Şi au fost vremuri…
când prezenţa vie a lui Dumnezeu era mult mai reală pentru mine decât scaunul pe care stau;
când Cuvântul ricoşa asemeni unui fulger frânt în fiecare ungher al sufletului meu;
când o vijelie a dorinţei mă purta în locuri prin care nu am trecut niciodată
când Cuvântul nu era învechit asemeni unei îngheţate topite şi fad asemeni unui salam fără gust;
când focul care‑mi ardea în piept a pâlpâit şi s‑a stins;
când am confundat entuziasmul ofilit cu înţelepciunea părului nins;
când am respins idealismul tinereţii ca pe o simplă naivitate;
când am preferat ciobul de sticlă ieftină perlei de mare preţ.
Dacă vă regăsiţi în aceste trăiri, poate veţi dori să răsfoiţi din nou Sfânta Scriptură şi să vă luaţi un răgaz pentru a vă recupera esenţa identităţii de copil al lui Dumnezeu .
