,,Întrebata într-o zi
Floare pe o vrabie:
,,Tare mult aş vrea a ştii
De ce mereu par a fi
Oamenii în alergare,
Agitaţi de-ngrijorare.”
Vrăbiuţa deci i-a spus
Florii în nedumerire:
,,Cred că singurul răspuns
E că n-au un tată sus
Cum e tatăl nostru mare
Care grija noastră are.”
(autor necunoscut)
