De aceea în Biblie smerenia, de multe ori, este asociată cu supunerea. (Filipeni 2:8, Iacov 4:6-7, etc)
Smerenie înseamnă a ne aşeza pe o poziţie corectă în raport cu Dumnezeu, a recunoaşte meritele Sale pentru tot ce avem şi suntem.
În 1 Corinteni 4:7 Pavel îşi întreba cititorii:
- ,,Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?”
Omul smerit este dependent sută la sută de Dumnezeu, deoarece este conştient de faptul că totul vine de la El.
Singurul lucru care ne aparţine în exclusivitate este păcatul.
Deci dacă cineva simte nevoia să se laude cu realizările sale personale, atunci singurul domeniu vrednic de trâmbiţat este cel al păcatelor şi slăbiciunilor.
De aceea Pavel spune:
- ,,nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele.” (2 Cor. 12:5)
