Plangerile lui Ieremia 3:26
"Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului."
Oricine poate vorbi şi mulţi o fac
cu uşurinţă. Puţini ştiu însă să tacă.
Nu orice tăcere este folositoare.
Există o tăcere a celor vii şi o tăcere a celor morţi. Cei vii aşteaptă în
tăcere ajutorul Domnului. Cei morţi tac fiindcă nu are cine să le mai vină în
ajutor: Psalmii 94:17 "De n-ar fi Domnul ajutorul meu, cât de curând ar fi
sufletul meu în tăcerea morţii!"
De mult cuvintele nu mai au rolul
de a creea punţi ci mai degrabă dau foc, incendiază şi ard orice fel de
legătură dintre oameni. Rostirea unui cuvânt trebuie să fie act de creaţie şi
nu de ucidere!
Multe dintre cuvintele ce îmi
asaltează dureros retina au o culoare hepatică de filosofii de duzină. Prefer o
vorbire cu sare care să trezească simţurile omului duhovnicesc decăt
dulcegăriile ce aduc carii sufleteşti. Iubesc amarul Bibliei câtă vreme
aduce nectarul schimbării inimii.
Nu este adevărat că cel ce tace nu
vorbeşte! Tăcerea este o altfel de rostire. Doar că o pricep puţini. E de
preferat tăcerea atunci când cel ce ,,vorbeşte”, latră! Oamenii serioşi discută
fapte şi nu regizează comedii. Pe plaiurile mioritice a inflorit nebunia lui
Nero care se credea mare artist: Amos 6:5 "Aiurează în sunetul lăutei, se
cred iscusiţi ca David în instrumentele de muzică." Nu deveniţi un
auditoriu ieftin ci fiţi pretenţioşi şi critici pentru că nu aveţi decăt o viaţă!
Şi fiindcă vine sărbătoarea
Floriilor îmi fac inima finic si mă duc cu copiii (de Dumnezeu) să strig: Ioan
12:13 "… „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului,
Împăratul lui Israel!”"
