vino să-i dai inima ta

sa nu traim din amintiri

nici nu mai vreau sa gândesc
cand stiu cât mă iubești Isus
nici cantec numai am
cand te zaresc privindu-ma zdrobit
nici somn nu-mi vine
ca inca ma iubesti acum pe mine...


desprinde-te si cazi si-ti va fi bine
chiar de durerea sfasie acum
arunca-te adanc in nostalgie si
da trecutului a noastra mare-iubire


si nu uita ca bine e sa plece
a ta iubire impletita cu a mea
sa spele dorul meu cu apa rece
si-al tau sa-l stearga ca pe-o vina grea


si fericirea vei gusta in bucurie
fara durere, fara parerei de rau atunci
vei stii tu bine ce-ai ales sa-ti fie bine
si invelit in bucurie,
sa stii sa zbori acum in curatie.


si inima chiar daca doare, e dorinta
sa ne elibereze acum pe-amandoi
sa stim sa ne uitam si-acum inainte
fara sa mergem un pas inapoi


sa nu traim din amintiri ca sunt chiar grele
chiar de-au fost frumoase atunci in trecut
sa ne-nvatam ca sa scapam de ele
si altele sa aiba-un inceput!

Cauta inima Lui Dumnezeu

Gandeste -te la tot ceea ce doresti sa schimbi in viata ta, dar nu in folosul tau, ci a Lui Cristos!
Onoreaza-L cu acest lucru; 
doreste partasia cu El fara a castiga ceva in schimb.
Isus s-a gandit la noi atunci cand a murit pe Golgota...
Cauta inima Lui Dumnezeu.
 Cu cat Il cauti mai mult pe El, cu atat tu te micsorezi mai mult. 
Sa avem grija sa nu urmarim realizarea visurilor noastre proprii in slujirea noastra Lui Dumnezeu, sa nu Il folosim pe El in "inaltarea" noastra.
Lasa-L pe Dumnezeu sa desparta ce e pretios de ce e fara pret.
Purificarea intareste ceea ce e bun deja si curateste sau indeparteaza ceea ce slabeste sau murdareste.
Omul smerit stie ca nu poate sa o faca, dar se bazeaza pe harul si puterea Domnului.
Urmareste o relatie cu Domnul... 
Mediteaza profund la El...
Arata-I ca ceea ce te leaga e dragostea ce I-o porti, si nu binecuvantarile ce ti le daruie pentru ca se ingrijeste de tine. Demostreaza-ti tie insusi ca Il doresti doar pe El, numai pe El.
Dumnezeu asteapta de la noi sa aratam ca ceea ce dorim de la El este o relatie onesta si profunda.

Ah, oare când vei reveni,

Ah, oare când vei reveni,
Al nostru Domn şi Mire,
Pe nori, în cer, a ne răpi,
La Tine în mărire?
Cu-ntregul dor şi-ntregul gând
Noi Te rugăm:
,,O, vin’ curând!”
O, Doamne-a Ta venire
E-a noastră fericire!
Noi azi cântăm iubirea Ta
Şi o simţim în viaţă,
Dar am dori a Te cânta,
Privind slăvita-Ţi faţă!
O, mult ni-e dor să vii curând!
O, vin’, Isuse, Mire sfânt!
Multe dureri sunt pe pământ
Şi multă suferinţă!
Mulţi necinstesc
Numele-Ţi sfânt
Şi pier în necredinţă
’Naintea Ta câţi vin smeriţi,
De Tine-n cer vor fi răpiţi
Să priveghem deci cu Isus,
Ţinând făcli-aprinsă!
Ne-ndrume sus,
Mereu mai sus,
Puterea-I neînvinsă!
S-aude glasu-I răsunând:
,,Fiţi treji căci, iată,
Vin curând!”

Ce să facem ca să primim Har?

M-am gândit că așa cum noi oamenii nu bem apă din vase murdare sau nu dăm celor dragi să bea din vase murdare, tot așa Dumnezeu atunci când toarnă Harul Său, se uită să toarne într-un vas curat.

...dacă cineva se curățește de acestea va fi un vas de cinste, folositor Stăpânului Său.

De multe ori noi ne rugăm pentru Har, ne rugăm ca Dumnezeu să ne umpla vasul, dar ceea ce-L împiedică pe Dumnezeu să toarne este mizeria din vas, murdăria lipită de pereți, drojdiile uscate de pe fundul vasului, mirosul de stricăciune. Atâtor de multe gunoaie, apreciate de lume, le dăm glorie, le considerăm părți din ființa noastră, lipite de vas. Nu le socotim ca gunoaie și așteptăm ca Dumnezeu să toarne Harul său PUR peste acestea. Murdăria este atât de lipită de vas încât nici nu se mai desprinde.

Ezechiel 24:11-12

Apoi pune cazanul gol pe jăratic, ca să se încălzească, să i se infierbinte arama, să i se topească murdăria dinăuntru, și să i se șteargă rugina.
Trudă degeaba! Căci rugina de care este plin nu se deslipeste de el; rugina nu se va lua de pe el decât prin foc.

Suntem noi oare conștienți de câte lucruri nu le socotim ca gunoaie, le cocoloșim în sufletul nostru și vrem ca Domnul să ne binecuvînteze? Personal am văzut că atunci când am fost entuziasmat sau tulburat în inimă de ceva nevenit de la Domnul, acel lucru a crescut și a ocupat mult loc din timpul și gândirea mea. Nu mai era loc pentru Har. Urmărirea entuziasmului sau înfricoșarea de tulburări mi-au devenit țeluri și căi de glorie, desigur deșartă și astfel urmărind slava deșartă a unei scăpări fără Hristos, nu mai eram smerit și deci am ajuns în imposibilitate de a primi Har. Dumnezeu nu toarnă peste gunoaie.

Noi, în bucătăria nostră, când ne spălam vasele sau tacâmurile, privim paharul spre lumină, ne uităm între dinții furculiței, spălăm, clătim și uscăm bine. Să fie Dumnezeu mai puțin înțelept? Să fie El mai puțin grijuliu? Fiecare din noi suntem vase din care ”€œmănâncă” ceilalți. Dumnezeu dă unuia Harul spre folosul întregului trup.

Iată de ce nu primim har. Avem în noi lucruri care pe Dumnezeu îl împiedică să toarne.

Cele mai multe din aceste lucruri la care nu vrem să renunțăm, sunt cele care ne aduc câștiguri, avantaje. Sunt neprihănirea proprie, lăuda deșartă a lucrărilor pe care le facem noi din talentele noastre, nu din Hristos.”

Acele avantaje pe care a ajuns să le socotească gunoaie, de multe ori le avem și noi în inimă. O viață religioasă legalistă, o neprihănire proprie bazată pe lege, nu pe Har, bazată pe ”€œcel ce va face aceste lucruri” este o piedică, un gunoi care îl opresc pe Dumnezeu de a turna Har.

Vasul trebuie să fie GOL. Nimic să nu umbrească slava, să nu strice gustul, să nu altereze mirosul! Toate avantajele legii sunt gunoaie!

Iată de ce nu primim Har!

Ce să facem ca să primim Har? ”€œSă facem” e puțin eronat spus. La această întrebare Domnul a răspuns: ”Să credeți!”. Avem nu ”€œde facut” ci de ”nefacut”. Facem prea mult, trăim prin principiul ”cel ce va face, va trăi”. Avem de concediat pe Agar, de alungat legea și pe fiul ei. Nu pot moșteni împreună. Nu primim Har pentru că avem pe pereții sufletului nostru urme de lege. Și aceste legi pretind o slavă, miros urât. Miros a transpirație umană, a efort. Cuvântul credinței, chiar născut la vârsta de 100 de ani, va rodi, chiar dacă e al doilea, chiar dacă este batjocorit de întâiul, de Ismael. Harul să domnească.

Nu primim Har pentru că nu am alungat pe Agar, legea.

Alungarea legii înseamnă renunțarea la multă glorie deșartă, glorie provenită din lucrări. Renunțarea e dureroasă, și pe Avraam l-a durut, dar altă cale spre Lăuda Gloriei Harului Sau nu este.

Nu pot moșteni împreună!

Dar dacă lipseşte apa?

Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.
Isaia 33.16 Acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, şi apa nu-i va lipsi.
Omul care a primit de la Dumnezeu harul ca să aibă o viaţă fără prihană, locuieşte în siguranţă deplină. El stă pe un loc înalt; el este deasupra lumii, apărat de atacul vrăjmaşului şi aproape de cer. El are scopuri şi motive înalte şi găseşte mângâieri şi prietenii semnificative. El se bucură de munţii dragostei veşnice, unde îşi are locuinţa.
El este apărat de arme vrăjmaşe în stânca cea tare. Cele mai statornice lucruri în univers sunt făgăduinţele şi planurile Dumnezeului care nu se schimbă, şi acestea sunt apărătoarea credinciosului ascultător.
El este întreţinut cu această făgăduinţă măreaţă: "i se va da pâine". După cum vrăjmaşul nu se poate urca până la cetăţuia lui, nici să-i dărâme întăriturile, tot aşa fortăreaţa nu poate fi cucerită prin împresurare şi foamete. Domnul care a făcut să plouă mana în pustie, va avea provizii bune pentru poporul Său, chiar şi când ei ar fi înconjuraţi de cei ce ar vrea să-i înfometeze.
Dar dacă lipseşte apa? Acest lucru nu se va întâmpla însă, căci este scris "şi apa nu-i va lipsi". Un izvor care nu seacă niciodată va ţâşni în mijlocul acestei cetăţi întărite, care nu poate fi biruită. Domnul se îngrijeşte ca să nu lipsească nimic: Nimeni nu va putea să facă rău cetăţenilor adevăratului Sion. Oricât ar fi de ameninţător vrăjmaşul lor, Dumnezeu îi ocroteşte pe aleşi Săi.

noi nu vom auzi strigarea Maranata!

suntem asa de obișnuiti cu evanghelia încat nu ne mai mișcă nici o trezire pe care o invocăm, avem atâta împetrire in inimi incât nici cel mai performant ciocan pneumatic nu le mai sfarmă, suntem așa de departe de Duhul Adevărului încât ne trebuiesc ani lumină să mai întrezărim o minune și totuși Domnul e așa de aproape să vină iar noi nu vom auzi strigarea Maranata!

de ce suntem de a îndoaselea?

-Cele mai importante 6 cuvinte: “Admit că am comis o greşală”.

-Cele mai importante 5 cuvinte: “Sunt foarte mândru de voi”.

-Cele mai importante 4 cuvinte: “Care este părerea voastră?”

-Cele mai importante 3 cuvinte: “Dacă sunteţi amabil…”

-Cele mai importante 2 cuvinte: “Vă mulţumesc!”

-Cel mai important cuvânt: “Noi”

-Cel mai puţin important cuvânt: “Eu”

cel mai important sunt EU!

SI VAI NU RECUNOSC!

m-ai iubit chiar dacă Ți-am frânt inima.

De aceea iată, o voi ademeni și o voi duce în pustiu, și-i voi vorbi pe placul inimii ei."
-Osea 2:14
Uneori mi-e greu să revin...Știu că m-ai așteptat cu răbdare în locul întalnirii.
Mă așteptai statornic în privire și eu rătăceam frumos spre departe...

Dar m-ai iubit chiar dacă Ți-am frânt inima.

 Lacrimile Tale de dor mă strigau...

Pe cand eram încă în pustie, în lumea mea de nisip, acolo unde vânturile deșertului umpleau fiecare colț de inimă, m-ai atras la Tine cu funii de dragoste, mi-ai fredonat cântecul scris pe inima mea, m-ai acoperit cu un vers de speranță, să nu-mi fie rece noaptea...
Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate și îndurare; te voi logodi cu Mine prin credincioșie și vei cunoaște pe Domnul!"
-Osea 2:19, 20.
Am închis ochii plângând...... iubirea ce mă făcea să mă simt întreagă...și mi s-a făcut un dor nebun de Acasă.

Bine, rob bun și credincios

Pot fi văzuți sfinți fideli în strângerile voastre laolaltă? Ei pot fi găsiți în fiecare adunare locală din întreaga lume! Și la noi se văd. În strângerile laolaltă, probabil, nu ies aproape deloc în evidență, dar sunt fideli. Cuvântul hotărâtor din versetul 21 din Matei 25, pe care Domnul îl adresează slujitorului Său, este „credincios“.

Probabil, Domnul nu ne-a chemat să fim mari evangheliști. Probabil, nu ne folosește să explicăm Scriptura și să scriem comentarii biblice importante. Probabil, nu ne-a trimis ca misionari în Africa sau în America de Sud, dar El ne îndeamnă să fim credincioși. În 1 Corinteni 4.2 citim: „În rest, se cere administratorilor ca fiecare să fie găsit credincios“. În Luca 16.10, Domnul spune: „Cine este credincios în foarte puțin este credincios și în mult“. Credincioșii fideli nu sunt fideli doar în adunarea locală, ci și în viața lor. Ești tu, sunt eu fidel în fața Domnului? Să privim această temă importantă mai îndeaproape.

Ce înseamnă „fidel“?

Una din definițiile pentru fidelitate este: perseverent în dragoste și devotament. Ca și credincioși, trebuie să fim stabili în afecțiunea și în supunerea noastră față de Domnul. Spunem că Îl iubim – aceasta este afecțiunea. Îl numim Domn – aceasta este supunerea.

El are autoritate asupra noastră! Dar suntem noi fideli și consecvenți față de Cel care este Același? Stăm neclintiți în fața Unuia, despre care citim în Plângerile lui Ieremia 3.23: „ ...mare este credincioșia Ta“? Ce bine ar fi, dacă Domnul ar putea spune despre fiecare din noi: „Bine, rob bun și credincios!“

Unde se arată fidelitatea?

1. În citire: Trebuie să fim fideli în citirea Cuvântului lui Dumnezeu. Cum am putea cunoaște Persoana lui Hristos sau să ne însușim slăvile Sale morale, dacă nu citim Biblia? Nenumărate locuri din Scriptură ne îndeamnă să citim: „...plăcerea lui este în legea Domnului“ (Psalm 1.2). Apostolul Pavel îi recomanda lui Timotei: „ ...ia aminte la citire“ (1 Timotei 4.13). Zilnic trebuie să petrecem un timp singuri cu Domnul.

2. În rugăciune: „Și, când a aflat Daniel că s-a semnat înscrisul, a intrat în casa lui; și ferestrele îi erau deschise în camera lui de sus, către Ierusalim; și îngenunchea pe genunchii lui de trei ori pe zi și se ruga și aducea mulțumiri înaintea Dumnezeului său, cum făcea mai înainte“ (Daniel 6.10). Ce exemplu minunat de fidelitate în rugăciune ne dă Daniel! El a fost consecvent în rugăciune înainte și după decretul împăratului, care a poruncit că nimeni nu mai are voie să se roage. El s-a rugat în fiecare zi de trei ori. El s-a rugat înainte de interdicție, dar și în timpul acesteia. Și noi trebuie să fim fideli în folosirea acestei surse prețioase. În rugăciune, aruncăm grijile noastre asupra Tatălui, ne recunoaștem greșelile, mărturisim dependența față de El, facem rugăciuni pentru alții, Îl lăudăm și Îi mulțumim pentru că ne ascultă.

3. În frecventarea strângerii laolaltă: Evrei 10.25 ne îndeamnă să nu părăsim strângerea noastră laolaltă. În afara cazurilor de boală sau a altor împrejurări foarte deosebite, ar trebui să participăm consecvent la strângerile laolaltă ale poporului lui Dumnezeu. Ele sunt pentru noi! Acolo savurăm părtășia sfinților în rugăciune, slujire, studiu biblic și frângerea pâinii.

4. În adorare: Maria a uns picioarele Domnului cu o măsură de nard prețios și toată casa s-a umplut de mirosul acelui nard (Ioan 12). Acel parfum era foarte prețios! Dar Maria pregătise această ungere și plătise marele preț. Noi, ca și ea, trebuie să ne umplem inima în timpul săptămânii cu Hristos și să fim pregătiți pentru adorare. În măsura în care Îl adorăm în fiecare zi, inimile noastre sunt pline de adorare când ne strângem laolaltă.

Domnul dorește deci să fim cu toții fideli. Câteodată trecem probabil prin perioade de „secetă“ spirituală, dar El ne poartă și prin acestea în harul Său. De aceea să nu căutăm numai să câștigăm oameni din lume pentru Hristos, oricât de bine și important este acest lucru, să nu fim nici „mulți învățători“, deși avem nevoie de ei! Să fim însă fideli și perseverenți în dragostea noastră față de Domnul și în devotamentul față de El! În lucrurile duhovnicești ar trebui să fim stabili și consecvenți, așa încât Domnul să ne poată spune și nouă cândva: „Bine, rob bun și credincios ,intră în bucuria Stăpânului tău!".

Ceea ce ne face fericiţi

Singurătatea este unul din lucrurile cele mai importante pentru credincios, fiindcă atunci inima lui îşi reînnoieşte cunoaşterea Domnului Isus, singurul care are intrare în cele mai tainice unghere ale sufletului. Când suntem cu totul singuri şi izolaţi, Lui Îi place să fie însoţitorul nostru; atunci e, ca să spunem aşa, timpul ca El să se apropie, asemenea razei de soare care pătrunde într-o hrubă întunecoasă cât de mult poate; şi niciodată prizonierului închis acolo lumina nu i-a fost mai scumpă decât în clipele acelea.

Cred că sunt două lecţii pe care le învăţăm în singurătate, lecţii pe care nu le-am putea învăţa altfel: una, a mă vedea pe mine însumi separat de oricine şi de orice - un lucru foarte necesar; iar cealaltă, a-L vedea pe Domnul într-o lumină deosebită, într-un mod special şi unic, separat de orice şi de oricine. Persoana Sa (binecuvântat să-I fie Numele!) mi se descoperă în singurătate aşa cum niciodată nu mi se descoperă în mulţime.

Cântarea Cântărilor ne ajută mult să înţelegem aceste aspecte: cine sunt eu faţă de mine însumi în singurătate, şi cine este El faţă de mine în singurătate. Când sunt singur cu El, El primeşte locul de întâietate cuvenit măreţiei Sale fără egal; nu ca Mântuitor, deşi prin credinţă Îl văd astfel, ci ca Soare. La fel ca soarele, El “stăpâneşte ziua”, astfel că atunci când toate celelalte lucruri sunt vizibile, El străluceşte încă mai presus de ele; iar gândul statornic şi neîntrerupt al supremaţiei Lui peste toate este cel mai bun sprijin pentru inimă de-a lungul întregii zile, rămânând cu ea chiar şi în cele mai îngrijorătoare situaţii.

Cu El în singurătate aflăm ce binefacere şi ce sprijin este El pentru inimă şi, atunci când inima este ocupată cu responsabilităţile zilnice, ea se întoarce către El ca acul busolei către nord sau ca floarea către soare. Când sufletul, dezvoltându-şi în singurătate simţul supremaţiei Domnului, se întoarce mai apoi la oameni şi la obligaţiile zilnice, el va raporta toate celelalte lucruri la El. El ocupă primul loc, iar lucrurile şi persoanele devin importante pentru noi nu pentru că ne plac sau pentru vreun alt motiv, ci în funcţie de poziţia lor faţă de El.

Dacă responsabilităţile tale şi aşteptările celorlalţi faţă de tine sunt punctul central al sistemului tău- soarele lumii tale interioare - în loc ca soarele să-ţi fie Domnul Isus, atunci orice aparent eşec în a-ţi îndeplini responsabilităţile va cufunda ziua ta în întuneric. Vei resimţi eşecul asemeni unei eclipse de soare. Dacă Domnul ar fi în mod clar şi conştient magnetul TĂU, atunci orice îndatorire ar fi mai puţin îngrijorătoare şi le-ai putea îndeplini mai bine pe fiecare în parte; şi în loc să fii trist şi dezamăgit, L-ai auzi pe Domnul spunând: “Ea a făcut ce a putut”, şi ai şti că tot ceea ce faci primeşte o mai mare apreciere.

Ceea ce ne face fericiţi în lucrare nu este nici slujirea multă, nici conştienţa propriei noastre eficienţe, ci siguranţa că se va face apel la noi şi vom putea fi de folos la nevoie. Când iubeşti, nu-ţi place să-l vezi pe cel iubit ducând lipsă de ceva. Slujeşti pentru că iubeşti. Nu încerca să-ţi organizezi lumea interioară la lumina unei biete lămpi; e clar că dacă ai avea un soare, totul ar fi mult mai uşor! Singurătatea cu Domnul Isus ne învaţă să găsim în El soarele nostru. Odată ce inima şi-a găsit odihna şi împlinirea în Domnul Isus, ea se poate întoarce spre El cu uşurinţă şi fără încetare, în orice situaţie.

Mai e putin,tot mai putin

Mai e putin,tot mai putin
Din timpul ce-a mai ramas
Inca putin,si voi pleca
Spre tarmul celalalt

Ma asteapta frati,ma vor intampina
Au sfarsit alergarea 'naintea mea
Pe cei dragi ii voi revedea
Dar mai mult decat orisice altceva
Isus ma va astepta

Cat mi-am dorit un bun sfarsit
Al vietii pamantesti
Inca alerg si ma indrept
Spre slavile ceresti

Un singur gand mi-a mai ramas
Vreau sa traiesc frumos
Prin tot ce sunt,prin tot ce fac
Slavindu-l pe Hristos

Simona si Andra- ISUS te cheamă ca să vii

„ Isus te cheamă ca să vii
La El, o, suflete trudit.
Vino și nu mai zăbovi;
Nu știi când fi-va al tău sfârșit!

De-atâtea ori El te-a chemat,
Dar tu mereu L-ai refuzat.
Credeai că e prea insistent,
Dar nu va bate permanent.

Va fi o zi când va-nceta
Să bată la inima ta...
Când numele n-o să-ți mai strige,
C-ai stat nepăsător, vei plânge.

O, ce târziu atunci va fi,
Ca sufletu-ți a mântui!
Deci, chiar acum, cât timp trăiești,
Alege să te pocăiești!

Încrede-te doar în Isus,
Calea e El, ce duce-n Sus!
Avându-L ca Mântuitor,
Fi-vei în veac nemuritor.

În Cerul sfânt tu vei trăi,
Unde sunt numai bucurii;
Și ne-ncetat vei lăuda
Pe-Acel ce ți-a salvat viața! ”

Simona si Andra-Îți mulțumesc că m-ai avut

„ Îți mulțumesc că m-ai avut
În planul Tău, de la-nceput!
Mult m-ai iubit și ai dorit
Ca să mă nasc pe-acest pământ;
O, Tată sfânt!

Refren:
O, Doamne, al meu Creator,
Nimic nu e întâmplător.
Viață Tu mi-ai dăruit
Să Te slujesc necontenit.

Îți mulțumesc că mâna Ta
A fost mereu asupra mea!
În încercări m-ai mângâiat
Și binecuvântări mi-ai dat;
Fii lăudat!

Îți mulțumesc că ochii Tăi
Văzut-au planul celor răi!
Și de-orice-asupra-mi a venit,
În brațul Tău am fost scutit;
Să fii slăvit!

Îți mulțumesc că m-ai iubit
Și nicicând nu m-ai părăsit!
Pe calea Ta m-ai ajutat
Ca-n toate să-Ți fiu devotat;
Fii înălțat! ”

„În păcătuirea cu buzele este o cursă, dar cel neprihănit scapă din bucluc” (Proverbe 12:13).

„Gura nebunului îi aduce pieirea şi buzele îi sunt o cursă pentru suflet”

(Proverbe 18:7).

Este cunoscut faptul că păcatul este o urmare a ispitei, iar „păcătuirea cu buzele” este foarte frecventă, pentru că este foarte uşor să greşeşti în vorbire. 

„Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul” (Iacov 3:2). 

Înţeleptul arată şi prin alte proverbe ce „cursă primejdioasă” este ispita vorbirii greşite, care poate să cauzeze mari probleme. „Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!” (Iacov 3:5): 

„gura nebunului este o pieire apropiată” (10:14); 

„cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui” (13:3);

 „Cine îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri” (21:23). 

În aceste condiţii fii atent: 

„Nu lăsa gura să te bage în păcat şi nu zice: -M-am pripit!” 

(Eclesiastul 5:6). 

Cele menţionate până aici nu necesită multe explicaţii, căci orice om raţional înţelege ce simplu se poate păcătui în vorbire, chiar şi fără o provocare specială, dar dacă se întrebuinţează un şiretlic.

Solomon, prin acest proverb, dezvăluie mai mult decât atât, când scrie: 

„dar cel neprihănit scapă din bucluc” .

 Primejdia şi pieirea cauzate de ispită şi păcatul cu gura pot fi evitate şi înlăturate de cel „neprihănit” . 

Dându-şi seama de acest pericol, David zicea: „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; 

îmi voi pune frâu gurii, cât va sta cel rău înaintea mea” (Psalmul 39:1). 

Înseamnă că pe anumite căi se poate pune cu siguranţă frâu mobilităţii noastre sufleteşti, atunci când cel rău insistă cu înşelătorie să ne provoace la păcat. 

în primul rând prin faptul că viaţa lui este o ferire permanentă de rău, de păcat.

 Omul este fericit pentru că: 

„nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit” (Psalmul 1-1-3). 

În continuare este arătată soarta celor ce îşi permit diferite păcate în viaţa lor:

 „Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.

 De aceea cei răi nu pot ţinea capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi” (v. 4-5).

 Psalmistul încheie cu o concluzie clară, identificând cele două ipostaze ce diferenţiază oamenii şi în raport cu ispita vorbirii necontrolate şi vinovate: „Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire” (v.6). Iată cum şi de ce „gura nebunului (care nu trăieşte cu frică de Domnul) îi aduce pieirea şi buzele îi sunt o cursă pentru suflet”.

În al doilea rând, „cel neprihănit scapă” prin harul călăuzirii divine, de care beneficiază omul care trăieşte o viaţă curată, ordonată şi sub îndemnurile Duhului Sfânt:

 „Urâţi răul, cei ce iubiţi pe Domnul!

 El păzeşte sufletele credincioşilor Lui şi-i izbăveşte din mâna celor răi. Lumina este semănată pentru cel neprihănit şi bucuria pentru cei cu inima curată” 

(Psalmul 97:10-11). 

„Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric” 

(Psalmul 112:4).

 Dumnezeu poate interveni în orice situaţie, oricât ar fi de critică, dar tot El permite pedepsirea celor vinovaţi.

 „Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui şi este apucat de legăturile păcatului lui” 

(Proverbe 5:22) .

Un domeniu foarte important este căsătoria, despre care tot Solomon scria: 

„Şi am găsit că mai amară decât moartea este femeia, a cărei inimă este o cursă şi un laţ şi ale cărei mâni sunt nişte lanţuri;

 cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea” 

(Eclesiastul 7:26). 

Cine poate cunoaşte realitatea ascunsă a unui tânăr sau tinere, care vorbeşte fromos şi promite multe, dar care ulterior poate deveni un partener dificil şi greu de acceptat şi suportat? 

Slavă Domnului că „cel plăcut lui Dumnezeu scapă”!

Principiul acestui proverb este valabil şi în alte domenii ale vieţii, după cum s-a întâmplat în următorul caz: 

Un frate credincios a fost oprit de miliţie (pe vremea comunistă), în timp ce transporta un grup de fraţi la o evanghelizare şi ameninţat cu o amendă foarte mare.

 Sub presiunea momentului, el le-a promis o sumă de bani, pentru a nu fi amendat.

 Drept urmare, miliţianul i-a deschis proces penal pentru dare de mită.

 Cazul a ajuns la tribunal, dar când au aflat că are o familie săracă şi vreo cincisprezece copii, autorităţile au decis să-l achite. Trebuia doar ca el să-şi shimbe declaraţia si să scrie că el a scos banii să plătească amenda, nu să-i dea mită. 

Dar, spre surprinderea tuturor, el nu a vrut să mintă, argumentând: 

„Destul m-a păcălit Diavolul, atunci pe loc. Nu mai vreau să apelez la metodele lui pentru a scăpa. 

Mă rog Domnului să mă ierte şi să mă scape”. Ceea ce s-a şi întâmplat, căci după câteva amânări ale procesului, s-a dat o graţiere şi fratele a scăpat.

 El a scăpat (în parte) şi în prima fază, după ce au aflat că este un om serios şi muncitor, dar a fost scăpat definitiv, prin intervenţia Domnului. Slăvit să-I fie Numele!                                                                                    

Adu-mi aminte

Doamne, grijile mă copleșesc și povara lor apasă greu pe umerii mei. Viitorul pare învăluit în ceață și orice încercare de a-l anticipa îmi umple sufletul de neliniști dureroase. Dar azi pun și prezentul și viitorul înaintea Ta și mă rog Ție din toată inima: eliberează-mă de povara îngrijorării și întărește-mi credința, ca prin ea să mă predau cu totul Ție.
Tu ai avut grijă de mine până acum și m-ai păzit de orice rău pierzător de suflet. Mi-ai dat cele de trebuință și m-ai mângâiat când am fost în suferință. Îmi amintesc azi învățătura lui Isus, care ne spune să nu ne îngrijorăm, căci nimic nu se întâmplă pe acest pământ fără știrea și fără voia Ta. Tu veghezi cu dragoste și milă infinită asupra tuturor.
Fă vie în inima mea această învățătură și dă-mi puterea să las totul în mâinile Tale. Înțeleg, Doamne, că numai făcând asta mă pot bucura din plin de viața pe care mi-ai dăruit-o. Îmi dau seama că numai așa voi putea să trăiesc în pace și liniște, mângâiată de credința că Tu nu mă vei părăsi niciodată și că vei avea mereu grijă de mine ca un Tată bun și iubitor.
Întorcându-mă cu gândul în trecut, văd acum din lumina prezentului de câtă suferință aș fi fost cruțată, dacă aș fi ascultat îndrumarea lui Isus de a nu mă îngrijora și de a pune totul în mâinile Tale. Știu că nu mai pot face nimic să schimb ce a fost dar aleg ca de aici înainte, începând cu această clipă să trăiesc așa cum vrei Tu - fără teamă și fără îngrijorare, câștigând fiecare bătălie a vieții prin credință. Ajută-mă să duc la bun sfârșit această hotărâre.
Știu că vor fi clipe în viața mea când voi aluneca din nou pe vechiul drum și mă voi abate de la decizia mea. În acele clipe de grea ispită, adu-mi aminte, Doamne, de tot ce ai făcut pentru mine, de dragostea și ocrotirea Ta. Adu-mi aminte că sunt un om nou în Isus și că nimic din cele vechi nu mai are putere asupra mea. Ajută-mă să-mi trăiesc viața în lumina acestui minunat adevăr și să Te slăvesc în fiecare zi prin vorbele, faptele și gândurile mele.

Durerea unei alegeri Florin Ianovici

Durerea unei alegeri

1 Corinteni 11:28 "Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. "

Sunt aproape 24 de ani de când am pășit pe poarta bisericii Betel. Atunci era o ,,baracă’’, ce în inima mea contrasta puternic cu impunătoarele biserici ortodoxe sau mănăstirile cu care eram obișnuit.

Frumusețea aveam să o găsesc înlăuntru. Oamenii luminau, iar aerul respira bunătate și liniște. Când sora Nicoleta Mureșan a cântat lui Dumnezeu, inima mea a știut că a găsit drumul spre casă.

Anii au trecut, iar dragostea de mamă a bisericii Betel a crescut față de mine. Mi-a purtat de grijă, m-a încurajat și mi-a zâmbit îngăduitor atunci când râvna mea nu era deopotrivă cu înțelepciunea.

Într-o zi, în 2004, biserica mi-a dat responsabilitatea de a o păstori. Am început cu stăngăcie, șovăială și teamă. Dragostea de Dumnezeu însă ne-a purtat pașii în cei 14 ani de slujire. Cei aproape 1200 de oameni botezați sunt o mărturie a binecuvântării noastre.

Astăzi mi-am cercetat inima înaintea lui Dumnezeu. În față stau azima și paharul Domnului Isus. De jur împrejur pastorii Ivan și Ianovici, împreună cu ceilați slujitori. Și cu spaimă în suflet am realizat că nu pot frânge azima. De mult vântul răutății, defăimării și invidiei ne-a îndepărtat pașii unii de alți.

Hristos nu poate fi slujit cu inima împărțită.

Cercetându-mă am înțeles că sufletul meu este rănit și dezamăgit. Mi-am îngenunchiat voința și de dragul mamei mele, biserica Betel, am stat sub disciplină mai bine de jumătate de an. Am așteptat în tăcere ajutorul Domnului. Nu am fost singurul îndurerat. Lângă mine atâția credincioși au suspinat.

A venit ziua când am fost judecat, reabilitat și m-am întors ca pastor în biserica Betel. Aș fi vrut ca totul să fie vindecat și să pornim pe drumul unității. Dar nu este cu putință.

Conducerea penticostală e de altă părere. Am aflat că, din nou, biserica Betel este disprețuită și ignorată. Nimeni din conducerea Cultului nu a pășit în biserică să aducă lămuriri, să ofere explicații, să îndrume și să întărească credincioșii. Deși disciplinarea mea a fost publicată pe site-ul Cultului, nimeni nu și-a asumat răspunderea să stea de vorbă cu credincioșii celei mai mari biserici penticostale din capitala României. În același mod, a fost citită și decizia reabilitării, într-o zi de joi, fără vreo preavizare sau publicare pe site-ul Cultului.

Biserica are întrebări. Eu am dorit mult să stau de vorbă cu biserica și să răspund întrebărilor ei. Am crezut că vom avea curând o Adunare generală unde să putem decide în mod responsabil și deschis viitorul bisericii.

Conducerea penticostală e de altă părere. Nu se face nicio Adunare generală, iar pastorul coordonator este stabilit doar de către ei, fără ca biserica să fie întrebată. Eu nu am primit nici măcar dreptul de a vorbi cu credincioșii. Și mi-am dorit atăt de mult…!



Imediat după revenirea ca pastor am primit o invitație la o seară de veghe în biserica Evanghelia care aparține Cultului Penticostal. Au fost prezenți si alți pastori penticostali din Comunitatea de București. Am acceptat să fiu prezent. Mai mult ca orice aveam nevoie de rugăciune. Frații au mediatizat prezența mea în biserică în spațiul online. Coonducerea cultului m-a sunat și mi-a interzis să merg. Fără explicații.

Am postat câteva cuvinte de mulțumire pentru credincioșii care s-au rugat și au postit în perioada de încercare. Am anunțat pe pagina personală de facebook că voi sluji, deși nu explicit, în după amiaza duminicii Floriilor. Am fost sunat de către conducerea cultului și mi s-a cerut să retrag postarea. Am fost nevoit să renunț la anunțul privind slujba în care voi predica. Fără explicații.

Prin decizia conducerii penticostale mi s-a interzis (vezi foto 1) să inițiez evanghelizări în afara bisericii Betel. Pot predica la Betel, dar nu am voie să inițiez evanghelizări în afara bisericii. În urechi îmi răsună porunca Mântuitorului: Marcu 16:15 "Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. " Cum pot ajunge în toată lumea stând la Betel? Dumnezeu mi-a încredințat o viziune: misiunea Renovatio. Înainte de suspendare am ieșit în afara granițelor bisericii și am organizat evanghelizări cu tineri inimoși și dăruiți în incinta complexului Romexpo, sala Mihai Eminescu. Acum conducerea penticostală îmi interzice acest lucru. Fără explicații.

Sufletul mi se cutremură. Credința penticostală s-a născut în focul dragostei lui Dumnezeu pentru sufletele adormite de ritualuri, datini și ipocrizie religioasă. Înaintașii noștri au stat pe baricada Cuvântului sfânt și au adus trezire în mijlocul unui neam a cărui evlavie e lipsită de putere. Îmi tânjește inima să văd oameni mântuiți. Conducerea penticostală, însă, îmi interzice să inițiez evanghelizări. Cum poate slova omului să fie peste slova Domnului Dumnezeu?

Acum 24 de ani, într-o zi de sâmbătă, împreună cu 3 tineri credincioși am mers pe străzile Bucureștiului și am dus sandvișuri copiilor abandonați. De atunci și pănă azi pasiunea aceasta a născut misiunea Viață și Lumină unde hrănim în școli la prânz 220 de copii romi în Bughea și Valea Măcelarului, 140 de copii din familii care locuiesc în stradă sau nu au niciun support, la Centrul din Grivița, 70 de copii din Purcari, Republica Moldova, 40 de orfani în Centrul din Izbiceni, 65 de tineri proveniți din orfelinate în Centrul pentru tineri… adică peste 500 de suflete. E o povară care uneori m-a făcut să nu pot dormi. Am fost întrebat de conducerea cultului cum ne descurcăm și le-am spus că în luna aprilie vom rămâne fără bani. Care a fost răspunsul lor: în decizie mi-au interzis să strâng fonduri pentru Viață și Lumină sau orice altă misiune atunci când predic în biserici la evanghelizări. (vezi foto)

Ani de zile, voi , credincioșii, ne-ați fost alături cu haine, mâncare, bani și nu ați lăsat acești copii să ajungă cu sufletul și trupul distrus. Pe porțile de la Viață și Lumină au intrat cu lacrimi și au ieșit cu bucurie peste 600 de copii, peste 1000 de tineri și câteva mii de familii. Cuvântul lui Dumnezeu spune: Iacov 1:27 "Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume. " Voi, credincioșii, ați fost alături de noi și ați împlinit ce este scris. Ce aș putea să explic celor peste 500 de suflete, de care Viață și Lumină are grijă, prin faptul că mi s-a intrezis de către conducerea penticostală să strâng bani pentru ei? Ce ar putea înțelege aceste suflete lovite de soartă?

Ceea ce amărăște peste măsură sufletul meu este faptul că bisericii Betel i s-a citit o versiune a deciziei – din care lipsea interdicția de a strânge bani pentru nevoiași – iar mie mi s-a transmis o altă versiune în care interdicția era enunțată. (foto 2) Biserica nu trebuie să știe tot adevărul? De ce tratăm situațiile și oamenii cu două măsuri?

Este timpul ca sufletul meu să facă o alegere. E dureroasă. Am avut clipe cerești împreună cu credincioșii și slujitorii penticostali. Vă prețuiesc și nu am dorință mai mare decât aceea de a zidi împreună Împărăția lui Dumnezeu. Dar citind decizia conducerii penticostale și cuvintele Bibliei, care sunt în contradicție, realizez că sunt pe cale să ucid în mine tot ceea ce iubesc mai mult: mântuirea oamenilor și mila față de oropsiți.

Iubesc Betelul cum numai Dumnezeu știe. Dar fără evanghelizare, fără copiii pe care îi îngrijesc și fără posibilitatea transparenței devin infirm. Nu pot fi ceea ce sunt fără focul Evangheliei, bucuria orfanilor și părtășia adevărului cu sfinții.

Am nevoie să îmi recapăt glasul care mi-a fost interzis pe mediul online. E timpul ca oamenii pe care i-am slujit să afle adevărul. Voi publica materiale, dovezi și voi prezenta faptele așa cum au fost ele.

Toate acestea au un cost. Cu inimă grea am acceptat să îl plătesc.

De aceea, de astăzi, în actualele circumstanțe, renunț să mai fiu membru în cultul penticostal, deși crezul meu rămâne neschimbat.

13.04.2017



Florin Ianovici

Tu mi-ai fost şi îmi eşti scăparea,

1. Tu mi-ai fost şi îmi eşti scăparea,
Pururi Tu, Isus al meu!
Nimeni altul nu îmi cunoaşte
Dorul şi necazul meu.

R: Unde să mă duc?
Unde să mă duc?
Eu nu mă duc, Isuse drag,
Ci Te aştept plângând în prag…

2. Unde să alerg, Isuse,
Când sunt singur, părăsit?
Toţi cei dragi se duc, Tu singur
Eşti mereu nedespărţit!

3. O, de când Te am pe Tine,
Sufletul întreg îmi e plin.
Mâna Ta în viaţă-mi lasă
Pace, şi belşug, şi alin.

4. O, rămâi, rămâi cu mine,
Ca să fii pe veci al meu,
Iar ca rob supus şi umil,
Să rămân al Tău mereu!

5. Fă să Îţi cânt o veşnicie,
Stând la pieptul Tău dorit
După care am plâns atâta
Şi pe care l-am iubit!

6. O, rămâi în veci cu mine,
Răscumpărătorul meu,
Şi mă ţine în veci cu Tine,
Drag copil şi rob al Tău!

Fiţi mai uniţi în zile rele,

Fiţi binecuvântaţi de Domnul
Cu pace, preaiubiţii mei,
Care mi-aţi fost de mângăiere
În anii buni şi-n anii grei.

Să vă păzească Bunul Tată
De vântul gândului vrăjmaş;
Şi să rămâneţi lângă Domnul,
În luminosul Lui făgaş.

Fiţi binecuvântaţi de Domnul
Voi toţi cei care vă numiţi
Surori şi fraţi, părtaşi la slavă,
Într-o familie uniţi.

Aţi fost legaţi ca snop în holdă,
Cu cel mai trainic legământ;
Aţi fost chemaţi la-mpărăţie,
Să moşteniţi un nou pământ.

Fiţi binecuvântaţi cu harul
De-a fi părtaşi la bucurii,
La mese cu bucate sfinte
Din ale Cerului tării.

Să nu vă fie niciodată
Cuprinsă inima de dor
După o slavă trecătoare
Şi-al lumii gust amăgitor.

Fiţi mai uniţi în zile rele,
Când unii vă vor alunga;
Mai strâns lipiţi-vă de Domnul
Oricât de mulţi s-ar lepăda.

Fiţi binecuvântaţi de Domnul,
Cu tot ce are mai frumos
Nemărginita bogăţie
A Domnului Isus Cristos!

Eu sunt aproape de tine

Te ştiam înainte de începerea timpului, ştiu cîte fire de păr sunt pe capul tău. Te-am creat după chipul şi asemănarea Mea. Nu numai că am planuri cu privire la tine, dar ţi-am dat şi abilităţi necesare pentru a le înplini şi ceea ce îţi dau Eu, nu-ţi poate lua nimeni, însă tu nu neglija aceste daruri. Nu uita să le exersezi şi să le pui în practica zilnică. Fii liniţtit, căci am început o lucrare bună în tine şi o voi duce la bun sfîrşit, pentru că întotdeauna termin ceea ce am început. Cuvîntul meu cu privire la tine este dăltuit pentru totdeauna în cer. În viaţă vei înfrunta multe furtuni, vijelii chiar, însă înveseleşte-te, pentru că i-am luat diavolului puterea de a-ţi face rău, iar lumii puterea de-a te distruge. Nu uita că, atunci cînd eşti la strîmtorare, Eu sunt aproape de tine, şi te sprijinesc cu dreapta mea biruitoare. Cîtă bucurie aş avea să-mi dai toate durerile tale, toată desnădejdea şi amărăciunea din sufletul tău! Să-mi dai toate temerile şi rănile provocate de cei din jur. Să-mi dai toate eşecurile tale, neîplinirile din viaţa ta care te apasă zilnic şi nu te lasă să fii fericit! Cînd eşti copleşit de aceste probleme, nu ai la cine să te duci, la cine să cauţi alinare, vino la Mine, vino la Tatăl tău, căci eu voi fi stînca ta de adăpost şi turnul tău de scăpare! Chiar de vei cădea din cînd în cînd, nu vei fi răpus, pentru că eşti în palma Mea. Te înconjor pe dinainte şi pe dinapoi şi Îmi pun mîna peste tine! Da, Eu îmi întind mîna şi te smulg din noianul de încercări şi te redau vieţii. Îţi luminez faţa cu zîmbetul Meu, îţi pun în ochi strălucirea dragostei Mele divine, în gură cuvintele îndurării Mele şi pe buze o cîntare nouă! Îţi înaripez paşii cu bunătatea Mea, mîinile ţi le încarc cu facere de bine. Chiar şi dorul tău nespus care te chinue, îl îmbrac cu îndelungă răbdare, iar gîndurile ţi le înseninez cu iubirea Mea, iar inima înspăimîntată am luat-o în căuşul palmelor Mele şi va rezista. Am acoperit-o cu sărutul răstignirii, am stropit-o dimineaţa învierii şi am suflat peste ea duh de viaţă nouă! Eşti al Meu! Eşti creat şi răscumpărat de Mine! De ceea, Eu să fiu pe primul loc în viaţa ta, bucuria şi desfătarea ta. Dacă tu vei face aşa, nu îţi voi rămînea dator, ci îţi voi da toate cele de trebuinţă….