Unul din primele lucruri pe care Pavel îl are în vedere în aproape orice scrisoare pe care a scris-o este să mulţumească lui Dumnezeu pentru credincioşi.
Noi locuim într-o lume plină de oameni nemulţumitori.
Noi chiar ne permitem să fim influenţaţi de această atitudine de nerecunoştinţăşi să uităm că Dumnezeu ştie aceasta.
Iată de ce Pavel, ne îndeamnă să mulţumim.
A mulţumi este o expresie a bucuriei şi a fericirii.
Noi îi mulţumim lui Dumnezeu pentru lucrurile pe care le primim de la El pentru că ştim că doar Dumnezeu ne poate da lucruri bune.
Am citit odată de un om care şi-a fracturat coloana în urma unei căderi şi a ajuns într-un scaun cu rotile.
La început a blestemat pe Dumnezeu, dar după ce a fost mântuit, a spus:
-“Când voi sta înaintea tronului divin, Îi voi mulţumi pentru că mi-a rupt spatele.
Dacă Dumnezeu m-ar fi lăsat să trăiesc în felul meu, aş fi ajuns în iad.”
Lucrurile pe care Dumnezeu le face ne vor face întotdeauna mulţumitori.
I-ai mulţumit vreodată lui Dumnezeu pentru fraţi şi surori şi ceilalţi credincioşi ?
Poate prietenii de altadată te-au părăsit, dar alţii le-au luat locul.
Pavel a auzit despre credincioşii din Roma deoarece despre credinţa lor s-a spus în toată lumea.
Gândurile care îi ocupau mintea erau conectate la credinţa lor.
Duhul şi viaţa lui raţională erau ocupate cu un singur lucru: a sluji lui Dumnezeu, prin Evanghelia Fiului
Său.
Dacă tocmai ai fost mântuit, multe gânduri ale vieţii tale mai dinainte îţi pot încă ocupa mintea.
Iată de ceeste bine să te gândeşti la Domnul Isus şi la lucrurile privitoare la El.
Pavel tânjea să meargă la credincioşii din Roma.
El nu-i văzuse niciodată, dar se interesase de ei.
El îi amintea în mod constant în rugăciunile lui.
Ei aveau nevoie de încurajare şi el putea da “ vreun dar duhovnicesc”.
El prezintă imediat după aceasta o explicaţie” ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa pe care o avem împreună şi voi şi eu”.
Noi de asemenea avem nevoie de întărirea credinţei noastre.
Iată de ce ar trebui să venim împreună şi să ne împărtăşim experienţele credinţei noastre unul altuia.
Este o mângâiere pentru ambele părţi şi nu contează la ce nivel de creştere spirituală eşti tu sau ceilalţi credincioşi, dacă sunt nou născuţi sau maturi spiritual.
Aceasta era realitatea despre Pavel şi despre credincioşii din Roma.
Pavel avea multă experienţă în credinţă, dar avea nevoie să fie mângâiat de credincioşii din Roma, deşi aceştia aveau mai puţină experienţă în credinţă.
Aşadar respectă pe toţi credincioşii.
Ei au nevoie de tine şi tu ai nevoie de ei.
Pavel dorise deseori să meargă la Roma,deoarece voia să aibe roade de la ei.
El nu căuta slavă, dar era dator lui Dumnezeu pentru că El îl chemase la această lucrare şi îi dăduse această responsabilitate.
El putea să se descarce de această datorie doar dacă predica Evanghelia.
Nu-L cunoşteau oare deja aceşti oameni pe Domnul Isus?
Ba da, dar Evanghelia nu implică numai predicare, ea implică şi credinţă şi pocăinţă.
Cuvântul “Evanghelie”, înseamnă “vestea bună”.
Este numită Evanghelia lui Dumnezeu, deoarece în ea este exprimată dragostea din inima lui Dumnezeu. Dumnezeu ne spune:
- “Pocăiţi-vă şi credeţi în Domnul Isus”,
dar are să ne spună mult mai mult decît atât !
Desigur, până nu ne-am pocăit de păcatele noastre, nu putem descoperi tot ce vrea El să ştim, din inima Lui. Este bine pentru noi că Pavel n-a putut merge la Roma.
El a trebuit să scrie această epistolă creştinilor de acolo şi astfel, am luat şi noi mai bine cunoştinţă de Evanghelia pe care dorea el să le-o predice.
Spune-I lui Dumnezeu cu cuvintele tale cine este Domnul Isus pentru tine.
