Doamne dacă vei veni, într-o zi de luni,
Şi de
starea mea de-atuncea va fi-ntre furtuni,
Pune
doar o picătură din ce-a curs pe cruce
Ca să pot pleca spre Tine, şi să pot ajunge.
Şi de
marţi Tu vei decide, să mă duci în Slavă,
De voi
fi în vreo strâmtoare, sau necaz, ceva,
Curmă a
mea suferinţă, ia-i pe toţi din cale
Şi mă
poartă-n cerul Tău, neprivind în vale.
Miercuri
Tată de vei da, startul către Cer
Pleacă-Ţi
ochiul spre mine, caci inca mai sper
Că vei
nimici-ndoiala mea si acelor ce mai greu
Înţeleg
că lumea asta-i, fără Dumnezeu.
Joi
sunt gata să Te-aştept, dis-de-dimineaţă
Voi
lăsa ca bucuria limpede pe faţă
Să o
vadă pe de-a ntregul, toţi de lângă mine
Să-şi
răspundă abia acuma, cum, de ce, de cine?
Chiar
şi vineri de va fi, Sfănta Întâlnire
Sigur
pe pământ lăsa-voi, păcătoasa-mi fire.
Agăţat
apoi de-un înger, cu trupu-mi schimbat
Voi
păşi în sala-n care, Mirele-i un Miel, junghiat.
Sâmbătă
să dorm mai mult, mi-e a mea plăcere,
Dar
Te-aştept chiar şi-n odihnă, presărat prin gene,
Îmi voi
umple-ntreaga zi, fixându-mi privirea
Pe
Cerul din care creştinii, aşteaptă, Răpirea.
Mai
este o zi, o zi de sărbătoare,
Când
Domnul nostru petrece cu noi, în adunare.
Inutil
ca să spun că-mi doresc, El atunci să
vină
Când
toţi împreună vom fi, la-nchinarea divină.
Noi nu
ştim nici ziua nici ceasul când Tu vei veni,
Dar
ştim de „curând-ul” ce ni L-ai spus din profeţii.
Rămânem
o Doamne în aşteptare, cu bucurie
Ca
să-Ţi refaci Universul, cu noi aşezaţi, în Armonie.
