smerenia

Mă plec smerit în faţa Slavei Tale
Şi, cu evlavie, adânc mă-nchin,
Abandonându-mă cu totul, moale,
În mâna Ta, Olarule divin.

Striveşte-n mine, Doamne, răzvrătirea
Şi tot ce nu se lasă modelat,
Din lutul bun îndepărtează firea,
Căci vreau, Părinte, să fiu vas curat.

Doar Tu poţi să îmi dai forma dorită
Şi vreau să-Ţi semăn, Doamne, tot mai mult,
Fiinţa mi-e cu totul copleşită,
Voinţa-mi Ţi-e supusă: tac şi-ascult.

Eu ştiu că lutul modelat de Tine
Devine trainic doar trecut prin foc;
De vezi că mai există teamă-n mine,
Alung-o Tu şi dă-mi credinţă-n loc.

Să cred că şi în foc îmi eşti alături,
Focul lucrând la trăinicia mea,
Iar Tu urmând cenuşa să o mături,
În mine rămânând lucrarea Ta.

Abia când trăinicia-i dobândită
Voi fi împodobit, frumos ornat,
Lucrarea fiind astfel isprăvită
Şi vasul gata de-ntrebuinţat.

Mă plec smerit în faţa Ta, Părinte,
Ca rod al modelării mă închin,
Sunt acum trainic, am podoabe sfinte,
Dar mai doresc ceva: să fiu vas plin.

Să poți sta lângă mine

Destăinuie-Ți inima Abiel în inima-mi de lut

Și dă-mi puterea să tac doar și s-ascult...

Să-Ți mângâi blând obrajii când frigul Te-a umplut,

Să poți sta lângă mine fără s-auzi ce vreau, ce m-a durut...

Dă-mi mâna Abiel să Ți-o strâng, nu să primesc

Și odihnește-Ți ochii de teama că mă rătăcesc

Vreau Abiel de mine să Te simți iubit,

De vrei să taci, cu liniștea Ta am să mă hrănesc

Și am să tac și-am să privesc 

până chipu-Ți în mine-L întipăresc!

Chiar dacă tot ce vreau  Abiel  e  să te sărut,

Și dacă inima -mi în piept mă leagă tot mai mult,

Pentru că n-am uitat  iubirea din ochii Tăi când m-a privit,

Când m-ai luat în brațe și  cu iubire mi-ai zâmbit .

ce mai scrii?

 

ce este scris in cartea adevarului?

ce se zice in cartea razboaielor Domnului?

 ce este scris oare in Cartea Dreptului?

ce sunt scrise oare in cartea faptelor lui Solomon?

ce cuprinde cartea numaratorii poporului?

ce s a scris in  cartea prorocului Natan, si in cartea prorocului Gad?

Unde este cartea de despartire?

ai numele scris in Cartea vietii?

 Sa nu pecetluiesti cuvintele prorociei din cartea aceasta!

Niste carti au fost deschise.

 tu ce carte mai scrii?

o aşteptare mai bună

Pentru că ţi s-a mişcat inima, pentru că te-ai smerit înaintea Domnului, când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor Iui, care vor ajunge de spaimă şi de blestem, şi pentru că ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, şi Eu am auzit - zice Domnul.2 Împăraţi 22.19
Mulţi din cei care dispreţuiesc înştiinţarea, vor pieri; dar ferice de acela care ia seama la Cuvânt, şi se cutremură. Aşa a făcut Iosia şi a fost scutit de judecăţile rostite de Domnul împotriva lui Iuda, din pricina păcatelor sale. Dacă şi inima ta s-a muiat şi te-ai smerit, vei fi şi tu scutit, şi apărat în ziua cea rea. Dumnezeu face un semn, pune o pecete pe fruntea acelora care suspină şi plâng din pricina păcatului veacului acesta. Îngerul distrugător a primit ordin să bage sabia în teacă până la punerea peceţii, pentru ca aleşii Lui să fie puşi la adăpost (Apocalipsa 7.1-3). El îi cunoaşte. Sunt timpuri ameninţătoare? Se vede necredincioşia înaintând cu paşi grăbiţi, făcându-vă să vă temeţi de o pedeapsă asupra unui popor care se adânceşte în păcat? Poate că aveţi dreptate. Ei bine, făgăduinţa „că nu vor vedea ochii tai toate nenorocirile pe care le voi aduce asupra locului acestuia" este şi pentru tine. Dar voi vă găsiţi într-o aşteptare mai bună, mai mângâietoare, a venirii Domnului Isus, şi atunci zilele de întristare vor avea sfârşit.

Sa pastrezi credinta si un cuget curat,

 

• Porunca pe care ti-o dau, fiule Timotei, dupa prorociile facute mai inainte despre tine, este ca, prin ele, sa te lupti lupta cea buna si sa pastrezi credinta si un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, si au cazut din credinta. 1Timotei 1 vers 18 19

A păstra credinţa în împrejurările vieţii înseamnă a spune: “Ştiu că tot ce Domnul a îngăduit în viaţa mea este doar pentru că El mă iubeşte, şi va face tot ce este mai bine pentru mine. Mă voi încrede în El şi El va schimba toate lucrurile înspre binecuvântarea mea”. Este demn de remarcat faptul că Domnul nu i-a lăudat niciodată pe ucenicii Săi pentru credinţa lor, ci i-a mustrat în diferite ocazii pentru lipsa ei. Nu este uimitor că aceia care au petrecut cel mai mult timp cu El au dat dovadă de lipsă de credinţă? În al doilea rând, trebuie să păstrăm şi “o conştiinţă bună”, practicând zilnic judecata de sine, chiar şi în cele mai mici lucruri în care greşim. Dacă ţinem socoteala din scurt cu Dumnezeu, judecând tot ce spunem sau facem greşit, orice lucru care nu se potriveşte cu chemarea noastră creştină, atunci vom păstra o conştiinţă bună. Dacă nu practicăm judecata de sine, deschidem uşa pentru vrăjmaşii noştri. Fără să ne judecăm pe noi înşine, vom deveni tot mai împovăraţi de greşelile noastre, având o conştiinţă rea. Dacă refuzăm să judecăm păcatul care ne-a produs o conştiinţă rea, vom fi tentaţi să modificăm lumina Scripturii pentru a se potrivi cu drumul nostru inconsecvent. Cu alte cuvinte, ne vom ajusta doctrina după purtare. Când se întâmplă acest lucru, ne îndreptăm cu paşi repezi către naufragiu. Cât de periculos este să neglijăm judecata de sine! Drumul către “naufragiu” începe prin a lăsa nejudecat un păcat, oricât de mic. Putem spune deci că “credinţa” Îi face loc lui Dumnezeu înăuntru, în timp ce “o conştiinţă bună” dă păcatul afară; astfel suntem ţinuţi pe linia de plutire şi navigăm în siguranţă cu Dumnezeul nostru.

Mulțumesc

 Mulțumesc, o ! ce cuvânt

Orice om de pe pământ

De orice neam, de orice cultură

M-ai răstit sau chiar mai blând

Îl are ca-nvățătură.

Mulțumesc, o! ce cuvânt

Chiar de atunci când mic fiind

Orișice părinte invață,

Pe copii acest cuvânt,

Ce-i ajută apoi în viață.

Mulțumesc, o! ce cuvânt

Îl cunoaște orișicine,

Toată lumea pe pământ

Îl recită sau îl spune.

Doar, când ți s_a  făcut un bine.

Mulțumesc, o! ce cuvânt

Și de ai primit ceva,

De când umbli pe pământ

L-ai spus chiar cu gura ta,

Sau măcar l-ai spus în gând.

Mulțumesc, o! ce cuvânt

Ce frumos acest cuvânt,

Ce_ a fost dat tuturor,

Ca în toate și oricând,

Tu să fi mulțumitor.

Și acest frumos cuvânt

Mulțumesc, mulțam frumos

Ce-i în orice om de rând,

Un cuvânt ce-i prețios,

Pentru orice credincios

Mulțumesc!, Cuvântul păcii

Ce-ai venit din Cer de Sus

El  e  Dragostea dreptății,

În El , Domnul meu Isus

El fiind Cuvântul vieții,

Pentru toți de pe pământ.

El ne-a învățat pe toți,

Cum să facem  să fi sfinti

Mulțumind și doar atât.

El  e Cel ce ne-a învățat

Cum să fim mulțumitori,

Chiar și-acum în acest veac,

Pilda Sa e de urmat,

Între cei ce-s slujitori.

Căci așa cum El ne spune

Să fim azi mulțumitori,

Pentru tot și pentru toate,

Chiar de-mi place sau nu-mi place

Mulțumiți-i pentru toate.

Căci de ești mulțumitor,

Vei avea în tine pace,

Vei fi chiar m-ai răbdător.

În timpul ce il traim

Totul e ingrijorător,

Mulțumește întotdeauna,

Chiar și pentru ce nu ai;

Dacă vrei să ai cununa,

Dacă vrei să fii în rai.

Mulțumesc, o! ce Cuvânt

Ce la spus Mântuitorul,

Chiar de aici de pe pământ

El  Mesia , Salvatorul.

Mulțumesc, o! ce Cuvânt

Ca să vadă orișicine,

Chiar de-i rău sau este bine,

Toți să vină să se-nchine,

Tatălui din Slăvi Divine.

Mulțumesc Tată din Ceruri

Pentru Fiul Tău Iubit!

Mulțumesc pentru iertarea

Care Tu ne-ai dăruit.

Mulțumesc pentru onoarea,

De a fi copii tăi

Mulțumesc pentru Salvarea,

Ce a fost în planul Tău.

Mulțumesc că-ntotdeauna

Ne-ai purtat pe brațul Tău.

Mulțumesc pentru cununa,

Ce-am primit prin Fiul Tău.

Mulțumesc ,îți mulțumesc,

Eu te laud, te slăvesc.

Tată Sfânt te proslăvesc,

M-ai iubit, îți mulțumesc.

Amin.

Un început de an

 Un început de an e iarăși

Fără de planuri ce-s firești

Ajunge-al zilei plan în sine

Ce va fi mâine, să nu gândești

Un început de an să fie

În Duhul Sfânt ca să trăiești,

Fie o zi, sau chiar o mie

Tu pe Cristos să-L proslăvești.

Si cauți doar Împărăția

Și Slava Celui Veșnic Sfânt,

Să ai în veci doar bucuria

Chiar pribegind pe acest pământ.

Neprihănirea Lui să îți fie

Ca foamea unui om flămând,

După Cristos și nemurire

Și zi de zi pe El urmând.

O sete aprinsă de Cuvânt

Să-ți fie viața ta întreagă,

Și cât vei fi pe acest pământ

Vin' la Cristos și te adapă.

De vrei ca toată fericirea

Să se reverse-n viața ta,

Dă la o parte, ce e firea

Și Duhul Sfânt, El va lucra.

Căci El e Cel ce-a pus în tine

Un dor de Cer de veșnici,

Ca azi, acum și-n veșnicie

Cu El, prin El și tu să fi.

Gândește doar la ce te-așteaptă

O viață fără de sfârșit,

În Glorie, Patria Cerească

Cu-Acel ce este Infinit.

Amin.

una preghiera

Signore Dio, 

Signore del tempo e dell Eternità, tutto e l” oggi e il domani, il passato e il futuro. Io ti ringrazio per tutto ciò che ho ricevuto da Te. Grazie per la vita e per l” amore, per i fiori, per l” aria e per il sole, per la felicita e per dolore , per ciò  che fu possibile e per quello che non lo fu. Ti offro tutto quello che ho fatto:l” amore passato, il lavoro realizzato, le cose che sono passate per le mie mani e cioè che con esse costruito. Ti presento le persone che durante a questo tempo ho amato, le nuove amicizie, li vecchi amori, quelli che mi sono stati vicini, quelli che non era possibile aiutare, con quali ho condiviso la mia vita, il lavoro, il dolore, e l” allegria. Pero Signore oggi voglio chiederti perdono per il denaro speso male, per le parole inutili e l” amore sprecato. Perdono per le azioni vuote e per il lavoro fatto male, perdono per vivere senza entusiasmo, anche per la preghiera che poco, a poco rimandato e che adesso ti presento, per tutti i miei silenzi e le mie dimenticanze; nuovamente ti chiedo perdono.Oggi ho  cominciato uno Nuovo Anno; io mi  fermo la mia vita d” avanti a Te, d” avanti al nuovo calendario, questo chi inizia oggi e ti  lo presento oggi che solo Tu sai si arriverò a viverlo. Oggi ti chiedo per me, per i miei familiari, per i miei amici; la pace, la gioia, la fortezza e la prudenza, la lucidità e la saggezza.Voglio vivere ogni giorno con ottimismo e bontà portando in ogni parte un cuore pieno di compressione e pace. Chiude le mie orecchie a ogni falsità e le mie labbra ha parole false, egoiste o che possono ferire. Apri la mia vita a tutto ciò che e buono. Ti chiedo per il mio spirito sia pieno solamente di benedizioni per poterle spargere ovunque passi. Signore ai miei amici che hanno letto queste parole auguro che Tu concedi saggezza, pace e amore e che la nostra amicizia dura per sempre nei nostri cuori.Riempimi di bontà e l” allegria affinché tutte le persone che incontro sul mio camino possono scoprire in me un poco di Te. Conceda un Anno felice e insegnaci a distribuire la felicita ovunque sia la mia vita.amen!

vino să-i dai inima ta

nu ma intereseaza cine scrie legile unei tari

nu ma intereseaza cine scrie legile unei tari,dați-mi voie să -i scriu cântecele și -i voi modela și moravurile și idealurile și relațiile.

Cand vin dureri

Cand vin dureri pe calea ta,
Si de nori grei se umple zarea,
Sa stii ca este Cineva
Ce-ti stie toata framantarea.

Cand ochii tai, doua izvoare,
Intind durerea pe obraz,
Exista-o mana iubitoare
Ce-alina lacrimi si necaz.

De ce sa te afunzi in noapte
Si sa te-acoperi de durere?
Asculta-ale credintei soapte:
Exista har si inviere!

Da, Domnul este langa tine,
Ti-alina inima-ntristata,
In suferinta te sustine,
Si nu esti singur niciodata.

Nu-i vant sa nu se potoleasca,
Nu este noapte fara zori!
E-atata dragoste cereasca
Si-n prea involburatii nori.

Oricat de greu ar bate vantul,
Credinta ta n-o poate stinge,
Si-oricat de negru e mormantul,
Lumina Crucii il invinge!

Deci fii increzator pe cale
Si-n orice vreme nu uita:
El stie lacrimile tale
Si e mereu la dreapta ta!

sa nu traim din amintiri

nici nu mai vreau sa gândesc
cand stiu cât mă iubești Isus
nici cantec numai am
cand te zaresc privindu-ma zdrobit
nici somn nu-mi vine
ca inca ma iubesti acum pe mine...


desprinde-te si cazi si-ti va fi bine
chiar de durerea sfasie acum
arunca-te adanc in nostalgie si
da trecutului a noastra mare-iubire


si nu uita ca bine e sa plece
a ta iubire impletita cu a mea
sa spele dorul meu cu apa rece
si-al tau sa-l stearga ca pe-o vina grea


si fericirea vei gusta in bucurie
fara durere, fara parerei de rau atunci
vei stii tu bine ce-ai ales sa-ti fie bine
si invelit in bucurie,
sa stii sa zbori acum in curatie.


si inima chiar daca doare, e dorinta
sa ne elibereze acum pe-amandoi
sa stim sa ne uitam si-acum inainte
fara sa mergem un pas inapoi


sa nu traim din amintiri ca sunt chiar grele
chiar de-au fost frumoase atunci in trecut
sa ne-nvatam ca sa scapam de ele
si altele sa aiba-un inceput!

Cauta inima Lui Dumnezeu

Gandeste -te la tot ceea ce doresti sa schimbi in viata ta, dar nu in folosul tau, ci a Lui Cristos!
Onoreaza-L cu acest lucru; 
doreste partasia cu El fara a castiga ceva in schimb.
Isus s-a gandit la noi atunci cand a murit pe Golgota...
Cauta inima Lui Dumnezeu.
 Cu cat Il cauti mai mult pe El, cu atat tu te micsorezi mai mult. 
Sa avem grija sa nu urmarim realizarea visurilor noastre proprii in slujirea noastra Lui Dumnezeu, sa nu Il folosim pe El in "inaltarea" noastra.
Lasa-L pe Dumnezeu sa desparta ce e pretios de ce e fara pret.
Purificarea intareste ceea ce e bun deja si curateste sau indeparteaza ceea ce slabeste sau murdareste.
Omul smerit stie ca nu poate sa o faca, dar se bazeaza pe harul si puterea Domnului.
Urmareste o relatie cu Domnul... 
Mediteaza profund la El...
Arata-I ca ceea ce te leaga e dragostea ce I-o porti, si nu binecuvantarile ce ti le daruie pentru ca se ingrijeste de tine. Demostreaza-ti tie insusi ca Il doresti doar pe El, numai pe El.
Dumnezeu asteapta de la noi sa aratam ca ceea ce dorim de la El este o relatie onesta si profunda.

Ajută la ceva hrănirea cu lacrimi?

Hipersensibilitatea în lucrare înseamnă pur şi simplu să simţi durerea altuia.
Înseamnă să te hrăneşti cu lacrimile acelei persoane.

Ajută la ceva hrănirea cu lacrimi?

Îl ajută pe un om să fie hipersensibil, să se expună deliberat la durerea altuia?
Da, cred că da!
Cred că ajută ca un om să îşi pună haina bocetului si sa -si înghita bucatele muiate în lacrimi pentru a duce poverile altuia.

Duhul lucrează în mine roadele Sale

În căderile noastre, ne grăbim de multe ori să aruncăm vina pe seama ispitei, ca ademenindu-ne din afară.
 Apostolul Iacov ne povățuiește, însă, să privim cu atenție mai întâi înlăuntrul nostru (Iacov 1:14).
 De la căderea în păcat a primei perechi de oameni, Ispititorul și-a stabilit un cap de pod în inima tuturor descendenților lor, având la îndemână o pârghie eficientă, pe care nu ezită s-o acționeze. Numai în Christos el n-a putut găsi pârghia de care avea nevoie, ca să-L abată de la voia Tatălui. Înaintea Lui a trebuit să înceapă cu începutul. Isus mărturisea înaintea ucenicilor, ”El n-are nimic în mine” (Ioan 14:30).
Dar, de oriunde ar veni ispita, dinlăuntru sau din afară, ea nu renunță, când întâmpină opoziție, ci revine mereu, pe alte căi și folosind alte tactici.
 Despre Isus ni se spune că, ”După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat dela El, până la o vreme” (Luca 4:13), dar s-a întors mereu, folosindu-se de oameni (Matei 16:1; 22:18, 35; Ioan 8:6), uneori chiar de ucenici, ”Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți se întâmple așa ceva!” (Matei 16:22-23), și L-a urmat până la cruce (Matei 27:39-43).
Desigur, diavolul nu se prezintă în persoană la fiecare din noi. Cel mai adesea se folosește de agenți umani. Iar noi, la rândul nostru, nu suntem scutiți de primejdia de a deveni uneltele sale. Isus a strigat un avertisment teribil, la care bine facem dacă luăm seama, ”Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!” (Matei 18:7). Unii oameni devin, fără a fi conștienți, vehicole ale ispitei (ca Petru), alții preiau rolul de ispititor, fie din proprie inițiativă, fie manipulați de alții (ca Dalila).
Ispita își are nuanțele și treptele ei. Când Filistenii au căutat să-l biruiască pe Samson, au lucrat prin Dalila, o femeie care s-a dovedit versată și insistentă. Ea ”îl necăjea și-l chinuia în fiecare zi cu stăruințele ei”, până când Samson a cedat și, după ce ”l-a adormit pe genunchii ei”, a dat în mâinile călăilor pe omul care o iubea.
Una din condițiile reușitei ispitei este să detecteze slăbiciunile celui vizat, sau să blocheze sursa puterii lui. Este vital să ne cunoaștem pe noi înșine, să dregem breșele în zidul nostru de apărare și să rămânem conectați la sursa ajutorului.
Legea revelează păcatul, dar n-are putere să-l prevină (Romani 8:3), efectul ei fiind contracarat de firea pământească.
Porunca îmi spune ce să nu fac, dar nu-mi dă puterea necesară să biruiesc ispita.
 Cât despre jertfele prescrise de Lege, ele sunt un remediu aplicat după săvârșirea păcatului. Mai mult, toate aceste lucruri capătă valoare numai când sunt acceptate prin credință. Credința activează Legea, Jertfele și Promisiunile Cuvântului lui Dumnezeu și tot ea mijlocește biruința (Evrei 11), după ce mă face conștient de situația mea disperată. Dar ajutorul îmi vine numai prin Duhul Sfânt.
Numai ”legea Duhului de viață în Christos Isus m-a izbăvit de legea păcatului și a morții” (Romani 8:2).
Duhul mă convinge, prin Cuvântul revelat, de starea mea păcătoasă și nevoia de salvare.
 Duhul îmi dăruiește viață prin nașterea din nou.
Duhul împlinește în mine cerințele Legii (8:4-5), când ascult de îndemnurile Lui (8:4).
 Duhul îmi dă putere să reprim faptele trupului (8:13).
Prin Duhul aparțin lui Christos și devin un om duhovnicesc (8:9)
. El este garanția învierii mele viitoare (8:11).
 Călăuzirea Duhului mă definește ca fiu al lui Dumnezeu (8:14-16).
 Duhul lucrează în mine roadele Sale (8:23).
Duhul mă învață cum să mă rog și mijlocește pentru mine după voia lui Dumnezeu (8:26-27).
Toate aceste lucruri, și multe altele, pe care Duhul le face pentru mine, nu-mi dau dreptul să trăiesc oricum (1 Corinteni 6:19).
Fiind beneficiarul unor lucrări atât de mărețe, săvârșite de Duhul în favoarea mea, mă străduiesc, prin ascultare, să onorez harul Său.

Ah, oare când vei reveni,

Ah, oare când vei reveni,
Al nostru Domn şi Mire,
Pe nori, în cer, a ne răpi,
La Tine în mărire?
Cu-ntregul dor şi-ntregul gând
Noi Te rugăm:
,,O, vin’ curând!”
O, Doamne-a Ta venire
E-a noastră fericire!
Noi azi cântăm iubirea Ta
Şi o simţim în viaţă,
Dar am dori a Te cânta,
Privind slăvita-Ţi faţă!
O, mult ni-e dor să vii curând!
O, vin’, Isuse, Mire sfânt!
Multe dureri sunt pe pământ
Şi multă suferinţă!
Mulţi necinstesc
Numele-Ţi sfânt
Şi pier în necredinţă
’Naintea Ta câţi vin smeriţi,
De Tine-n cer vor fi răpiţi
Să priveghem deci cu Isus,
Ţinând făcli-aprinsă!
Ne-ndrume sus,
Mereu mai sus,
Puterea-I neînvinsă!
S-aude glasu-I răsunând:
,,Fiţi treji căci, iată,
Vin curând!”

lMai întâi, mulţumesc lui Dumnezeu

“Mai întâi, mulţumesc lui Dumnezeu”.
Unul din primele lucruri pe care Pavel îl are în vedere în aproape orice scrisoare pe care a scris-o este să mulţumească lui Dumnezeu pentru credincioşi.
 Noi locuim într-o lume plină de oameni nemulţumitori.
 Noi chiar ne permitem să fim influenţaţi de această atitudine de nerecunoştinţăşi să uităm că Dumnezeu ştie aceasta.
 Iată de ce Pavel, ne îndeamnă să mulţumim.
 A mulţumi este o expresie a bucuriei şi a fericirii.
Noi îi mulţumim lui Dumnezeu pentru lucrurile pe care le primim de la El pentru că ştim că doar Dumnezeu ne poate da lucruri bune.
Am citit odată de un om care şi-a fracturat coloana în urma unei căderi şi a ajuns într-un scaun cu rotile.
 La început a blestemat pe Dumnezeu, dar după ce a fost mântuit, a spus:
-“Când voi sta înaintea tronului divin, Îi voi mulţumi pentru că mi-a rupt spatele.
Dacă Dumnezeu m-ar fi lăsat să trăiesc în felul meu, aş fi ajuns în iad.”
Lucrurile pe care Dumnezeu le face ne vor face întotdeauna mulţumitori.
I-ai mulţumit vreodată lui Dumnezeu pentru fraţi şi surori şi ceilalţi credincioşi ?
 Poate prietenii de altadată te-au părăsit, dar alţii le-au luat locul.
Pavel a auzit despre credincioşii din Roma deoarece despre credinţa lor s-a spus în toată lumea.
Gândurile care îi ocupau mintea erau conectate la credinţa lor.
Duhul şi viaţa lui raţională erau ocupate cu un singur lucru: a sluji lui Dumnezeu, prin Evanghelia Fiului
Său.
Dacă tocmai ai fost mântuit, multe gânduri ale vieţii tale mai dinainte îţi pot încă ocupa mintea.
 Iată de ceeste bine să te gândeşti la Domnul Isus şi la lucrurile privitoare la El.
Pavel tânjea să meargă la credincioşii din Roma.
El nu-i văzuse niciodată, dar se interesase de ei.
 El îi amintea în mod constant în rugăciunile lui.
 Ei aveau nevoie de încurajare şi el putea da “ vreun dar duhovnicesc”.
 El prezintă imediat după aceasta o explicaţie” ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa pe care o avem împreună şi voi şi eu”.
 Noi de asemenea avem nevoie de întărirea credinţei noastre.
Iată de ce ar trebui să venim împreună şi să ne împărtăşim experienţele credinţei noastre unul altuia.
Este o mângâiere pentru ambele părţi şi nu contează la ce nivel de creştere spirituală eşti tu sau ceilalţi credincioşi, dacă sunt nou născuţi sau maturi spiritual.
Aceasta era realitatea despre Pavel şi despre credincioşii din Roma.
Pavel avea multă experienţă în credinţă, dar avea nevoie să fie mângâiat de credincioşii din Roma, deşi aceştia aveau mai puţină experienţă în credinţă.
 Aşadar respectă pe toţi credincioşii.
 Ei au nevoie de tine şi tu ai nevoie de ei.
 Pavel dorise deseori să meargă la Roma,deoarece voia să aibe roade de la ei.
 El nu căuta slavă, dar era dator lui Dumnezeu pentru că El îl chemase la această lucrare şi îi dăduse această responsabilitate.
 El putea să se descarce de această datorie doar dacă predica Evanghelia.
Nu-L cunoşteau oare deja aceşti oameni pe Domnul Isus?
 Ba da, dar Evanghelia nu implică numai predicare, ea implică şi credinţă şi pocăinţă.
 Cuvântul “Evanghelie”, înseamnă “vestea bună”.
 Este numită Evanghelia lui Dumnezeu, deoarece în ea este exprimată dragostea din inima lui Dumnezeu. Dumnezeu ne spune:
- “Pocăiţi-vă şi credeţi în Domnul Isus”,
 dar are să ne spună mult mai mult decît atât !
 Desigur, până nu ne-am pocăit de păcatele noastre, nu putem descoperi tot ce vrea El să ştim, din inima Lui. Este bine pentru noi că Pavel n-a putut merge la Roma.
El a trebuit să scrie această epistolă creştinilor de acolo şi astfel, am luat şi noi mai bine cunoştinţă de Evanghelia pe care dorea el să le-o predice.
Spune-I lui Dumnezeu cu cuvintele tale cine este Domnul Isus pentru tine.

Ce să facem ca să primim Har?

M-am gândit că așa cum noi oamenii nu bem apă din vase murdare sau nu dăm celor dragi să bea din vase murdare, tot așa Dumnezeu atunci când toarnă Harul Său, se uită să toarne într-un vas curat.

...dacă cineva se curățește de acestea va fi un vas de cinste, folositor Stăpânului Său.

De multe ori noi ne rugăm pentru Har, ne rugăm ca Dumnezeu să ne umpla vasul, dar ceea ce-L împiedică pe Dumnezeu să toarne este mizeria din vas, murdăria lipită de pereți, drojdiile uscate de pe fundul vasului, mirosul de stricăciune. Atâtor de multe gunoaie, apreciate de lume, le dăm glorie, le considerăm părți din ființa noastră, lipite de vas. Nu le socotim ca gunoaie și așteptăm ca Dumnezeu să toarne Harul său PUR peste acestea. Murdăria este atât de lipită de vas încât nici nu se mai desprinde.

Ezechiel 24:11-12

Apoi pune cazanul gol pe jăratic, ca să se încălzească, să i se infierbinte arama, să i se topească murdăria dinăuntru, și să i se șteargă rugina.
Trudă degeaba! Căci rugina de care este plin nu se deslipeste de el; rugina nu se va lua de pe el decât prin foc.

Suntem noi oare conștienți de câte lucruri nu le socotim ca gunoaie, le cocoloșim în sufletul nostru și vrem ca Domnul să ne binecuvînteze? Personal am văzut că atunci când am fost entuziasmat sau tulburat în inimă de ceva nevenit de la Domnul, acel lucru a crescut și a ocupat mult loc din timpul și gândirea mea. Nu mai era loc pentru Har. Urmărirea entuziasmului sau înfricoșarea de tulburări mi-au devenit țeluri și căi de glorie, desigur deșartă și astfel urmărind slava deșartă a unei scăpări fără Hristos, nu mai eram smerit și deci am ajuns în imposibilitate de a primi Har. Dumnezeu nu toarnă peste gunoaie.

Noi, în bucătăria nostră, când ne spălam vasele sau tacâmurile, privim paharul spre lumină, ne uităm între dinții furculiței, spălăm, clătim și uscăm bine. Să fie Dumnezeu mai puțin înțelept? Să fie El mai puțin grijuliu? Fiecare din noi suntem vase din care ”€œmănâncă” ceilalți. Dumnezeu dă unuia Harul spre folosul întregului trup.

Iată de ce nu primim har. Avem în noi lucruri care pe Dumnezeu îl împiedică să toarne.

Cele mai multe din aceste lucruri la care nu vrem să renunțăm, sunt cele care ne aduc câștiguri, avantaje. Sunt neprihănirea proprie, lăuda deșartă a lucrărilor pe care le facem noi din talentele noastre, nu din Hristos.”

Acele avantaje pe care a ajuns să le socotească gunoaie, de multe ori le avem și noi în inimă. O viață religioasă legalistă, o neprihănire proprie bazată pe lege, nu pe Har, bazată pe ”€œcel ce va face aceste lucruri” este o piedică, un gunoi care îl opresc pe Dumnezeu de a turna Har.

Vasul trebuie să fie GOL. Nimic să nu umbrească slava, să nu strice gustul, să nu altereze mirosul! Toate avantajele legii sunt gunoaie!

Iată de ce nu primim Har!

Ce să facem ca să primim Har? ”€œSă facem” e puțin eronat spus. La această întrebare Domnul a răspuns: ”Să credeți!”. Avem nu ”€œde facut” ci de ”nefacut”. Facem prea mult, trăim prin principiul ”cel ce va face, va trăi”. Avem de concediat pe Agar, de alungat legea și pe fiul ei. Nu pot moșteni împreună. Nu primim Har pentru că avem pe pereții sufletului nostru urme de lege. Și aceste legi pretind o slavă, miros urât. Miros a transpirație umană, a efort. Cuvântul credinței, chiar născut la vârsta de 100 de ani, va rodi, chiar dacă e al doilea, chiar dacă este batjocorit de întâiul, de Ismael. Harul să domnească.

Nu primim Har pentru că nu am alungat pe Agar, legea.

Alungarea legii înseamnă renunțarea la multă glorie deșartă, glorie provenită din lucrări. Renunțarea e dureroasă, și pe Avraam l-a durut, dar altă cale spre Lăuda Gloriei Harului Sau nu este.

Nu pot moșteni împreună!

Faptul ca ai o problema este semnul ca ai o promisiune!

“Eu stiu gandurile pe care le are cu privire la voi” (leremia 29:11) Astazi Dumnezeu iti spune: “In timp ce te afli in dificultate, respecta planul”. Nimic nu-L ia pe Dumnezeu prin surprindere.
Fratii sai au inceput sa-l pismuiasca; dar tatal sau a tinut minte lucrurile acestea. (Genesa37:11)
El este planuitorul absolut, Iosif a descoperit ca atunci cand familia se intorcea impotriva lui, cand fratii l-a vandut si cand a ajuns in necaz, Dumnezeu mai are inca un plan. Privind in urma, Iosif a putut spune:
“Voi v-ati gandit sa-mi faceti rau, dar Dumnezeu a schimbat raul in bine” (Geneza 50:20). Cand situatia pare prea grea pentru a-i face fata si imposi­bil de explicat, adu-ti aminte ce a spus Dumnezeu: “Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi”. Unii dintre noi nu suntem siguri ca Dumnezeu ne-a ales;- asa ca incercam in continuare sa-i castigam favoarea.
Renunta!
Primeste adevarul de la Dumnezeu;- de dragul lui Hristos, a hotarat sa te binecuvanteze.
Iar cand Dumnezeu hotaraste, situatiile temporare sau actiunile altora nu-I schimba hotararea. Nu exista nimic din ceea ce vrasmasul unelteste impotriva ta pentru care Dumnezeu nu a gasit o “cale de scapare”. Pavel scrie:
“Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre; ci, impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda” (1 Corinteni 10:13). Sa remarcam ca:
- In vremuri de incercare;- tu descoperi cat de credincios este Dumnezeu; - El stie cat poti duce; - El va gasi “o cale” pentru a putea iesi din aceasta situatie mai puternic si mai pregatit pentru ce ti-a pregatit dupa aceea. Asa ca respecta planul. Faptul ca ai o problema este semnul ca ai o promisiune. Este doar o chestiune de timp pana cand Dumnezeu isi va revela solutia.

Dar dacă lipseşte apa?

Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.
Isaia 33.16 Acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, şi apa nu-i va lipsi.
Omul care a primit de la Dumnezeu harul ca să aibă o viaţă fără prihană, locuieşte în siguranţă deplină. El stă pe un loc înalt; el este deasupra lumii, apărat de atacul vrăjmaşului şi aproape de cer. El are scopuri şi motive înalte şi găseşte mângâieri şi prietenii semnificative. El se bucură de munţii dragostei veşnice, unde îşi are locuinţa.
El este apărat de arme vrăjmaşe în stânca cea tare. Cele mai statornice lucruri în univers sunt făgăduinţele şi planurile Dumnezeului care nu se schimbă, şi acestea sunt apărătoarea credinciosului ascultător.
El este întreţinut cu această făgăduinţă măreaţă: "i se va da pâine". După cum vrăjmaşul nu se poate urca până la cetăţuia lui, nici să-i dărâme întăriturile, tot aşa fortăreaţa nu poate fi cucerită prin împresurare şi foamete. Domnul care a făcut să plouă mana în pustie, va avea provizii bune pentru poporul Său, chiar şi când ei ar fi înconjuraţi de cei ce ar vrea să-i înfometeze.
Dar dacă lipseşte apa? Acest lucru nu se va întâmpla însă, căci este scris "şi apa nu-i va lipsi". Un izvor care nu seacă niciodată va ţâşni în mijlocul acestei cetăţi întărite, care nu poate fi biruită. Domnul se îngrijeşte ca să nu lipsească nimic: Nimeni nu va putea să facă rău cetăţenilor adevăratului Sion. Oricât ar fi de ameninţător vrăjmaşul lor, Dumnezeu îi ocroteşte pe aleşi Săi.

Doamne dacă vei veni...

Doamne dacă vei veni, într-o zi de luni,

Şi de starea mea de-atuncea va fi-ntre furtuni,

Pune doar o picătură din ce-a curs pe cruce

Ca să pot pleca spre Tine, şi să pot ajunge.

Şi de marţi Tu vei decide, să mă duci în Slavă,

De voi fi în vreo strâmtoare, sau necaz, ceva,

Curmă a mea suferinţă, ia-i pe toţi din cale

Şi mă poartă-n cerul Tău, neprivind în vale.

Miercuri Tată de vei da, startul către Cer

Pleacă-Ţi ochiul spre mine, caci inca mai sper

Că vei nimici-ndoiala mea si acelor ce mai greu

Înţeleg că lumea asta-i, fără Dumnezeu.

Joi sunt gata să Te-aştept, dis-de-dimineaţă

Voi lăsa ca bucuria limpede pe faţă

Să o vadă pe de-a ntregul, toţi de lângă mine

Să-şi răspundă abia acuma, cum, de ce, de cine?

Chiar şi vineri de va fi, Sfănta Întâlnire

Sigur pe pământ lăsa-voi, păcătoasa-mi fire.

Agăţat apoi de-un înger, cu trupu-mi schimbat

Voi păşi în sala-n care, Mirele-i un Miel, junghiat.

Sâmbătă să dorm mai mult, mi-e a mea plăcere,

Dar Te-aştept chiar şi-n odihnă, presărat prin gene,

Îmi voi umple-ntreaga zi, fixându-mi privirea

Pe Cerul din care creştinii, aşteaptă, Răpirea.

Mai este o zi, o zi de sărbătoare,

Când Domnul nostru petrece cu noi, în adunare.

Inutil ca să spun că-mi doresc, El atunci  să vină

Când toţi împreună vom fi, la-nchinarea divină.

Noi nu ştim nici ziua nici ceasul când Tu vei veni,

Dar ştim de „curând-ul” ce ni L-ai spus din profeţii.

Rămânem o Doamne în aşteptare, cu bucurie

Ca să-Ţi refaci Universul, cu noi aşezaţi, în Armonie.

în faţa Slavei Tale

Mă plec smerit în faţa Slavei Tale
Şi, cu evlavie, adânc mă-nchin,
Abandonându-mă cu totul, moale,
În mâna Ta, Olarule divin.

Striveşte-n mine, Doamne, răzvrătirea
Şi tot ce nu se lasă modelat,
Din lutul bun îndepărtează firea,
Căci vreau, Părinte, să fiu vas curat.

Doar Tu poţi să îmi dai forma dorită
Şi vreau să-Ţi semăn, Doamne, tot mai mult,
Fiinţa mi-e cu totul copleşită,
Voinţa-mi Ţi-e supusă: tac şi-ascult.

Eu ştiu că lutul modelat de Tine
Devine trainic doar trecut prin foc;
De vezi că mai există teamă-n mine,
Alung-o Tu şi dă-mi credinţă-n loc.

Să cred că şi în foc îmi eşti alături,
Focul lucrând la trăinicia mea,
Iar Tu urmând cenuşa să o mături,
În mine rămânând lucrarea Ta.

Abia când trăinicia-i dobândită
Voi fi împodobit, frumos ornat,
Lucrarea fiind astfel isprăvită
Şi vasul gata de-ntrebuinţat.

Mă plec smerit în faţa Ta, Părinte,
Ca rod al modelării mă închin,
Sunt acum trainic, am podoabe sfinte,
Dar mai doresc ceva: să fiu vas plin.

noi nu vom auzi strigarea Maranata!

suntem asa de obișnuiti cu evanghelia încat nu ne mai mișcă nici o trezire pe care o invocăm, avem atâta împetrire in inimi incât nici cel mai performant ciocan pneumatic nu le mai sfarmă, suntem așa de departe de Duhul Adevărului încât ne trebuiesc ani lumină să mai întrezărim o minune și totuși Domnul e așa de aproape să vină iar noi nu vom auzi strigarea Maranata!

Nu te teme,crede numai!

De câte ori nu ne-am pus această întrebare când cei din jurul nostru păreau că sunt împotriva noastră.De prea multe ori când vrem să facem un lucru bun şi plăcut lui Dumnezeu,parcă vine imediat un om sau mai mulţi care ne opresc din drum şi ne spun că suntem prea "extremişti" ori că ne considerăm prea sfinţi.Atunci ne întrebăm dacă nu au dreptate şi dacă ar trebui să ne mai analaizăm încă odată principiile şi tot ceea ce facem.În acele momente de incertitudine te simţi atât de singur şi totul în jurul tău se prăbuşeşte.

Inima nu ştie pe ce cale să o ia,iar sufletul trece prin îndoieli.Mintea se frământă,iar rodul acestor lucruri sunt lacrimile şi îndoiala.Nu mai ne încredem îndeajuns în Dumnezeu şi ajungem să ne întrebăm dacă ceea ce facem Îi este plăcut Lui,deşi lucrul acela "extrem" ne-a apropiat foarte mult de El.Scriu aceste rânduri fiindcă mă confrunt cu incertitudinea şi încerc să găsesc răspunsul scriind şi rugându-mă,sperând ca astfel să pot da un răspuns celor care trec prin astfel de situaţii.Cumva,Dumnezeu mi-a dat răspunsul.

De fiecare dată când vei vrea să te evidenţiezi şi să te apropii de Dumnezeu,căutând astfel să faci unele lucruri anormale pentru lume,vei avea de suferit.Oamenii vor vrea să te convingă că ceea ce faci nu este bine ori îţi vor pune piedici în cale.Vei suferi pentru Hristos prin faptul că vei fi înţeles greşit,ocărât şi te vor numi chiar ciudat sau venit de pe altă planetă.Adevărul este că tu chiar vi de pe altă planetă!Vi din Ceruri şi trebuie să demonstrezi asta!
Cum?
Continuând să mergi înainte şi să nu priveşti înapoi,oricât de tentant ar părea.Nu uita că Isus vine după o Mireasă Pură,nu după una cu haina mânjită de incertitudine şi de necredinţă.Fii curajos,luptă pentru visul tău,nu-ţi păsa de vorbele dure ale lumii şi nu te lua după "înţelepciunea" sa dacă aceasta nu este în corcondanţă cu ceea ce-ţi şopteşte Iubitul tău Dumnezeu.El este scopul tău în viaţă şi doar în El trebuie să te încrezi.Nu te teme,crede numai!

Share on facebook

să rămâneţi credincioşi Domnului

 Cea mai mare binecuvântare este că avem un loc asigurat în cer, şi salvarea de la chinul veşnic în iad. Pentru a avea acest destin veşnic merită să urmăm pe Isus, să păşim zilnic prin credinţă. Fiindcă L-am urmat pe El suntem binecuvântaţi deja fiind pe acest pământ. El ne-a promis că niciodată nu ne va lăsa. Pentru a moşteni toate acestea binecuvântări este nevoie de ascultare şi trăire după Cuvântul Lui. Ai început prin credinţă, trebuie să continui şi să termini prin credinţă alergarea ta pe pământ. Aşteptarea celor neprihăniţi e numai bucurie şi fericire veşnică.
 Dumnezeu să vă binecuvânteze ca să rămâneţi credincioşi Domnului.

de ce suntem de a îndoaselea?

-Cele mai importante 6 cuvinte: “Admit că am comis o greşală”.

-Cele mai importante 5 cuvinte: “Sunt foarte mândru de voi”.

-Cele mai importante 4 cuvinte: “Care este părerea voastră?”

-Cele mai importante 3 cuvinte: “Dacă sunteţi amabil…”

-Cele mai importante 2 cuvinte: “Vă mulţumesc!”

-Cel mai important cuvânt: “Noi”

-Cel mai puţin important cuvânt: “Eu”

cel mai important sunt EU!

SI VAI NU RECUNOSC!

cântecul de azi

N-ai lăuda de n-ai şti să blestemi,
Surâd numai acei care suspină,
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,
De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.
Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
Cu mâna ta n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după frânturi de rai
De n-ai purta un ciob de iad in tine.
Că nu te-nalţi din praf dacă nu cazi
Cu fruntea jos, în pulberea amară,
Şi dacă-nvii în cântecul de azi
E că mureai în lacrima de-aseară.

Numai Christos poate face oameni noi

Depărtează de Mine vuietul cântecelor tale; nu pot asculta sunetul alăutelor tale! Ci dreptatea să curgă ca o apă curgătoare, şi neprihănirea ca un pârâu care nu seacă niciodată” (Amos 5:23, 24).
Păcatul.
Noţiune nepopulară.
O permanentă amendă a liniştii sufletului nostru.
El nu iese decât cu pocăinţă şi credinţa în puterea curăţitoare a sângelui sfânt al Domnului Isus Cristos.
.Cu toate acestea, apelăm la remediul divin doar în extremis. Recurgem la toate paliativele cunoscute.
Cel mai des la religie.
Lenin a avut perfectă dreptate:
 “Religia este opium pentru popor”.
Drog.
Narcotic pentru conştiinţa care încearcă să scape de păcate prin ritualuri:
 Rituri.
Tradiţii.
Slujbe.
Cântări.
Servicii.
Programe.
Dogme.
Jertfe şi sărbători
Sfinţi şi muceniţe.
Canoane şi autoflagelări.
Penitenţe şi spovedanii.
Prescuri şi icoane.
Lista poate continua.
Avem fiecare una.
La ultima inspecţie pe care Mântuitorul a făcut-o templului din Ierusalim în momentul decisiv al istoriei acestei naţii, Şi-a găsit Casa de rugăciune “o peşteră de tâlhari”.
Plină de religie.
O religie fără Dumnezeu.
O religie fără Dumnezeu ne lasă cu păcatele nu numai intacte dar agravându-se.
Roata tradiţiilor funcţiona ireproşabil unsă în permanenţă de sângele mieilor şi aurul schimbătorilor de bani. Jertfe.
Ritualuri.
Toată recuzita. Religie.
O religie tranchilizantă.
Opium peste tumultul păcatelor.
Anestezic de suflete bolnave de păcat.
Mă uit la noi.
 La cei religioşi.
 La cei ce reclamăm moştenirea crucii.
La noi toţi, indiferent unde ne-am afla.
La toţi creştinii ţării.
Tradiţionalişti sau liberali.
Stricţi.
Simpli.
 Istorici.
 Recenţi.
 De sus sau de jos.
 Botezaţi de mici sau la maturitate.
Milenişti sau amilenişti.
 De duminica sau sâmbăta.
Evanghelici.
Mistici.
Pragmatici.
Cu robe.
Cu gulere.
La costum cu trei nasturi.

Fără cravată.

Carismatici.

Născuţi din nou.

 Cu succesiune apostolică.

 Cum doriţi.

Nu cumva ne drogăm cu formele noastre de închinare?

Nu cumva am ajuns să le considerăm paliative contra păcatelor?

Produsul religiilor noastre este mai degrabă slujba sau “programul” religios, decât caracter asemănător lui Christos.

Şi când larma slujbei se ridică spre cer, divinitatea Îşi astupă urechile.
Sărbătorile şi slujbele şi programele, ritualurile şi închinările nu pot sta alături de lipsa de caracter.
Dreptatea şi neprihănirea trebuie să fie ape limpezi care să curgă viu şi etern de sub altarul religiilor noastre.
Nu contest forma închinării nimănui.
Nici o formă de închinare înaintea lui Dumnezeu nu poate fi păcătoasă în sine.
Contexte culturale şi sociale cer forme diverse de închinare.
Dumnezeu ne-a creat diferiţi şi exprimarea inchinării noastre înaintea Sa trebuie să exprime diversitatea creaţiei.
Păcatul constă în practicarea formei fără caracter reînoit prin Cruce.
Crucea lui Christos este şi rămâne singurul mijloc pentru iertarea păcatelor.
La cruce, sângele divin spală păcatele iar instrumentul morţii îl va crucifica pe păcătos.

“Am fost răstignit împreună cu Christos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Christos trăieşte în mine”, spunea apostolul Pavel (Galateni 2:20).

Este ispititor să privim la panoplia ritualurilor religiei de vis-a-vis şi să condamnăm procesul de anesteziere de conştiinţe care are loc.
Ni se pare că “narcoticul” le este administrat cu instrumente mai multe şi mai sofisticate.
Mai vechi.
Uităm însă un lucru banal.
Indiferent de metoda prin care luăm otrava există o singură consecinţă.
Moartea.
Ne anesteziem conştiinţele cu fum de tămâie şi ungeri cu mir, sau doar cu cântări de cor şi fanfare?
Doar cu cântări comune?
Cu frecventarea bisericii?
Rezultatul este acelaşi.
Unele morţi sunt mai costisitoare decât altele.
Atât.
Avem nevoie de iertarea Celui ce-a murit pe cruce pentru răscumpărarea noastră. El în noi, “nădejdea slavei” este garanţia unui caracter nou, dinamic, tot mai asemănător Lui. El a venit să ne scape de păcate şi de religia care în loc să ne conducă la El, ne amorţeşte simţurile torţionate de păcate.
Instrumentarul religiei mele, indiferent cât de elaborat este el de scurgerea timpului şi de confruntarea cu contextul cultural, este mijlocul prin care un caracter schimbat se închină în duh şi adevăr Dumnezeului celui viu, sau este instrumentul morţii sale lente şi sigure sub auspiciile religiei sale în cazul în care este folosit fără o schimbarea radicală a lăuntrului prin Christos.
Educaţia produce păcătoşi cu diplomă.
Religia, păcătoşi religioşi.
Numai Christos poate face oameni noi.
Religia oamenilor născuţi din nou este muzică plăcută pentru cer.
Indiferent cu ce instrumente se cântă.

Învaţă-ne ....

Doamne, când inimile noastre nu te pot cuprinde, întinde-ne mâna de dincolo de zare şi învaţă-ne să privim în ochi infinitul. 

Învaţă-ne să nu ne fie teamă de ce e măreţ şi sfânt, ci să ne temem mai degrabă de micimea din noi şi de mediocritatea din jurul nostru. 

Învaţă-ne să descoperim ceea ce e ascuns şi adânc şi să pătrundem dincolo de banalitatea vieţii de fiecare zi. 

Dă-ne puterea să înţelegem rostul şi sensul vieţii noastre, iar atunci când nu le înţelegem, să le căutăm la Tine.

......să cureți răul din mijlocul tău.

    Deuteronom 21:18-21 spune: "Dacă un om are un fiu neascultător și îndărătnic, care n-ascultă nici de glasul tatălui său, nici de glasul mamei lui, și nu-i ascultă nici chiar după ce l-au pedepsit, tatăl și mama să-l ia și să-l ducă la bătrânii cetății lui și la poarta locului în care locuiește. Să spună bătrânilor cetății lui: Iată, fiul nostru este neascultător și îndărătnic, n-ascultă de glasul nostru și este lacom și bețiv. Și toți oamenii din cetatea lui să-l ucidă cu pietre și să moară. Astfel să cureți răul din mijlocul tău, pentru ca tot Israelul s-audă și să se teamă". Aceasta a fost o lege dată poporului Israel. Veți întreba de ce biserica de astăzi nu mai face așa? În primul rând mulți dintre voi ar trebui să fie bucuroși că acest lucru nu se mai practică astăzi pentru că probabil ați fi morți. Dar aici este nevoie să înțelegeți ceva despre Noul Legămânat. În Vechiul Legămânat, dacă un bărbat descoperea că soția sa sau chiar cel mai bun prieten al său se închina altui dumnezeu, trebuia să informeze preotul, autoritățile, și aceștia trebuiau scoși afară și uciși. În Noul Legămânat dacă un frate din biserică descoperă că soția sa intenționează să frecventeze un cult și s-a întors de la Hristos, el informează adunarea nu pentru a o ucide, ci pentru a se ruga pentru ea, pentru a vărsa lacrimi pentru ea, pentru a o aduce înapoi și încearcă să o prevină cu dragoste pentru a se întoarce la Hristos. Aceasta este marea diferență dintre dispensația lui Israel și ce avem noi astăzi în biserică. Nu scoatem copiii afară să-i ucidem sau să-i batem sau să-i supunem torturii publice. Dar aici este ceva ce trebuie să observați: rebeliunea împotrva părinților este un rău la fel de mare astăzi ca și atunci. Și rebeliunea împotriva părinților merită doar moartea și astăzi ca și atunci. Este o crimă oribilă împotriva părinților noștri, împotriva societății și împotriva lui Dumnezeu. Este, și trebuie să o luați ca atare, nu ca ceva de care să râdeți. 

    Uneori avem impresia că sunt păcate foarte, foarte rele și păcate acceptabile pentru că sunt foarte comune. Trăim într-o cultură în care copiii nu-și mai onorează părinții și în care există rebeliune împotriva părinților și părinții nu mai știu ce să facă cu ei. Să nu credeți că voi sunteți scăpați de această influență dar vegheați asupra ei cât este proaspată. Când observați acest lucru în acțiunile și atitudinea voastră trebuie să realizați că prin păcatul făcut ați comis o grosolană imoralitate împotriva lui Dumnezeu. Și trebuie să-L rugați pe Dumnezeu să vă ierte și trebuie să-i rugați pe părinți să vă ierte. Și trebuie să căutați restaurarea și să căutati să creșteți în Domnul pentru a învăța să fiți un bun creștin, pentru a avea viața lui Cristos și pentru a onora autoritățile pe care le-a pus Dumnezeu peste voi.