Ce să facem ca să primim Har?

M-am gândit că așa cum noi oamenii nu bem apă din vase murdare sau nu dăm celor dragi să bea din vase murdare, tot așa Dumnezeu atunci când toarnă Harul Său, se uită să toarne într-un vas curat.

...dacă cineva se curățește de acestea va fi un vas de cinste, folositor Stăpânului Său.

De multe ori noi ne rugăm pentru Har, ne rugăm ca Dumnezeu să ne umpla vasul, dar ceea ce-L împiedică pe Dumnezeu să toarne este mizeria din vas, murdăria lipită de pereți, drojdiile uscate de pe fundul vasului, mirosul de stricăciune. Atâtor de multe gunoaie, apreciate de lume, le dăm glorie, le considerăm părți din ființa noastră, lipite de vas. Nu le socotim ca gunoaie și așteptăm ca Dumnezeu să toarne Harul său PUR peste acestea. Murdăria este atât de lipită de vas încât nici nu se mai desprinde.

Ezechiel 24:11-12

Apoi pune cazanul gol pe jăratic, ca să se încălzească, să i se infierbinte arama, să i se topească murdăria dinăuntru, și să i se șteargă rugina.
Trudă degeaba! Căci rugina de care este plin nu se deslipeste de el; rugina nu se va lua de pe el decât prin foc.

Suntem noi oare conștienți de câte lucruri nu le socotim ca gunoaie, le cocoloșim în sufletul nostru și vrem ca Domnul să ne binecuvînteze? Personal am văzut că atunci când am fost entuziasmat sau tulburat în inimă de ceva nevenit de la Domnul, acel lucru a crescut și a ocupat mult loc din timpul și gândirea mea. Nu mai era loc pentru Har. Urmărirea entuziasmului sau înfricoșarea de tulburări mi-au devenit țeluri și căi de glorie, desigur deșartă și astfel urmărind slava deșartă a unei scăpări fără Hristos, nu mai eram smerit și deci am ajuns în imposibilitate de a primi Har. Dumnezeu nu toarnă peste gunoaie.

Noi, în bucătăria nostră, când ne spălam vasele sau tacâmurile, privim paharul spre lumină, ne uităm între dinții furculiței, spălăm, clătim și uscăm bine. Să fie Dumnezeu mai puțin înțelept? Să fie El mai puțin grijuliu? Fiecare din noi suntem vase din care ”€œmănâncă” ceilalți. Dumnezeu dă unuia Harul spre folosul întregului trup.

Iată de ce nu primim har. Avem în noi lucruri care pe Dumnezeu îl împiedică să toarne.

Cele mai multe din aceste lucruri la care nu vrem să renunțăm, sunt cele care ne aduc câștiguri, avantaje. Sunt neprihănirea proprie, lăuda deșartă a lucrărilor pe care le facem noi din talentele noastre, nu din Hristos.”

Acele avantaje pe care a ajuns să le socotească gunoaie, de multe ori le avem și noi în inimă. O viață religioasă legalistă, o neprihănire proprie bazată pe lege, nu pe Har, bazată pe ”€œcel ce va face aceste lucruri” este o piedică, un gunoi care îl opresc pe Dumnezeu de a turna Har.

Vasul trebuie să fie GOL. Nimic să nu umbrească slava, să nu strice gustul, să nu altereze mirosul! Toate avantajele legii sunt gunoaie!

Iată de ce nu primim Har!

Ce să facem ca să primim Har? ”€œSă facem” e puțin eronat spus. La această întrebare Domnul a răspuns: ”Să credeți!”. Avem nu ”€œde facut” ci de ”nefacut”. Facem prea mult, trăim prin principiul ”cel ce va face, va trăi”. Avem de concediat pe Agar, de alungat legea și pe fiul ei. Nu pot moșteni împreună. Nu primim Har pentru că avem pe pereții sufletului nostru urme de lege. Și aceste legi pretind o slavă, miros urât. Miros a transpirație umană, a efort. Cuvântul credinței, chiar născut la vârsta de 100 de ani, va rodi, chiar dacă e al doilea, chiar dacă este batjocorit de întâiul, de Ismael. Harul să domnească.

Nu primim Har pentru că nu am alungat pe Agar, legea.

Alungarea legii înseamnă renunțarea la multă glorie deșartă, glorie provenită din lucrări. Renunțarea e dureroasă, și pe Avraam l-a durut, dar altă cale spre Lăuda Gloriei Harului Sau nu este.

Nu pot moșteni împreună!

Cine va crede si se va boteza va fi mântuit

Pentru mulţi dintre noi cea de-a doua afirmaţie este surprinzătoare (Cine va crede si se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede, va fi osândit). Isus nu spune că cel care crede şi este mântuit va fi botezat. Nu, El spune că cel care crede şi este mântuit va fi botezat. Nu, EL pune lucrurile într-o altă ordine. Cel care crede şi va fi botezat, a spus EL, va fi mântuit. Este numai spre pierzarea noastră dacă răstălmăcim ceva din ceea ce Domnul a spus. Fiecare cuvânt rostit de EL, are greutate, deci trebuie luat în seamă. Dacă este aşa, atunci este adevărat că numai având credinţă în EL şi fiind botezaţi suntem mântuiţi. Unii ar putea să fie miraţi auzind acest lucru. Ce vrei să zici? - vor protesta ei. Nu vă miraţi şi nu mă învinuiţi pe mine! Nu eu am spus aceste lucruri, Domnul meu le-a spus. EL a fost Cel care a aşezat ordinea: CREDINŢĂ, apoi BOTEZ şi după aceea MÂNTUIRE. Nu trebuie să inversăm lucrurile, punând mai întâi mântuirea şi apoi botezul, oricât de mult am prefera noi ca aceasta să fie ordinea. Ceea ce Domnul a spus trebuie să stea în picioare, iar datoria noastră este doar de a asculta de EL.

(Nu mă justific pentru faptul de a considera autentice aceste cuvinte din Marcu 16.16, cu toate că sunt conştient că există critici care se îndoiesc că ele ar fi spuse de Isus. Odată, când mă aflam undeva la ţară, am cunoscut un croitor pe nume Chen. El a găsit un exemplar după Evanghelia lui Marcu şi, citind-o, a ajuns şi la pasajul despre care toţi criticii afirmă că nu aparţine acestei Evanghelii, el însă a crezut ceea ce Dumnezeu a spus. Nu erau alţi creştini în locul acela, aşa că nu era nimeni să-l boteze. Ce să facă el? A citit versetul 20. Dumnezeu însuşi va adeveri pentru el cuvântul Lui: aceasta era suficient. Aşa că, în simplitatea lui, s-a hotărât să testeze una dintre promisiunile din versetul 18. Ca urmare, s-a dus să viziteze nişte vecini care erau bolnavi. După ce s-a rugat, şi-a pus mâinile peste ei în numele lui Isus şi apoi s-a întors acasă. La timpul potrivit, mi-a spus el, toţi s-au însănătoşit, fără nici o excepţie. Aceasta l-a satisfăcut. Având credinţa confirmată, el a continuat liniştit să-şi practice meseria şi, în acelaşi timp, să mărturisească cu credincioşie despre Domnul lui, lucru pe care îl făcea şi când l-am cunoscut eu. Dacă el a putut lua în serios Cuvântul lui Dumnezeu, eu să nu îl iau?)

Deci vă reamintesc cuvintele lui Dumnezeu: "Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit". Vrei să spui, veţi exclama că tu crezi în naşterea din nou prin botez? Nu, bineînţeles că nu cred! Domnul nu a spus Cine va crede şi se va boteza, va fi născut din nou, şi fiindcă EL nu a spus acest lucru, eu nu trebuie să cred aşa ceva. Cuvintele LUI sunt: "Cine va crede şi se va boteza, VA FI MÂNTUIT". Deci lucrul în care cred eu este mântuirea prin botez.

Atunci se ridică întrebarea: Ce semnificaţie are această afirmaţie? De asemenea ce vrea să spună Luca atunci când afirmă că, la îndemnul lui Petru : "mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos", cei care au primit cuvântul lui au fost botezaţi?

Pentru a răspunde la aceasta, trebuie să ne întrebăm mai întâi ce înseamnă cuvântul MÂNTUIT. Mă tem că noi avem o idee greşită despre mântuire. Tot ceea ce ştiu cei mai mulţi dintre noi despre mântuire este că vom fi mântuiţi de iad şi duşi în cer, sau că suntem mântuiţi din păcatele noastre pentru a trăi de acum înainte o viaţă sfântă. Dar greşim. În Scriptură mântuirea înseamnă mai mult de atât. Pentru că ea este legată nu numai de păcat şi iad sau de sfinţenie şi cer, ci şi de altceva.

Slava lui Dumnezeu

Slava lui Dumnezeu se poate vedea in primul rand in lucrarile mainilor Lui si anume in creatia Lui.Psalmistul David in Psalmul 139 versetul 14 spune vazand lucrarea mainilor Domnului si in mod special omul, in felul urmator: "Te laud ca sunt o faptura asa de minunata, minunate sunt lucrarile Tale,si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta".
Chiar lucrurile care ni se par neinsufletite vorbesc despre slava lui Dumnezeu.Ascultati ce zice acelasi David in Psalmul 19 versetul 1: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu si intinderea lor vestesc lucrarea mainilor Lui" in armonie cu acest verset este si Psalmul 29 versetul 9 "In locasul lui Dumnezeu totul striga: Slava!"
Nu numai ca vedem in creatie slava lui Dumnezeu ci vedem chiar creatia slavind pe Cel ce la creat.Ioan apostolul are o revelatie in sensul acesta in cartea Apocalipsei capitolul 4 versetele 8-11 unde el vede pe Dumnezeu pe scaunul Lui de domnie din ceruri inconjurat de ingeri si de fapturile ceresti care dau glorie Creatorului lor.Versetul 11 ne spune asa: "Vrednic esti Doamne, Dumnezeul nostru, sa primesti slava, cinstea si puterea, caci Tu ai facut toate lucrurile, si prin voia Ta stau in fiinta si au fost facute (create)".
Ce mare adevar cantau ingerii, cele 4 fapturi vii si cei 24 de batrani care cadeau, se inchinau inaintea Domnului si isi aruncau cununile de aur de pe capul lor inaintea scaunului de domnie etern din ceruri.Sa stam noi oare nepasatori in rugaciunile noastre, in al lauda, slavi pe Dumnezeu pentru tot ce a facut el pentru noi? Nu! Ci vom da toata slava Celui ce merita slava pentru ca El cere aceasta de la noi ca faptura a mainilor Lui. El nu accepta sa dam glorie altcuiva.In cartea profetului Isaia capitolul 42 versetul 8 Domnul glasuieste asa: "Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu; si slava Mea n-o voi da altuia nici cinstea mea idolilor".In Isaia 48 versetul 11 se spune cam acelas lucru: "Nu voi da altuia slava Mea".Slava lui Dumnezeu am zis ca se poate vedea in lucrul mainilor Lui, in capodoperele Lui si am aratat ca si creatia trebuie sa intoarca slava Celui care merita si care cere lucrul acesta.Slava lui Dumnezeu se mai poate vedea si in caracterul Lui descoperit in Sfintele Scripturi.Tot profetul Isaia in capitolul 48 versetul 9 reda cuvintele lui Dumnezeu care suna astfel: "Din pricina Numelui Meu sunt indelung rabdator, pentru slava Mea ma opresc fata de tine ca sa nu te nimicesc".Ce slavit Dumnezeu avem care din pricina gloriei Lui se opreste sa ne pedepseasca de multe ori pentru abaterile noastre, desigur daca ne caim si ne indreptam caile si faptele noastre.In cartea Exodului capitolul 33 versetul 18, Moise omul lui Dumnezeu cere ca Domnul sa-i arate slava Lui: "Arata-mi slava Ta!".Ce indraznet este acest Moise si totusi Dumnezeu nu se supara pe el si I se descopera in gloria Lui.Deci slava lui Dumnezeu sta in caracterul Lui.Dumnezeu are un caracter perfect de aceea am spus ca slava Lui sta in caracterul Lui.In Exod capitolul 34 versetul 6 Dumnezeu raspunde la cererea lui Moise de a-i arata slava Lui prin urmatoarele cuvinte: "Si Domnul a trecut pe dinaintea lui si a strigat: Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de indurare si milostiv, incet la manie (indelung rabdator) plin de bunatate si credinciosie." versetul 7: "Care Isi tine dragostea...".
Cu alte cuvinte Dumnezeul nostru i-a aratat slava Lui acestui om temator de Dumnezeu si slava lui a constat tocmai in caracterul Lui minunat.Insa gloria lui Dumnezeu s-a manifestat si se manifesta cel mai real, deplin, plenar, prin Fiul Lui, Domnul nostru Isus Hristos.Ascultati ce spune autorul epistolei catre Evrei in capitolul 1 versetul 3: "El (Isus) care este oglindirea Slavei Lui (a lui Dumnezeu Tatal) si intiparirea (copia fidela) fiintei Lui".Si apostolul Ioan in Evanghelia lui capitolul 1 versetul 14 il descrie si el pe Domnul Isus ca slava Tatalui, adica prin Domnul Isus putem vedea, gloria lui Dumnezeu.Iata ce spune versetul in cauza: "Si cuvantul s-a facut trup (este vorba de Domnul Isus) si a locuit printre noi (si-a facut cortul printre noi) plin de har si adevar si noi am privit slava lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal".Dumnezeu Tatal a gasit cu cale la sfarsitul vremurilor sa-si descopere slava Lui intr-un mod mult mai minunat ca lui Moise si anume trimitand pe Fiul Sau in lumea noastra perena.In Coloseni capitolul 1 versetul 15 citim: "El(Isus) este chipul Dumnezeului nevazut cel intai nascut (in sensul ca are intaietatea sau nascut din vesnicie) din toata creatia.La fel in versetul 19 citim: "Caci Dumnezeu (Tatal) a vrut ca toata plinatatea (inclusiv slava Lui) sa locuiasca in Isus".In capitolul 2 versetul 9 se spune: "Caci in Isus locuieste trupeste, toata plinatatea Dumnezeirii (chiar si gloria)".
Datorita caracterului ireprosabil al Domnului Isus ca om (dar El era si Dumnezeu in acelasi timp), Dumnezeu Tatal l-a inaltat nespus de mult ca in Numele Lui sa se plece orice genunchi (aviz celor care nu se mai roaga in pozitia genunchi).Desi Domnul avea slava Tatalui un atribut de baza al Lui a fost smerenia.El insusi a declarat ca "este bland si smerit cu inima".
Smerenia fratilor aduce totdeauna cu ea slava si har din partea Domnului Dumnezeu.Asta inteleg eu din pasajele prezentate din Filipeni si din Matei, referitor la caracterul Domnului Isus.Asa sa ne ajute Domnul sa facem si noi in relatia cu Dumnezeu, cu fratii si cu toti oamenii ca sa putem capata slava Domnului Isus inca aici pe acest pamant intr-o oarecare masura, iar in vesnicii sa primim din plin slava Domnului Isus.Sa nu uitam niciodata ca suntem creatia Domnului, ba mai mult suntem copiii Lui prin rascumparare si infiere si ca suntem datori prin viata noastra sa demonstram ca avem statutul acesta de fii si fiice care raspandesc mireasma cunostintei Lui.In psalmul 67 ni se spune ca noi beneficiem de lumina Domnului ca noi la randul nostru sa luminam pe alti oameni si sa-i determinam sa doreasca si ei sa aiba parte odata de slava lui Dumnezeu.Domnul sa ne ajute pe noi sa fim astfel de oameni iar pe cei ce ne vor vedea felul nostru de viata curat si in temere de Domnul sa ii sensibilizeze Domnul, sa se intoarca si ei la Facatorul lor.Amin!

Ești gata să lucrezi în via Domnului?

Marcu 12 este o confruntare a Mântuitorului cu autorităţile de la templu. Dacă citim primul verset acolo scrie așa:

 „Când a ieșit Isus din Templu, unul dintre ucenicii Lui i-a zis; „Învăţătorule uită-Te ce pietre și ce ziduri.” 

Aici Isus stă de vorbă cu Fariseii cu Cărturarii, cu Saducheii cu preoţii. 

Ei aduc înaintea Lui câteva întrebări grele, problema birului pentru romani, problema învierii, şi care e cea mai importantă dintre porunci.

 Pe unele le aduc fariseii, pe altele le aduc saducheii. Toate acestea pentru al ispiti pe Isus. 

Acest capitol se încheie cu un exemplu: la templu vine o femeie văduvă, și în visteria templului pune tot ce are, doi bănuţi. În acest fel, printr-un contrast izbitor, omul lui Dumnezeu, Evanghelistul Marcu, ne arată nouă ce a vrut să-i înveţe Isus. 

Oameni care sunt preocupaţi să-l prindă și să-l ucidă pe Isus, oameni care sunt preocupaţi să-l prindă cu vorba, să-i întindă capcane, oameni pe care nu-i mai preocupă slujirea de la templu, lucrarea lui Dumnezeu, pe aceștia Evanghelia îi compară cu acea femeie văduvă care, faţă de Dumnezeu, dovedește dedicare absolută, ea dă tot ce a avut.
Acestă confruntare a Mântuitorului cu conducătorii începe printr-o pildă. 

Această pildă este unică în felul ei, este o pildă care arată felul în care Isus se înţelege pe El însuși în desfășurarea istoriei poporului lui Dumnezeu, și a istoriei mântuirii. 

Este o pildă cu mai multe înţelesuri. 

Ascultătorul învaţă ceva despre Isus, dar ascultătorul învaţă ceva și despre sine. 

Relatarea se încheie în acest fel: 

-ei au priceput că Isus a spus pilda aceasta împotriva lor. 

Pe aceste două linii Domnul se revelează  pe sine și ne învaţă pe noi să-l vedem în felul următor. 

De la chemarea lui Avraam, părintele poporului ales, până la venirea Fiului prea iubit, Dumnezeu a trimis pe oamenii săi să cerceteze poporul. 

Nici unul dintre ei nu a fost primit bine.

 Pe unul l-au rănit la cap, l-au batjocorit, pe alţii i-au bătut, pe alţii i-au omorât, iar la urmă și-a trimis Fiul. 

Și El are parte de aceiași soartă, dar în privinţa Lui se mai adaugă ceva, pe un slujitor l-au bătut, pe altul l-au omorât, dar dacă reușim să-l omorâm pe Fiul Stăpânului, via va fi a noastră. 

Sunt așa de multe lucruri în substrat aici, mai ales când în pildă se pune întrebarea ce va face Stăpânul? Răspunsul pe care-l dă Isus este că Stăpânul va veni, va nimici pe acești vieri, și via o va da altora. 

În Vechiul Testament via este poporul lui Dumnezeu, Israel. 

Putem citi Psalmul 80 sau Isaia 5 pentru a vedea cum vorbește Domnul despre poporul Său, ca un gospodar care plantează o vie, pe care o îngrijește, îi zidește un gard și-un turn, și îi sapă un teasc. Așa se raportează Dumnezeu la poporul Său, ca la o lucrare în care are nevoie de un timp, de răbdare, care trebuie protejată până ajunge să curgă vin în teasc. 

O lucrare pe termen lung, dar o lucrare de la care așteaptă să aibă parte de rod. 

Mântuitorul se vede pe sine într-un mod asemănător cu profeţii care au fost trimiși înaintea lui. 

Gândiţi-vă la Moise, la Samuel, la Ilie, la Ieremia, la Amos, la Maleahi și la toţi ceilalţi, la Ioan Botezătorul, ca să vedeţi ce soartă au avut fiecare dintre ei, cum au fost primiţi, ce au păţit. Isus nu spune despre sine că este unul dintre slujitorii Stăpânului, El spune despre Sine că este Fiul prea iubit al Stăpânului. 

Ca unii care am citit cu atenţie toată Evanghelia până aici noi nu am uitat că sunt două locuri în Evanghelie în care Mântuitorul, Cel care a venit, este descris în felul acesta, la botez din cer se aude un glas care spune așa: 

-„Acesta este Fiul Meu prea iubit,” iar apoi în capitolul 9, la schimbarea la faţă, tot din cer se aude același lucru:

- „Acesta este Fiul Meu prea iubit.” 

Deci cititorul până aici știe cine e descris în felul acesta. 

Când aude pilda aceasta își dă seama despre cine vorbește Isus.

 Fiul prea iubit știe ce îl așteaptă, știe ce a păţit Moise și toţi ceilalţi până la Ioan Botezătorul. 

El a fost gata să vină și să aibă parte de un așa destin. 

Nu ni se subliniază aspectul mântuitor al morţii Lui ci ni se subliniază neascultarea poporului, și împietrirea acestuia. Nu ni se subliniază iertarea păcatelor, ispășirea, răscumpărarea, ci se subliniază ascultarea Fiului, pe care l-a trimis Stăpânul.

 Fiul a venit, deși a știut că arendașii urmau să-l omoare. 

Acestea sunt lucrurile pe care le înţelegem despre Domnul Isus în pilda aceasta: un Fiu care ascultă de Tatăl Său știind că ascultarea înseamnă moarte.

Ce spune această pildă despre noi?

Unul dintre lucrurile cele mai importante se află la începutul versetului 2. 

Acolo scrie așa:

 „La vremea roadelor a trimis la vieri un rob, ca să ia de la ei din roadele viei.

“ Stăpânul viei are drept de proprietar asupra viei. 

Aceasta înseamnă că din rod o parte este a Lui, o altă parte este a arendașilor, o altă parte sunt taxe pe care le plătești pe rod. 

Dar partea lui nu e a arendașului. 

Este cunoscut faptul că în veacul întâi în Palestina se trăia foarte greu.

Se știe aceasta din mărturiile istorice. 

Impozitele mergeau de la treizeci la sută până la cincizeci la sută. 

Dacă aveai un ogor în care semănai grâu, din seceriș trebuia să-ţi ţii măcar treizeci la sută ca să ai ce semăna și anul viitor.

Dacă ai dat între treizeci și cincizeci la sută impozit la imperiu, la Irod și la Cezar, dacă treizeci la sută trebuie să ai sămânţă pentru anul viitor ca să ai ce semăna în același ogor, tu rămâi c-am cu douăzeci la sută. 

O parte nu e a ta, ci e a stăpânului poporului, tu ești numai arendaș. 

Deci, nu rămâi cu mult, sărăcia este, adesea, o piedică în calea ascultării. 

Ce să mai dau la stăpân?

 ce îi mai trebuie? 

Pe primul prooroc îl baţi, pe încă unul îl omori, trimte Fiul, îl omori și pe El, și gata, nu dai la nimeni nimic, pentru că nu ai. 

Ești gata să lucrezi tot anul în via Domnului, în ogorul Domnului, dar adevăratul test se vede știţi când?

- la vremea roadelor.

 Domnul nu trimite pe robul său, sau pe robii Săi, pe Fiul Său la vremea semănatului, Domnul îi trimite pe robii Săi la vremea roadelor, ca El să-și primească partea lui. 

Ideea este următoarea, eu mă dovedesc un arendaș bun, un om care lucrez nu în via mea, ci în via Domnului, numai și numai dacă la vremea roadelor, eu îi dau Stăpânului partea lui.

 Altfel sunt un arendaș rău. 

Ce fel de arendaș ești tu? 

Știi când se vede? 

La cules, la vremea roadelor.
Din ceea ce culegi, din ceea ce seceri cât dai Stăpânului? 

El își trimite robii, își trimite Fiul să-și primească partea.

 În acest fel noi reușim să ne vedem așa cum vrea el.

 Este atât de greu acest lucru. 

Să citim intr-un loc din Scriptură, care este ca o profeţie, dar în același timp este ca un test, din cartea Deuteronom 8:10-14:

- „Când vei mânca și te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o. Vezi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, până acolo încât să nu păzești poruncile, rânduielile și legile Lui, pe cari ţi le dau azi. Când vei mânca și te vei sătura, când vei zidi și vei locui în case frumoase. Când vei vedea înmulţindu-ţi-se cirezile de boi și turmele de oi, mărindu-ţi-se argintul și aurul și crescându-ţi tot ce ai. Ia seama să nu ţi se umfle inima de mândrie și să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.“ 

Care este idea? 

E cel mai greu să-l slujești lui Dumnezeu la seceriș. 

La cules ispita este să mă port cum s-a purtat bogatul la care i-a rodit ţarina.

 Ce spune bogatul? 

Suflete poţi să bei, poţi să mănânci, să te veselești, pentru că ai de toate, pentru ani mulţi. Domnul ce îi spune?

 Nebunule, în noaptea aceasta facem socoteala, în noaptea aceasta punem punct, tragem linia. 

Problema nu a fost că s-a umplut hambarul, problema a fost atitudinea faţă de rod. 

Ce trebuia să spună bogatul?

 Doamne, sunt așa de mulţumitor că mi-ai dat mai mult decât pot înmagazina! 

Ajută-mă să văd unde trebuie să dau din roadele acestea. 

Când Dumnezeu revarsă belșug învaţă să stai cu mâinile deschise.

 El își cere partea.

 El nu a făcut aceasta. El a spus, totul este al meu.

 Ce am nu corespunde și e nevoie de hambar mai mare. 

Și s-a încheiat atunci. 

S-a tras linia atunci la vremea culesului. 

Atunci se vede clar cât de mult îl respect pe Stăpân, cât de mult ascult de Stăpân. 

În acest fel mă pot verifica.
Lucrul cel mai dureros din pildă este răspunsul la întrebarea pe care am citit-o când se întâmplă așa, ce face Stăpânul? 

Cuvântul spune, Stăpânul vine, îi nimicește pe vieri, ia via, și o dă la alţii. 

Când eu nu-i dau Stăpânului partea lui, El îmi i-a via și o dă la alţii, și pe mine mă distruge. 

Nuanţa care este?

 Dacă Israel nu a adus rod pentru Dumnezeu, via, lucrarea, e dată Bisericii, care trebuie să-i dea partea Stăpânului. 

Cum te înţelegi ca lucrător în via lui Dumnezeu? 

Răspunsul cel mai limpede ţi-l poţi da la vremea roadelor.
Când vorbim de rod, vorbim de rod în Biserică, vorbim de rod în familie, în muncă, vorbim de rod în tot, în toate. 

Atunci se vede de ce ni s-a lipit inima, de Stăpân pe care-l iubesc și pe care îl ascult, și a cărui voie o împlinesc, sau de rod, de secerișul care a ajuns în curtea mea.
Când Isus îţi vorbește în acest fel nu ai voie să te poţi ca și cărturarii și ca fariseii, ca și saducheii, ca și preoţii, ca și Marele Preot.

 Nu ai voie să cauţi și să-l omori. 

Fii om înţelept și ascultă ce a vrut să spună. 

El a venit în faţa lor spunându-le de la început ce urmează ei să-i facă.

 El a fost gata să treacă și prin aceasta.
Putem duce tema rodului în detaliu, din ceea ce realizezi într-o zi, cât este al Domnului?

 Cât este pentru Domnul, din timpul tău din ideile tale, din gândurile tale, din preocupările tale, din energia ta, din tot ceea ce ești tu, din tot ceea ce faci tu, din tot ceea ce vorbești tu? 

Viaţa nu se rezumă numai la bani sau la alte lucruri materiale, adesea realizările cele mai mari sunt la nivelul ideilor, al concepţiilor. 

Care este partea lui Dumnezeu? 

Caută să ai o înţelegere deplină. 

Viaţa în totalitatea ei este viaţa închinată lui Dumnezeu.

 Învaţă din pilda aceasta, că atunci când Dumnezeu aduce vremea roadelor să fii foarte atent, când ţi se umple hambarul să fii foarte atent. 

Acești vieri au căzut an după an la examenul acesta. 

Cum a avut Dumnezeu răbdare cu ei, trimiţând robi după robi așa are răbdare și cu mine, așa are răbdare și cu tine.
Fii un arendaș înţelept, nu te da proprietar în via lui, niciodată nu va fi a ta. Dumnezeu își dă via numai în arendă, nu o dă nimănui de tot, nimeni nu i-o poate lua, nimeni, este a Lui, el a plantat-o, el a împrejmuit-o, el a săpat teascul, el a zidit turnul. 

Via e a lui, nu te purta cum ar fi a ta sau a mea. 

Aceasta te ajută să te porţi corect când culegi roadele. 

Când ai pus mâna pe rod știi că o parte e a Stăpânului. 

În acest fel mă ajută Isus să mă port bine, cu înţelepciune la vreme de belșug, să trec cu bine și să dovedesc că sunt un arendaș înţelept, un arendaș ascultător. 

Când vine Fiul lui Dumnezeu, el își primește partea ca Stăpân.

studii biblice /epistola lui pavel către filimon _30

Epistola lui Pavel către Filimon
– Schiţa detaliată a cărţii
Versetele 1-3
                     -Expeditori şi destinatari
Expeditori: -Pavel cel întemniţat pentru Hristos
                   -Fratele Timotei

Destinatari :  - Filimon (tovarăşul de lucru)

                        -Sora Apfia
                          -Arhip (tovarăşul de luptă)
                            -Biserica din casa lui Filimon
-Versetele 4-8 

                       -Salutul  :
            -Valorile din viaţa lui Filimon:

                                          -Credinţa în Domnul Isus
                                          -Dragostea faţă de toţi sfinţii-

-Versetele 9-20                   

                       -O rugăminte în numele dragostei

Scopul epistolei:

                         -O rugăminte pentru Onisim

                           -Motivul trimiterii lui Onisim
Beneficiarul unei pierderi avantajoase:
                                                        - Primeşte-l pe Onisim ca pe mine
-Versetele 21,22
                      Încrederea lui Pavel în Filimon:

                                              -Pavel îşi arată încrederea în Filimon
                                               -Îşi demonstrează încrederea cerându-i ajutor.
Versetele 23,24

                             -Salutări din partea colaboratorilor

studii biblice /epistola lui pavel către filimon _29

Epistola lui Pavel către Filimon
Mat 18:21-22-Atunci Petru s-a apropiat de El, şi I-a zis: „Doamne de câte ori să iert pe fratele Meucând va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?”
-Isus i-a zis:

 -,,Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.
g.Fă din iertare un obicei, nu un caz izolat
I.Pot fi într-una din situaţiile următoare (o paralelă între viaţa de credinţă a celor patru şi capacitatea de a ierta)
1.Aristarh – oricât m-ar costa să rămân pe cale şi să îmi acceptfraţii ori de câte ori îmi greşesc.2.Luca – hotărât până la capăt, nu renunţ la a-mi primi înapoi fraţii
3.
Marcu – câteodată poate mai am ezitări, dar trebuie să trecpeste ele pentru a beneficia de binecuvântarea iertării

4.Dima – Renunţ să iert, prefer să caut un rob pe care l-am pierdut pentru totdeauna decât să accept un frate.

7.Încheiere:
a.Epistola lui Pavel către Filimon se încheie aici, dar nu şi istoria:
I.„Câţiva ani mai târziu părintele Ignatius din Smirna în drumul spre martirajul de la  o scrisoare celor din Efes în care spunea că a slujit biserica în după ce a fost ordinat de episcopul lor Onisim, episcop a cărui dragoste e dincolo de cuvinte. 

S-AR PUTEA SĂ FIE VORBA DE ACELAŞI OM? 

Probabil că nu pentru că Onisim trebuie să fi fost foarte bătrân la data scrierii acelei scrisori. 

Dar dacă totuşi e vorba de el atunci asistăm la una dintre celemai frumoase poveşti ale erei apostolice.”
Epistola lui Pavel către Filimon se încheie aici, dar nu şi povestea:
I.Povestea iertării continuă şi astăzi în biserica noastră după ce aparcurs veacuri de existenţă umană.

 Sunt poveşti care au fost şterse de negura uitării, dar sunt poveşti care şi astăzi ne impresionează. 

Ce ar fi să scriem şi noi povestea noastră, o poveste care să aibă rezonanţe veşnice.

studii biblice /epistola lui pavel către filimon _28

Epistola lui Pavel către Filimon
Marcu a depăşit momentele de ezitare şi s-a schimbat în urma disciplinei impuse de Pavel şi a tutelei lui Petru (I Petru 5:13) şi a lui Barnaba.

Omul acesta a devenit atât de valoros încât Pavel l-a chemat la el cu puţin timp înainte de moartea sa considerându-l un om util pentru lucrare. (IITim.4:11).
c.Aristarh
– este un credincios evreu originar din Tesalonic. 

El a avut o lungă colaborare cu apostolul Pavel şi a fost alături de el în câteva momente extrem de dificile,  răscoala argintarilor din Efes (19:29)sau dificila călătorie pe mare care s-a încheiat cu un naufragiu (F.Ap 27).

El a fost întemniţat alături de Pavel şi se pare conform tradiţiei că a fost martirizat la Roma

d.Dima
– În această epistolă Dima încă mai era alături de Pavel şi colaboratorii săi, dar din păcate aflăm despre el că ...din dragoste pentrulumea de acum...l-a părăsit pe Pavel (II Timotei 4:10)

e.Luca- doctorul prea iubit
(Col.4:14) este un doctor creştin dintre neamuri şi este în acelaşi timp autorul celei de-a treia evanghelii. 

El a fost adesea companie pentru Pavel în călătoriile sale şi avem toate motivele să

credem că el s-a îngrijit de starea de sănătate a apostolului. 

Luca a fost prietenul loial şi credincios al lui Pavel, el fiind singurul care a rămas cu acesta până în cea din urmă zi de viaţă a celui care a fost Apostolul Neamurilor.
Aristarh-Sigur-hotărât

 Luca -De nezdruncinat

Marcu-Ezitant

Dima-Renunţă
f.De câte ori să iert?

 Unde să mă opresc?

studii biblice /epistola lui pavel către filimon _27

Epistola lui Pavel către Filimon
I.După ce o epistolă întreagă stăruie pentru Onisim, în câtevacuvinte scurte îşi aduce propria nevoie
II.Prin această solicitare Pavel îşi demonstrează încrederea în mod practic
b....căci trag nădejde să vă fiu dăruit.. (v.22)
I.Pavel speră să-i viziteze pentru a vedea cu proprii ochi minunea împăcării.
c....dăruit datorită rugăciunilor voastre... (v.22)
I.Filimon cum te mai poţi ruga pentru eliberarea apostolului dacănu îl ierţi pe Onisim?
II.Rugăciunea este împiedicată de incapacitatea noastră de a ierta(lasă-ţi darul la altar şi rezolvă-ţi problema) - un singur suflet neiertat ridică zidul despărţirii de Dumnezeu.
III.Filimon sper că rugăciunile tale nu vor fi blocate de incapacitatea ta de a-l ierta pe Onisim.
4.Să emitem ideea paragrafului:
-.Pavel se încrede în ascultarea şi capacitatea lui Filimon de a ierta.
5.Actualizarea ideii
a.Eu investesc încredere în ascultarea şi capacitatea fraţilor mei de a ierta.
6.Mesajul nescris al lui Pavel:
a.Ceea ce vom analiza în continuare nu este un mesaj care Pavel a vrut să îl transmită ci mai degrabă Dumnezeu l-a inserat în Scriptură pentru a înţelege importanţa perseverenţei:
exemple ale credincioşilor în privinţa caracterului şi a iertării ce le-a fost atribuită sau au acordat-o:

-b.Marcu
– este vărul lui Barnaba şi autorul evangheliei ce-i poartă numele.Nereuşita lui din prima călătorie misionară (F.Ap. 13:13) a condus la o neînţelegere serioasă între Pavel şi Barnaba (F.Ap. 15:36-39).

studii biblice /epistola lui pavel către filimon _26

Epistola lui Pavel către Filimon
d.bizuit pe ascultarea ta
I.o rugăminte, pentru că dragostea şi credinţa îl condamnă pe Filimon la ascultare de Cuvânt. (cu alte cuvinte Filimon însuşi fiind condus de dragoste şi credinţă îşi impune ascultarea)
II.Credinţa şi dragostea produce întotdeauna oameni ascultători,niciodată rebeli sau încăpăţânaţi.

e.cele două cuvinte care subliniază încrederea
I.am scris bizuit pe ascultarea ta (DEX -a se încrede, a se întemeia, a se baza)
II.ştiu că vei face... (când spui ştiu– nu mai există loc de îndoieli)
f.Capacitatea lui Filimon de a ierta
I.ştiu că vei face chiar mai mult decât îţi zic

1.o rugăminte pentru eliberarea din robie a lui Onisim

2.să îl primească pe Onisim ca pe un tovarăş de lucru înlucrarea Domnului.

3.Iartă-i şi pe alţii după acelaşi model

4. Primeşte-l nu din silă ci cu braţele deschise

5.subliniază o dragoste şi o credinţă creativă în ce priveştebinele.

6.mai subliniază şi capacitatea acestuia de a ierta. (problema cu Onisim e mult prea mică în comparaţie cu ce poate duce Filimon – el va face chiar mai mult)
3.Solicitarea lui Pavel
a.Pavel vine cu o problemă personală (pregăteşte-mi un loc) - v.22

studii biblice /epistola lui pavel către filimon _13

Epistola lui Pavel către Filimon
Filimon 1:4-7
Mulţămesc totdeauna Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele,pentru că am auzit despre credinţa pe care o ai în Domnul Isus şi dragostea faţă de toţi sfinţii .Îl rog ca această părtăşie a ta la credinţă să se arate prin fapte, cari să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos.În adevăr, am avut o mare bucurie şi mângâiere, pentru dragostea ta, fiindcă, frate, inimile sfinţilor au fost înviorate prin tine.
2.Starea lui Pavel
a.Mulţumire (1:4)
I.O formulă fără o valoare specială sau o revărsare de recunoştinţă faţă de Filimon?
 (Când nu e cazul Pavel nu are secţiunea  cu mulţumirea – Ex: Galateni)

II.În ce context e Pavel atât de mulţumit?

1.La bătrâneţe (1:9)

2.În detenţie (1:9)

3.Frământat de problema unui copil spiritual (1:10)
III.Unui Dumnezeu Personal (Dumnezeului meu)

IV.Care sunt momentele în care Pavel este mulţumit?

4.Totdeauna

5.Când mi-aduc aminte de tine

 (Filimon este motivul mulţumirii. De ce oare? Trebuie să fie un om special.)

b.Este bine informat (1:5)
I.pentru că am auzit
II.Probabil că a auzit de la Epafra păstorul bisericilor din zonă.

III.Tot de la Epafra află şi despre problemele din Colose şi scrie epistola către Coloseni.
c.Bucuros şi mângâiat (1:7)

studii biblice /epistola lui pavel către filimon _11

Epistola lui Pavel către Filimon
1.Arhip
Acelaşi John MacArthur spune despre Arhip că
este foarte probabil ca acesta să fie fiul
lui Filimon şi al Apfiei.
2.Prin afirmaţia lui Pavel că Arhip este
un tovarăş de luptă
putem înţelege că acesta era implicat direct în activităţile bisericii, dar şi că ar fi unul dintre apărătorii evangheliei în lupta împotriva ereziei care ameninţa biserica din Colose.(1:2)
3.Coloseni 4:17
spuneţi lui Arhip:
-“Ia seama să împlineşti bine slujba pecare ai primit-o în Domnul.”
c.Salutul
1I.Este salutul standard al lui Pavel, acest salut apare în toate epistolele lui.
II.Har înseamnă mântuire, iar pacea este rezultatul.
III.Sursa harului şi a păcii este Dumnezeu Tatăl şi Domnul IsusHristos – aceasta ar fi o blasfemie dacă Domnul Isus ar fi doar un om sau un înger.
Prin această afirmaţie Pavel face o aluzie la învăţătura falsă care spunea că Domnul Isus e doar un om.
Învăţătură pe care Pavel o contracarează mai pe larg în primul capitol din Coloseni.

d.Alte observaţii:
I.Întemniţat al lui Hristos, tovarăş de lucru / de luptă – o lucrare încare sunt implicaţi toţi cei amintiţi – Lucrarea Domnului Isus(pentru a avea biruinţă în lupta lor nimic nu trebuie să-i despartă, ei trebuie să fie una în Hristos)

II.Chiar dacă Pavel ocupa o poziţie importantă în biserica primară pentru el toţi colaboratorii erau tovarăşi, fraţi şi prieteni.

studii biblice /epistola lui pavel către filimon _10

Epistola lui Pavel către Filimon
5.Este tovarăşul de lucru şi ajutorul lui Pavel (Rom. 16:21,F.Ap. 19:22)
6.Este unul dintre oamenii care îl ţine pe Pavel la curent cu ce se întâmplă pe câmpul de misiune. (I Tes. 3:6)b.Destinatarii
- Filimon, sora Apfia şi Arhip
I.Filimon – principalul destinatar:
1.Preaiubitul apostolului şi tovarăşul acestuia de lucru (1:1)2.Găzduia Biserica în casa lui – un om plin de dragoste pentru lucrarea lui Dumnezeu, binevoitor dar şi cu o oarecare putere financiară (1:2)
3.Un om credincios şi plin de dragoste pentru sfinţi(1:5)
4.Un om care prin care inimile sfinţilor au fost înviorate (1:7)
5.Proprietar de sclavi (1:11,15)
6.Avea probabil o relaţie apropiată cu Pavel (1:17)
7.Pare a fi un om deschis la colaborare şi ascultător (1:21)
8.Este alături de ceilalţi fraţi din biserică un om al rugăciunii(1:22)
II.Sora Apfia :
1.De ce este amintită această soră în lista destinatarilor?
a.Probabil avea o legătură de rudenie cu Filimon
b.Probabil că avea legătură cu evenimentele care erau în discuţie (fuga robului, eventuala pagubă, etc.)
2.Concluzia:

- S-ar putea ca această soră să fie soţia lui Filimon. John MacArthur spune:
fără îndoială că Apfia este soţia lui Filimon

studii biblice /epistola lui pavel către filimon _9

Epistola lui Pavel către Filimon
Fapte 21:27-30
Către sfârşitul celor şapte zile, Iudeii din Asia, când au văzut pe Pavel în Templu, au întărâtat tot norodul, au pus mâinile pe el,şi au început să strige: „Bărbaţi Israeliţi, daţi ajutor! Iată omul, care propovăduieşte pretutindeni şi în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii şi împotriva locaşului acestuia; ba, încă a vârât şi pe nişte Greci în Templu, şi a spurcat acest locaş sfânt.”
În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim Efeseanul, împreună cu el în cetate, şi credeau că Pavel îl băgase în Templu.Toată cetatea s-a pus în mişcare, şi s-a strâns norodul din toate părţile. Au pus mâna pe Pavel, şi l-au scos afară din Templu, ale cărui uşi au fost încuiate îndată.
Concluzie:

- Pavel a fost întemniţat în urma lucrării sale de propovăduire a lui Hristos.
El demonstra cu argumente puternice că mântuirea este doar în Isus Hristos, iar legea şi tradiţiile nu au putere mântuitoare.
Evreii au interpretat această propovăduire ca fiind un atac la adresa religiei lor (legea, templul, prorocii şi tradiţiile).
- Propovăduirea lui Hristos este motivul întemniţării lui, de aceea spune că este întemniţat al lui Hristos.

II.Timotei :
1.Este coautorul epistolei.
Probabil că el a scris după dictarealui Pavel aceasta epistolă (1:1,19)
2.Este amintit şi la începutul altor epistole II Cor. 1:1, Filipeni1:1, Col. 1:1, I şi II Tes. 1:1 ceea ce ne face să credem că Pavelvede în Timotei un viitor înlocuitor al său în lucrare.
3.Este fiul unei iudeice credincioase şi al unui tată grec, era vorbit de bine de către fraţi (F.Ap.16:1,2)
4.Copilul prea iubit (I Cor. 4:7) sau copilul de credinţă (I Tim.1:2) a lui Pavel.

studii biblice /epistola lui pavel către filimon _8

Epistola lui Pavel către Filimon

Formula epistolară (expeditorii, destinatarii şi salutul)
Filimon 1:1-3
Pavel, întemniţat al lui Isus Hristos, şi fratele Timotei, către prea iubitul Filimon,tovarăşul nostru de lucru,
către sora Apfia şi către Arhip, tovarăşul nostru de luptă, şi către Biserica din casa ta:
Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
a.Expeditorii - Pavel şi Timotei:
I.Pavel :
1.Vezi tabelul de mai sus pentru o privire de ansamblu asupra vieţii lui.
2.Din epistolă aflăm că Pavel:
a. Este întemniţat pentru Hristos (1:1)
b.Are autoritate din partea lui Hristos (1:8)
c.Este un bătrân întemniţat (1:9)
d.Are un rol important în convertirea lui Onisim (1:10)
e.Îl iubeşte pe Onisim (1:12,16)
f.Nu abuzează de poziţia sa (1:14)
g.Se pune garant pentru Onisim (1:18,19)
h.Observă calităţile şi le încurajează (1:21)
3.Întemniţat al lui Isus Hristos:
a.Unde era întemniţat?
i.Ierusalim (F. Ap. 21:30-34)
ii.Cezarea (F. Ap. 23,24,25)
iii.Roma (F. Ap. 28:16) de aici scrie epistolele (?)
b.De ce a fost întemniţat?
Fapte 21:19-21
După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit cu de-amăruntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul Neamurilor prin slujba lui.
Când l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: ,Vezi frate, câte mii de Iudei au crezut, şi toţi sînt plini de râvnă pentru Lege.
Dar ei au auzit despre tinecă înveţi pe toţi Iudeii, cari trăiesc printre Neamuri, să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie copiii împrejur, şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile.

studii biblice /epistola lui pavel către filimon _5

Epistola lui Pavel către Filimon
Formula epistolară şi o scurtă privire de ansamblu.
Coloseni 4:7-18 Tot ce este cu privire la mine, vă va spune Tihic, fratele prea iubit şi slujitorul credincios,tovarăşul meu de slujbă în Domnul.Vi l-am trimes înadins, ca să luaţi cunoştinţă despre starea noastră, şi să vă mângâie inimile.L-am trimes împreună cu Onisim, fratele credincios şi prea iubit, care este dintr-ai voştri. Ei vă vor spune tot ce se petrece pe aici.Aristarh, tovarăşul meu de temniţă, vă trimete sănătate; tot aşa şiMarcu, vărul lui Barnaba (cu privire la care aţi primit porunci... dacă vine la voi, să-l primiţi bine),şi Isus, zis Iust: ei sînt din numărul celor tăiaţi împrejur, şi singurii cari au lucrat împreună cu mine pentru Împărăţia lui Dumnezeu, oameni cari mi-au fost de mângâiere.Epafra, care este dintr-ai voştri, vă trimete sănătate. El,rob al lui Hristos, totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentru ca, desăvârşiţi şi deplin încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu.Căci vă mărturisesc că are o mare râvnă pentru voi, pentru cei din Laodicea şi pentru cei din Ierapole.Luca, doftorul prea iubit, şi Dima, vă trimet sănătate.Spuneţi sănătate fraţilor din Laodicea, şi lui Nimfa, şi Bisericii din casa lui.După ce va fi citită această epistolă la voi, faceţi aşa ca să fie citită şi în Biserica Laodicenilor; şi voi, la rândul vostru, să citiţi epistola care vă va veni din Laodicea.
Şi spuneţi lui Arhip: ,,Ia seama să împlineşti bine slujba pe care ai primit-o în Domnul.”Urarea de sănătateeste cu mîna mea: Pavel.
1.Contextul istoric, cultural şi geografic
a.Personajele comune celor două epistole, data la care au fost scrise epistolele ne fac să credem că ambele epistole au fost trimise în aceiaşi  Biserică.
I.Onisim:
-Robul convertit care alături de Tihic se întoarce în Colose aducând cele două epistole (Coloseni şi Filimon) din partea lui Pavel. (Coloseni 4:9, Filimon 1:10,11,13,15,16,18)
II.Epafra:
-slujitorul lui Hristos pentru cei din Colose, Laodicea şi Ierapole.
El este un slujitor plin de râvnă pentru creştinii din aceste cetăţi şi un tovarăş de nădejde al apostolului. (Coloseni 1:7,8; 4:12;Filimon 1:23)