ca un copilaş....

I-au adus nişte copilaşi ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau.
Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei.
Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea!

Scriptura ne învaţă că Împărăţia lui Dumnezeu nu o vor primi oamenii perfecţi şi absolut puri (pentru că nu există astfel de oameni; toţi au păcătuit), 

ci păcătoşii care se pocăiesc şi cred în Isus. Aşadar, invitaţia Domnului de a deveni asemenea pruncilor nu este o invitaţie la puritate. 

Ar fi prea târziu.
Consider că extrem de important pentru descifrarea textului este versetul 15, respectiv expresia a primi (Împărăţia lui Dumnezeu) ca un copilaş.
Copilaşii ştiu să primească. 

Ei ştiu să întindă mâna (un sinonim contextual pentru a primi este a întinde mâna). 

Copilaşii nu încearcă să dobândească prin eforturi proprii lucrurile bune ale părinţilor. 

Ei primesc grija şi dragostea familiei materializate în hrană, îmbrăcăminte şi educaţie, fără a căuta să plătească pentru ele. 

Prin comparaţie, oamenii mari îşi câştigă existenţa singuri, prin muncă, prin efort (antonimul contextual pentru a primi este a câştiga prin efort, a plăti).
Copilaşii nu au ce oferi. 

Ei întind către părinţi mâinile goale.

 Nu au monedă de schimb. 

Sunt incapabili să achite contravaloarea bunurilor primite.
Consider că Isus a avut în vedere cu precădere acest aspect când a afirmat că :

-oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea!