Ce nălţimi, ce slăvi, ce haruri vieţii mele-ai dezvelit!
Ce oceane de lumină, ce-adâncimi de har măreţ,
Ce trăiri necunoscute, ce nespuse frumuseţi
R: Ce de ceruri necuprinse, ce întinse mări de sori
Ce de feţe-a fericirii, ce de noi şi noi comori,
Ce necunoscute alte proaspete şi-adânci minuni
Strălucind în mii de raze curcubeie şi cununi...
2.Cine-s eu, Stăpâne-al slavei Cerului mai sus de Rai,
Să mă-nvredniceşti de-atâta fericire câtă-mi dai!
Căci mi-ai dat şi-mi dai cât, Doamne, nici cu gândul nu socot
Şi răpit privind spre Tine doar să plâng...atât mai pot
