Egiptenii din antichitate foloseau sclavii în masa la construirea monumentelor şi a palatelor regale.
Evreii antici se foloseau de sclavi dar regulile religioase ale acestora le cereau să îi elibereze la anumite perioade de timp.
În civilizaţiile mai avansate ale Americii pre-columbiene, de exemplu civilizaţiile Aztec,Inca şi Maya foloseau sclavii în agricultură şi în război.
În epopeile homerice sclavia este destinul comun al prizonierilor de război.
Filosofii greci târzii nu au considerat condiţia sclavilor ca fiind condamnabilă din punct devedere moral, deşi Aristotel a mers până acolo încât a sugerat că sclavii credincioşi ar trebui eliberaţi ca răsplata a serviciilor făcute cu loialitate.
Cu câteva excepţii, sclavii din Grecia antică erau trataţi omeneşte.
Oricum hiloţii din Sparta, erau forţaţi să muncească şi să lupte cu armatele spartane şi erau aspru trataţi datorită numărului care depăşea numărul stăpânilor lor.
Mai comună era însă angajarea sclavilor în serviciile domestice, în comerţ, la muncile de câmp, ca marinari sau vâslaşi.
Unde erau implicaţi în serviciile domestice private nu era neobişnuit să îi găseşti în relaţii apropiate cu proprii stăpâni.
Sclavia romană era diferită în câteva aspecte importante de cea a Greciei antice.
Stăpânii romani aveau mai multă putere asupra propriilor sclavi, având prin lege drept de viaţă sau moarte asupra lor.
Sclavia a fost de asemenea mult mai necesară sistemului economic şi social al Romei decât a fost în Grecia. Romanii bogaţi adesea menţineau prin propriile fonduri marile oraşe bazându-se pe numeroşi sclavi pentru eficientizarea acestor lucrări de întreţinere a edificiilor publice.
Cuceririle şi expansiunea imperială au deformat concepţia romanilor legată de muncă în aşa măsură că au trebuit să importe forţă de muncă pentru a acoperi nevoile forţei de muncă din agricultură.
Sursa primară de achiziţionare de sclavi era războiul, zeci de mii de prizonieri de război au fost duşi la Roma ca sclavi.
Alte surse de obţinere a sclavilor erau datornicii care se vindeau ca robi pe ei înşişi sau pe membrii propriilor familii şi persoanele acuzate de infracţiuni serioase.
În ultimă instanţă, dependenţa de sclavie a contribuit semnificativ la căderea Romei.
