și m-ai mângâiat când am fost în suferință. Îmi amintesc azi învățătura lui Isus, care ne spune să nu ne îngrijorăm, căci nimic nu se întâmplă pe acest pământ fără știrea și fără voia Ta. Tu veghezi cu dragoste și milă infinită asupra tuturor.
Fă vie în inima mea această învățătură și dă-mi puterea să las totul în mâinile Tale. Înțeleg, Doamne, că numai făcând asta mă pot bucura din plin de viața pe care mi-ai dăruit-o. Îmi dau seama că numai așa voi putea să trăiesc în pace și liniște, mângâiată de credința că Tu nu mă vei părăsi niciodată și că vei avea mereu grijă de mine ca un Tată bun și iubitor.
Întorcându-mă cu gândul în trecut, văd acum din lumina prezentului de câtă suferință aș fi fost cruțată, dacă aș fi ascultat îndrumarea lui Isus de a nu mă îngrijora și de a pune totul în mâinile Tale. Știu că nu mai pot face nimic să schimb ce a fost dar aleg ca de aici înainte, începând cu această clipă să trăiesc așa cum vrei Tu - fără teamă și fără îngrijorare, câștigând fiecare bătălie a vieții prin credință. Ajută-mă să duc la bun sfârșit această hotărâre.
Știu că vor fi clipe în viața mea când voi aluneca din nou pe vechiul drum și mă voi abate de la decizia mea. În acele clipe de grea ispită, adu-mi aminte, Doamne, de tot ce ai făcut pentru mine, de dragostea și ocrotirea Ta. Adu-mi aminte că sunt un om nou în Isus și că nimic din cele vechi nu mai are putere asupra mea. Ajută-mă să-mi trăiesc viața în lumina acestui minunat adevăr și să Te slăvesc în fiecare zi prin vorbele, faptele și gândurile mele.

Fiţi mai uniţi în zile rele,

Fiţi binecuvântaţi de Domnul
Cu pace, preaiubiţii mei,
Care mi-aţi fost de mângăiere
În anii buni şi-n anii grei.

Să vă păzească Bunul Tată
De vântul gândului vrăjmaş;
Şi să rămâneţi lângă Domnul,
În luminosul Lui făgaş.

Fiţi binecuvântaţi de Domnul
Voi toţi cei care vă numiţi
Surori şi fraţi, părtaşi la slavă,
Într-o familie uniţi.

Aţi fost legaţi ca snop în holdă,
Cu cel mai trainic legământ;
Aţi fost chemaţi la-mpărăţie,
Să moşteniţi un nou pământ.

Fiţi binecuvântaţi cu harul
De-a fi părtaşi la bucurii,
La mese cu bucate sfinte
Din ale Cerului tării.

Să nu vă fie niciodată
Cuprinsă inima de dor
După o slavă trecătoare
Şi-al lumii gust amăgitor.

Fiţi mai uniţi în zile rele,
Când unii vă vor alunga;
Mai strâns lipiţi-vă de Domnul
Oricât de mulţi s-ar lepăda.

Fiţi binecuvântaţi de Domnul,
Cu tot ce are mai frumos
Nemărginita bogăţie
A Domnului Isus Cristos!

Eu sunt aproape de tine

Te ştiam înainte de începerea timpului, ştiu cîte fire de păr sunt pe capul tău. Te-am creat după chipul şi asemănarea Mea. Nu numai că am planuri cu privire la tine, dar ţi-am dat şi abilităţi necesare pentru a le înplini şi ceea ce îţi dau Eu, nu-ţi poate lua nimeni, însă tu nu neglija aceste daruri. Nu uita să le exersezi şi să le pui în practica zilnică. Fii liniţtit, căci am început o lucrare bună în tine şi o voi duce la bun sfîrşit, pentru că întotdeauna termin ceea ce am început. Cuvîntul meu cu privire la tine este dăltuit pentru totdeauna în cer. În viaţă vei înfrunta multe furtuni, vijelii chiar, însă înveseleşte-te, pentru că i-am luat diavolului puterea de a-ţi face rău, iar lumii puterea de-a te distruge. Nu uita că, atunci cînd eşti la strîmtorare, Eu sunt aproape de tine, şi te sprijinesc cu dreapta mea biruitoare. Cîtă bucurie aş avea să-mi dai toate durerile tale, toată desnădejdea şi amărăciunea din sufletul tău! Să-mi dai toate temerile şi rănile provocate de cei din jur. Să-mi dai toate eşecurile tale, neîplinirile din viaţa ta care te apasă zilnic şi nu te lasă să fii fericit! Cînd eşti copleşit de aceste probleme, nu ai la cine să te duci, la cine să cauţi alinare, vino la Mine, vino la Tatăl tău, căci eu voi fi stînca ta de adăpost şi turnul tău de scăpare! Chiar de vei cădea din cînd în cînd, nu vei fi răpus, pentru că eşti în palma Mea. Te înconjor pe dinainte şi pe dinapoi şi Îmi pun mîna peste tine! Da, Eu îmi întind mîna şi te smulg din noianul de încercări şi te redau vieţii. Îţi luminez faţa cu zîmbetul Meu, îţi pun în ochi strălucirea dragostei Mele divine, în gură cuvintele îndurării Mele şi pe buze o cîntare nouă! Îţi înaripez paşii cu bunătatea Mea, mîinile ţi le încarc cu facere de bine. Chiar şi dorul tău nespus care te chinue, îl îmbrac cu îndelungă răbdare, iar gîndurile ţi le înseninez cu iubirea Mea, iar inima înspăimîntată am luat-o în căuşul palmelor Mele şi va rezista. Am acoperit-o cu sărutul răstignirii, am stropit-o dimineaţa învierii şi am suflat peste ea duh de viaţă nouă! Eşti al Meu! Eşti creat şi răscumpărat de Mine! De ceea, Eu să fiu pe primul loc în viaţa ta, bucuria şi desfătarea ta. Dacă tu vei face aşa, nu îţi voi rămînea dator, ci îţi voi da toate cele de trebuinţă….

Unul dintre motivele pentru care noi, oamenii din generația aceasta, spre deosebire de părinții și bunii noștri, înregistrăm rate atât de mari de depresie, este incapacitatea de care dăm dovadă în a renunța. Ne e greu să renunțăm la propria noastră imagine de sine, la idealuri fără putință a se împlini, la relații care ne fac rău, la dependențe bolnave care ne încorsetează libertatea-n Cristos, la așteptările noastre cu privire la noi, la ceilalți și la viață. Căutăm cu nesaț fericirea și nu o găsim nicicum. Se face văzută abia când sfârșim a o mai căuta pentru noi și începem dezinteresat a o sădi în ceilalți. Îmi amintesc de experiența sfântului Pavel. S-a rugat apostolul ca Dumnezeu să-i îndepărteze „ghimpele din trupul lui” (2 Cor. 12,7) și a primit răspuns din partea Domnului că harul Său îi este de ajuns și tocmai în slăbiciunea lui, puterea Sa își va face plenar lucrarea. Apostolul nu s-a tânguit, nici nu a rămas blocat la acest episod de durere din viața lui. A trăit onest, autentic și sfânt de acolo înainte. În închisoarea rece din Roma, cu picioarele în butuci, transmitea în scris frățietății ecleziale mesajul bucuriei, al speranței și al iubirii. De ce? A făcut loc suferinței în existența sa și chiar a folosit neplăcerea ca prilej de devenire întru Domnul Isus.

Isus nu este neutru pentru nimeni

În urma unei exorcizări și vindecări (Matei 12:22), părerile martorilor sunt împărțite.
Unii se întreabă dacă Isus nu este Mesia, iar alții, considerând că știu, spun că lucrează cu diavolul. Cum ajung oamenii să vorbească în acest fel despre Isus?
Unii sunt în cumpănă, dar alții sunt pe deplin împotrivă.
 De ce e așa?
 Răspunsul la această întrebare ne este dat de Isus: 
-vorbele rostite descoperă inima.

Dacă omul prețuiește răul, valorile lui constituie un tezaur rău.
 De acolo va putea scoate doar lucruri rele.
Răutatea întunecă/orbește mintea.
Aici nu este vorba de magie, ci de o exorcizare;
 nu este un parteneriat cu diavolul, ci o alungare a lui.
Isus le explică ceea ce este cunoscut de ei:
împărăția dezbinată ajunge pustie, casa dezbinată nu dăinuie.
De aceea diavolul nu alungă diavolul.
 Diavolul nu își poate duce la împlinire planurile lui dacă luptă împotriva lui însuși.
Când comparăm aceasta cu adevărul pe care-l spune Isus despre ce se întâmplă, vedem cât de tare orbește răutatea.
 În minunea și exorcizarea făcută de Isus avem o dovadă a lucrării puternice a lui Dumnezeu, o coborâre a împărăției lui Dumnezeu între ei.
Ca omul să înțeleagă corect ce se întâmplă, trebuie să treacă de la rău la bine.
 Rodul arată soiul:
-bun sau rău.
Schimbarea de la rău la bun este posibilă dacă se începe înlăuntru, la vistierie.
 Dacă omul adună acolo valorile lui Dumnezeu (evanghelia, cunoașterea lui Cristos, dedicare, valoarea aproapelui, caracter blând), va avea de unde să scoată lucruri bune, va aduce rod bun.
 Acest fapt nu doar că va ajuta la a înțelege lucrarea lui Dumnezeu între oameni, ci va fi hotărâtor în ziua judecății, când se va da socoteală de orice cuvânt nefolositor.
 Isus nu este neutru pentru nimeni:
-ești ori cu el, ori împotriva lui; aduni sau rispești?

Izolarea este ca o închisoare.

Oamenii sunt creaţi pentru părtăşie.
Încă de la început, în scrierile Bibliei se spune
-Nu este bine ca omul să fie singur.
Şi mai târziu din nou Biblia spune că sunt mai bine doi decât unul.
Omul nu e creat pentru a trăi izolat, ci pentru a avea părtăşie.
Ceea ce îi ţinea pe cei dintâi creştini poate fi asemănat cu o masă care are patru picioare, din care unul e părtăşia
Dumnezeu i-a făcut pe oameni cu tărie ,dar având şi slăbiciuni.
Noi avem nevoie unii de alţii, ne completăm şi doar împreună suntem cu adevărat puternici. Termenul de „unii pe alţii“ apare de cel puţin 50 de ori în Noul Testament.
Trebuie să ne slujim, să ne încurajăm, să ne iubim, să ne ajutăm, să ne îndemnăm, să ne corectăm unii pe alţii, etc.
Adunare fără părtăşie şi prietenie nu există.
Cine doar vizitează serviciul divin fără a frecventa un grup de casă pierde chiar mai mult de jumătate din toată adunarea .
Dacă ai bani şi alte averi, fără a avea legături de prietenie, fără a avea pe nimeni care să-ţi dea şi căruia să-i poţi oferi dragostea, atunci nu ai nimic.
Adunarea este ca şi o familia mare, care e puternică şi indestructibilă.
Dumnezeu ne-a creat aproape unii de alţii pentru ca să putem fii la dispoziţia celuilalt şi pentru a ne împărtăşi viaţa unii cu alţii.
Acest lucru genial este tot timpul atacat.
Există o putere , o energie negativă -puterea satanică ,căreia nu-I convine atunci când noi stăm uniţi şi în legătură unii cu alţii.
Unii oameni nu sunt în stare de a avea relaţii cu alţii tocmai prin faptul că au fost determinaţi să facă aşa.
Ei au experimentat lucruri negative şi astfel s-au retras, chiar dacă sunt exterior într-o relaţie, totuşi lăuntric sunt răniţi şi total departe de orice afecţiune.
Câteodată este greu să te deschizi, însă este bine şi deosebit de important.
Câte relaţii ai şi câte din ele sunt bune?
Cine are voie să se uite în viaţa ta şi să-ţi vorbească inimii?
Isus vrea să restabilească relaţiile şi să-I facă pe oamenii capabili de a avea relaţii sănătoase unii cu alţii.
Şi el va întoarce inima părinţilor către copii şi inima copiilor către părinţii lor,
Chiar la sfârşitul Vechiului Testament este descris ceea ce va veni în timpul Noului Testament.
Dumnezeu trimite pe solul Său care restabileşte relaţiile.
Dacă Isus reuşeşte să restabilească relaţia dintre tată şi fiu,între mamă și fiică atunci el poate restabili şi celelalte relaţii (în căsnicie, între vecini.
Dumnezeu vrea să scoată împiterirea şi să pună în loc ceva supranatural.
În acest text inima face referire la persoană, şi „întoarcere“ înseamnă schimbare .Dumnezeu vrea să facă aceasta.
Noi ne întoarcem la Dumnezeu, dar şi la aproapele nostru.
Ne schimbăm şi ne transformăm în ce priveşte modul de raportare la cei din jur.
Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să vestesc captivilor eliberare şi orbilor vedere, să pun pe cei zdrobiţi în libertate,
Isus vrea să elibereze pe cei captivi.
Izolarea este ca o închisoare.
Este o adevărată eliberare atunci când ieşim din ea.
Poate suntem chiar orbi atunci când e vorba de anumite relaţii, sau poate vedem doar lucrurile negative în ceilalţi, dar şi în acest caz Isus vrea să ne ajute.
Şi chiar lucruri care s-au rupt într-o relaţie pot fi restabilite.
El încă mai poate ajuta şi ajutorul Lui vine întotdeauna la timp.
Când Dumnezeu ia iniţiativa într-un anumit aspect, atunci lucrurile se schimbă, deoarece atunci e la lucru ceva mai mult decât doar putere omenească.
Dumnezeu îşi va face efectul în mod supranatural, El va dărâma zidul despărţitor şi va smulge rădăcinile de amărăciune.Luati seama, dar, fratilor, ca niciunul dintre voi sa n-aiba o inima rea si necredincioasa, care sa va desparta de Dumnezeul cel Viu.
Ci indemnati-va unii pe altii in fiecare zi, cata vreme se zice: astazi, pentru ca niciunul din voi sa nu se impietreasca prin inselaciunea pacatului.
Caci ne-am facut partasi ai lui Hristos, daca pastram pana la sfarsit increderea nezguduita de la inceput,până la sfârșit.
Maranata!

Focul dragostei de Dumnezeu si semeni

Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.
Carbunii incinsi nu pot fi gasiti pe drumuri, nici nu pot fi luati de la altii, ci doar din focul launtric aprins de dragostea lui Dumnezeu. Fara acest foc interior nu poti avea carbuni incinsi.
Sa astamperi foamea si setea vrajmasului tau inseamna sa fii langa el atunci cand ii este greu. De la departare nu se vad grimasele durerii si necazului. De departe oamenii pot parea fericiti.
Mintea e locul unde are loc schimbarea chiar daca traim intr-o lume a emotiilor exacerbate. De aceea dragostea trebuie sa cucereasca mintea. Iar mintea e cucerita cand dusmanul incepe sa isi puna intrebari tulburatoare.
Noi avem impresia ca in viata conteaza sa dai raspunsuri si sa ai raspunsuri la toate. Oamenii insa suporta cu greu pe cei care au raspunsuri la toate. Mai bine pune in mana vrajmasului tau o bucata de paine si lasa-l pe el cu intrebarile iar tu taci.
Ceea ce ne spune Dumnezeu e faptul ca uneori dusmania e o foame a unor suflete care nu au gasit o bucata de paine si o mana intinsa din partea semenilor.
Un dusman ucis inseamna alti doi in locul lui. Un dusman castigat inseamna un prieten in locul dusmanului. Cine biruie matematica cerului?
Biruinta dusmanului nu e o noutate. Dar sa te birui pe tine, iubindu-ti dusmanii aceasta este noutatea crucii! In focul incercarii cerul spune: Iov 38:2 Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere? Iar eu voi raspunde: Plangerile lui Ieremia 3:26 Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.
In incercari, in necazuri, in framantari un singur foc nu trebuie sa se stinga! Focul dragostei de Dumnezeu si semeni!