Ești gata să lucrezi în via Domnului?

Marcu 12 este o confruntare a Mântuitorului cu autorităţile de la templu. Dacă citim primul verset acolo scrie așa:

 „Când a ieșit Isus din Templu, unul dintre ucenicii Lui i-a zis; „Învăţătorule uită-Te ce pietre și ce ziduri.” 

Aici Isus stă de vorbă cu Fariseii cu Cărturarii, cu Saducheii cu preoţii. 

Ei aduc înaintea Lui câteva întrebări grele, problema birului pentru romani, problema învierii, şi care e cea mai importantă dintre porunci.

 Pe unele le aduc fariseii, pe altele le aduc saducheii. Toate acestea pentru al ispiti pe Isus. 

Acest capitol se încheie cu un exemplu: la templu vine o femeie văduvă, și în visteria templului pune tot ce are, doi bănuţi. În acest fel, printr-un contrast izbitor, omul lui Dumnezeu, Evanghelistul Marcu, ne arată nouă ce a vrut să-i înveţe Isus. 

Oameni care sunt preocupaţi să-l prindă și să-l ucidă pe Isus, oameni care sunt preocupaţi să-l prindă cu vorba, să-i întindă capcane, oameni pe care nu-i mai preocupă slujirea de la templu, lucrarea lui Dumnezeu, pe aceștia Evanghelia îi compară cu acea femeie văduvă care, faţă de Dumnezeu, dovedește dedicare absolută, ea dă tot ce a avut.
Acestă confruntare a Mântuitorului cu conducătorii începe printr-o pildă. 

Această pildă este unică în felul ei, este o pildă care arată felul în care Isus se înţelege pe El însuși în desfășurarea istoriei poporului lui Dumnezeu, și a istoriei mântuirii. 

Este o pildă cu mai multe înţelesuri. 

Ascultătorul învaţă ceva despre Isus, dar ascultătorul învaţă ceva și despre sine. 

Relatarea se încheie în acest fel: 

-ei au priceput că Isus a spus pilda aceasta împotriva lor. 

Pe aceste două linii Domnul se revelează  pe sine și ne învaţă pe noi să-l vedem în felul următor. 

De la chemarea lui Avraam, părintele poporului ales, până la venirea Fiului prea iubit, Dumnezeu a trimis pe oamenii săi să cerceteze poporul. 

Nici unul dintre ei nu a fost primit bine.

 Pe unul l-au rănit la cap, l-au batjocorit, pe alţii i-au bătut, pe alţii i-au omorât, iar la urmă și-a trimis Fiul. 

Și El are parte de aceiași soartă, dar în privinţa Lui se mai adaugă ceva, pe un slujitor l-au bătut, pe altul l-au omorât, dar dacă reușim să-l omorâm pe Fiul Stăpânului, via va fi a noastră. 

Sunt așa de multe lucruri în substrat aici, mai ales când în pildă se pune întrebarea ce va face Stăpânul? Răspunsul pe care-l dă Isus este că Stăpânul va veni, va nimici pe acești vieri, și via o va da altora. 

În Vechiul Testament via este poporul lui Dumnezeu, Israel. 

Putem citi Psalmul 80 sau Isaia 5 pentru a vedea cum vorbește Domnul despre poporul Său, ca un gospodar care plantează o vie, pe care o îngrijește, îi zidește un gard și-un turn, și îi sapă un teasc. Așa se raportează Dumnezeu la poporul Său, ca la o lucrare în care are nevoie de un timp, de răbdare, care trebuie protejată până ajunge să curgă vin în teasc. 

O lucrare pe termen lung, dar o lucrare de la care așteaptă să aibă parte de rod. 

Mântuitorul se vede pe sine într-un mod asemănător cu profeţii care au fost trimiși înaintea lui. 

Gândiţi-vă la Moise, la Samuel, la Ilie, la Ieremia, la Amos, la Maleahi și la toţi ceilalţi, la Ioan Botezătorul, ca să vedeţi ce soartă au avut fiecare dintre ei, cum au fost primiţi, ce au păţit. Isus nu spune despre sine că este unul dintre slujitorii Stăpânului, El spune despre Sine că este Fiul prea iubit al Stăpânului. 

Ca unii care am citit cu atenţie toată Evanghelia până aici noi nu am uitat că sunt două locuri în Evanghelie în care Mântuitorul, Cel care a venit, este descris în felul acesta, la botez din cer se aude un glas care spune așa: 

-„Acesta este Fiul Meu prea iubit,” iar apoi în capitolul 9, la schimbarea la faţă, tot din cer se aude același lucru:

- „Acesta este Fiul Meu prea iubit.” 

Deci cititorul până aici știe cine e descris în felul acesta. 

Când aude pilda aceasta își dă seama despre cine vorbește Isus.

 Fiul prea iubit știe ce îl așteaptă, știe ce a păţit Moise și toţi ceilalţi până la Ioan Botezătorul. 

El a fost gata să vină și să aibă parte de un așa destin. 

Nu ni se subliniază aspectul mântuitor al morţii Lui ci ni se subliniază neascultarea poporului, și împietrirea acestuia. Nu ni se subliniază iertarea păcatelor, ispășirea, răscumpărarea, ci se subliniază ascultarea Fiului, pe care l-a trimis Stăpânul.

 Fiul a venit, deși a știut că arendașii urmau să-l omoare. 

Acestea sunt lucrurile pe care le înţelegem despre Domnul Isus în pilda aceasta: un Fiu care ascultă de Tatăl Său știind că ascultarea înseamnă moarte.

Ce spune această pildă despre noi?

Unul dintre lucrurile cele mai importante se află la începutul versetului 2. 

Acolo scrie așa:

 „La vremea roadelor a trimis la vieri un rob, ca să ia de la ei din roadele viei.

“ Stăpânul viei are drept de proprietar asupra viei. 

Aceasta înseamnă că din rod o parte este a Lui, o altă parte este a arendașilor, o altă parte sunt taxe pe care le plătești pe rod. 

Dar partea lui nu e a arendașului. 

Este cunoscut faptul că în veacul întâi în Palestina se trăia foarte greu.

Se știe aceasta din mărturiile istorice. 

Impozitele mergeau de la treizeci la sută până la cincizeci la sută. 

Dacă aveai un ogor în care semănai grâu, din seceriș trebuia să-ţi ţii măcar treizeci la sută ca să ai ce semăna și anul viitor.

Dacă ai dat între treizeci și cincizeci la sută impozit la imperiu, la Irod și la Cezar, dacă treizeci la sută trebuie să ai sămânţă pentru anul viitor ca să ai ce semăna în același ogor, tu rămâi c-am cu douăzeci la sută. 

O parte nu e a ta, ci e a stăpânului poporului, tu ești numai arendaș. 

Deci, nu rămâi cu mult, sărăcia este, adesea, o piedică în calea ascultării. 

Ce să mai dau la stăpân?

 ce îi mai trebuie? 

Pe primul prooroc îl baţi, pe încă unul îl omori, trimte Fiul, îl omori și pe El, și gata, nu dai la nimeni nimic, pentru că nu ai. 

Ești gata să lucrezi tot anul în via Domnului, în ogorul Domnului, dar adevăratul test se vede știţi când?

- la vremea roadelor.

 Domnul nu trimite pe robul său, sau pe robii Săi, pe Fiul Său la vremea semănatului, Domnul îi trimite pe robii Săi la vremea roadelor, ca El să-și primească partea lui. 

Ideea este următoarea, eu mă dovedesc un arendaș bun, un om care lucrez nu în via mea, ci în via Domnului, numai și numai dacă la vremea roadelor, eu îi dau Stăpânului partea lui.

 Altfel sunt un arendaș rău. 

Ce fel de arendaș ești tu? 

Știi când se vede? 

La cules, la vremea roadelor.
Din ceea ce culegi, din ceea ce seceri cât dai Stăpânului? 

El își trimite robii, își trimite Fiul să-și primească partea.

 În acest fel noi reușim să ne vedem așa cum vrea el.

 Este atât de greu acest lucru. 

Să citim intr-un loc din Scriptură, care este ca o profeţie, dar în același timp este ca un test, din cartea Deuteronom 8:10-14:

- „Când vei mânca și te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o. Vezi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, până acolo încât să nu păzești poruncile, rânduielile și legile Lui, pe cari ţi le dau azi. Când vei mânca și te vei sătura, când vei zidi și vei locui în case frumoase. Când vei vedea înmulţindu-ţi-se cirezile de boi și turmele de oi, mărindu-ţi-se argintul și aurul și crescându-ţi tot ce ai. Ia seama să nu ţi se umfle inima de mândrie și să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.“ 

Care este idea? 

E cel mai greu să-l slujești lui Dumnezeu la seceriș. 

La cules ispita este să mă port cum s-a purtat bogatul la care i-a rodit ţarina.

 Ce spune bogatul? 

Suflete poţi să bei, poţi să mănânci, să te veselești, pentru că ai de toate, pentru ani mulţi. Domnul ce îi spune?

 Nebunule, în noaptea aceasta facem socoteala, în noaptea aceasta punem punct, tragem linia. 

Problema nu a fost că s-a umplut hambarul, problema a fost atitudinea faţă de rod. 

Ce trebuia să spună bogatul?

 Doamne, sunt așa de mulţumitor că mi-ai dat mai mult decât pot înmagazina! 

Ajută-mă să văd unde trebuie să dau din roadele acestea. 

Când Dumnezeu revarsă belșug învaţă să stai cu mâinile deschise.

 El își cere partea.

 El nu a făcut aceasta. El a spus, totul este al meu.

 Ce am nu corespunde și e nevoie de hambar mai mare. 

Și s-a încheiat atunci. 

S-a tras linia atunci la vremea culesului. 

Atunci se vede clar cât de mult îl respect pe Stăpân, cât de mult ascult de Stăpân. 

În acest fel mă pot verifica.
Lucrul cel mai dureros din pildă este răspunsul la întrebarea pe care am citit-o când se întâmplă așa, ce face Stăpânul? 

Cuvântul spune, Stăpânul vine, îi nimicește pe vieri, ia via, și o dă la alţii. 

Când eu nu-i dau Stăpânului partea lui, El îmi i-a via și o dă la alţii, și pe mine mă distruge. 

Nuanţa care este?

 Dacă Israel nu a adus rod pentru Dumnezeu, via, lucrarea, e dată Bisericii, care trebuie să-i dea partea Stăpânului. 

Cum te înţelegi ca lucrător în via lui Dumnezeu? 

Răspunsul cel mai limpede ţi-l poţi da la vremea roadelor.
Când vorbim de rod, vorbim de rod în Biserică, vorbim de rod în familie, în muncă, vorbim de rod în tot, în toate. 

Atunci se vede de ce ni s-a lipit inima, de Stăpân pe care-l iubesc și pe care îl ascult, și a cărui voie o împlinesc, sau de rod, de secerișul care a ajuns în curtea mea.
Când Isus îţi vorbește în acest fel nu ai voie să te poţi ca și cărturarii și ca fariseii, ca și saducheii, ca și preoţii, ca și Marele Preot.

 Nu ai voie să cauţi și să-l omori. 

Fii om înţelept și ascultă ce a vrut să spună. 

El a venit în faţa lor spunându-le de la început ce urmează ei să-i facă.

 El a fost gata să treacă și prin aceasta.
Putem duce tema rodului în detaliu, din ceea ce realizezi într-o zi, cât este al Domnului?

 Cât este pentru Domnul, din timpul tău din ideile tale, din gândurile tale, din preocupările tale, din energia ta, din tot ceea ce ești tu, din tot ceea ce faci tu, din tot ceea ce vorbești tu? 

Viaţa nu se rezumă numai la bani sau la alte lucruri materiale, adesea realizările cele mai mari sunt la nivelul ideilor, al concepţiilor. 

Care este partea lui Dumnezeu? 

Caută să ai o înţelegere deplină. 

Viaţa în totalitatea ei este viaţa închinată lui Dumnezeu.

 Învaţă din pilda aceasta, că atunci când Dumnezeu aduce vremea roadelor să fii foarte atent, când ţi se umple hambarul să fii foarte atent. 

Acești vieri au căzut an după an la examenul acesta. 

Cum a avut Dumnezeu răbdare cu ei, trimiţând robi după robi așa are răbdare și cu mine, așa are răbdare și cu tine.
Fii un arendaș înţelept, nu te da proprietar în via lui, niciodată nu va fi a ta. Dumnezeu își dă via numai în arendă, nu o dă nimănui de tot, nimeni nu i-o poate lua, nimeni, este a Lui, el a plantat-o, el a împrejmuit-o, el a săpat teascul, el a zidit turnul. 

Via e a lui, nu te purta cum ar fi a ta sau a mea. 

Aceasta te ajută să te porţi corect când culegi roadele. 

Când ai pus mâna pe rod știi că o parte e a Stăpânului. 

În acest fel mă ajută Isus să mă port bine, cu înţelepciune la vreme de belșug, să trec cu bine și să dovedesc că sunt un arendaș înţelept, un arendaș ascultător. 

Când vine Fiul lui Dumnezeu, el își primește partea ca Stăpân.