Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei. În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie, au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor.
Vă mărturisesc că au dat de bună voie, după puterea lor, şi chiar peste puterile lor. Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strângere de ajutoare pentru sfinţi.
Şi au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu.
Viaţa ne cere atât de mult!
Mintea ne este într-o continuă nelinişte, şi munceşte mereu, chiar şi în clipele când nu ar trebui să se concentreze la altceva sau la altcineva, decât asupra lui Dumnezeu: la rugăciune.
Nu te-ai „prins” niciodată asupra faptului?
Adică, începi să te rogi plăcut Domnului, şi-n câteva minute, eşti tot pe genunchi, gura-ţi rosteşte rugăciunea, dar mintea ta este în altă parte.
Te-ai gândit la ceva, poate ceva chiar necesar rugăciunii, cum ar fi de exemplu pentru unul dintre copiii tăi… Apoi ai început să călătoreşti cu mintea…
la ceilalţi copii, la cât de diferiţi sunt ei, la oare ce-o fi făcut la şcoală, oare ce-o fi în viaţă, oare… oare…
Îţi dai seama de ceea ce se întâmplă, că gura se roagă Domnului dar mintea nu mai e acolo, îţi ceri iertare şi-ţi aduci înapoi mintea la Domnul.
Psalmistul spune aşa:
Psalmi 118:27
Legaţi cu funii vita pentru jertfă, şi aduceţi-o până la coarnele altarului!
Adică, ceea ce trebuie jertfit nu vine de bună-voie la altar, dar câteodată trebuie adus chiar şi cu forţa!
Apoi suntem atât de solicitaţi, chiar şi pentru lucrarea lui Dumnezeu:
-luni seara adunarea grupei de rugăciune la care aparţinem,
marţi seara studiu biblic cu bărbaţii,
miercuri seara repetiţie de orchestră,
joi seara repetiţie de cor,
vineri seara e pentru familie (mergem la cumpărături cu căţel şi purcel!),
sâmbătă dimineaţa e micul dejun al bărbaţilor la adunare,
sâmbătă seara este sfat frăţesc….
Duminica de dimineaţa pâne seara suntem ocupaţi „în via Domnului”
Modifică după caz programul de mai sus, şi vei constata că nu-i departe de adevăr.
Pe deasupra, trebuie să muncim ca să avem ce mânca, şi să ne putem plăti ratele.
Şi să mai dăm bani şi la biserică!
Unii dintre noi slujesc Domnului şi-n alte capacităţi:
lideri de celule,
de grupe de rugăciune,
de lucrare cu tineretul,
membrii în comitet
sau comisii, etc.
Trebuie să ne pregătim să dăm îndemnuri la timpul de rugăciune, sau să luăm cuvântul la şcoala duminicală. Viaţa noastră este „stoarsă” mereu de când ne-am predat Domnului, nu-i aşa?
Suntem de două ori mai ocupaţi decât înainte de a ne pocăi!
Şi tot 24 de ore avem pe zi!
Oare cât va mai dura?
Oare cât mai putem rezista?
Vreau să propun gândirii noastre în aceste rânduri că toate acestea sunt necesare, probabil, dar că noi ne avântăm în a ne îngriji de multe lucruri, şi uităm de unicul lucru care trebuieşte
Vreau să propun gândirii noastre în aceste rânduri că toate acestea sunt necesare, probabil, dar că noi ne avântăm în a ne îngriji de multe lucruri, şi uităm de unicul lucru care trebuieşte
Luca 10:40-42
Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El, şi I-a zis: „Doamne, nu-Ţi pasă că soră-mea m-a lăsat să slujesc singură?
Zi-i, deci, să-mi ajute.
” Drept răspuns, Isus i-a zis:
„Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua”
E atâta efort şi zvârcolire din partea noastră, dar suntem NOI cei care ne chinuim, NOI cei care ne sacrificăm, NOI!
În puterea noastră, în firea noastră pământească.
Ce propun în schimb?
Să nu mai facem nimic, să ne retragem din toate activităţile?
Şi atunci, cine le va mai face?
Nu, nicidecum nu propun asta!
Propun ca să începem chair mâine să punem deoparte un timp cu Domnul.
Un timp de cercetare, de curăţire lăuntrică, de predare A NOASTRĂ MAI ÎNTÂI DOMNULUI!
Asta au făcut macedonienii, ne spune Pavel
S-au dat ei înşişi mai întâi Domnului.
Din aceasta predare, va reieşi o slujire NUMAI acolo unde ne vrea Domnul, şi nu în toate activităţile în care sunte implicaţi azi cu firea pământească.
Viaţa noastră nu va fi împovorată de ceea ce ne cere Domnul (aminteşte-ţi că „jugul Lui este uşor”!) ci ,va fi cheltuită în mod folositor, la maxim, şi însuşi Domnul va revărsa prin noi puterea Sa, lucrarea Sa, aşa cum vrea El, unde vrea El.
O astfel de predare nu este ceva ce vom face o dată pentru totdeauna, ci vom începe fiecare zi astfel: --------Doamne, mă predau Ţie azi… condu-mi Tu paşii, călăuzeşte-mă Tu, trăieşte Tu prin mine.
-Arată-mi Tu ce trebuie să fac, ce e important, unde să mă duc, ce să spun.
Vei fi mult mai eficient în ceea ce faci, pentru că Domnul va face prin tine, şi El va face mereu chiar şi ceea ce este imposibil, ca la macedonieni:
- dintr-o sărăcie „strălucitoare” au dat extraordinar de mult.
Dar activităţile înainte de predarea totală sunt echivalentul punerii carului înaintea cailor… şi asta ne va termina energiile şi ne va aduce frustrare fizică, psihică şi spirituală.
Dar activităţile înainte de predarea totală sunt echivalentul punerii carului înaintea cailor… şi asta ne va termina energiile şi ne va aduce frustrare fizică, psihică şi spirituală.
Să învăţăm deci puterea acestor cuvinte şi să nu ne fie frică să le folosim:
-mai întâi!
