Când am studiat Romani 2:2-29, am făcut aluzie la aceasta.
În Geneza 17, citim despre un legământ făcut cu Avraam.
Ca un semn al acestui legământ, toţi băieţii şi bărbaţii trebuiau circumcişi.
Acesta era un semn clar pe care toti băieţii îl primeau în a opta zi după naştere.
Prin acest semn Dumnezeu a separat tot poporul care urma să fie născut ca urmaşi ai lui Avraam –
Israel- de restul omenirii.
A fost un mare privilegiu să aparţii poporului pământesc al lui Dumnezeu, dar pentru a primi neprihănirea
lui Dumnezeu, nu există nici o diferenţă pentru Dumnezeu.
Nu contează dacă aparţii exterior poporului lui Dumnezeu pentru a cunoaşte fericirea pe care o aduce
iertarea.
Lucrul care contează este ce este înăuntru – credinţa ta în El.
Când credinţa lui Avraam a fost socotită ca neprihănire, el nu fusese încă circumcis.
El a primit circumcizia ca un sigiliu al credinţei pe care o avusese când nu fusese încă circumcis.
Aceasta este arătat aici pentru a indica faptul că Avraam nu este doar tatăl unor urmaşi propriu-zişi (pământeşti) ai poporul Israel, ci este şi tatăl unor urmaşi spirituali.
De fapt , există trei feluri de urmaşi.
În versetul 11 el este prima dată numit tatăl celor netăiaţi împrejur.
Aceasta are de-a face cu non-iudeii care,fiind necircumcişi, au crezut în acelaşi fel ca Avraam, când el nu fusese încă circumcis.
Aceasta este prima categorie de urmaşi.
În versetul 12 găseşti a doua şi a treia categorie de urmaşi.
El este numit tatăl celor circumcişi, care are legatura cu urmaşii lui fizici, poporul Israel, dar această posteritate constă în două grupuri.
Primul grup sunt descendenţii lui Avraam din punct de vedere exterior prin circumcizia exterioara (fizică).
Al doilea grup sunt urmaşii lui Avraam, atât în sens exterior cât şi în sens spiritual.
Aceşti oameni arată că ei sunt descendenţa spirituală a lui Avraam prin umblarea în căile credinţei pe care el a avut-o în timp ce era încă netăiat împrejur.
Promisiunea că Avraam şi descendenţii lui ar moşteni lumea nu a fost dată ca parte a Legii.
Legea are o legatură diferită faţă de circumcizie între Dumnezeu şi poporul Lui pământesc.
Dar în zilele lui Avraam, Legea a fost mulţi ani o chestiune de viitor.
Dar dacă fusese dată, o lege prin care ei putuseră să obţină promisiunea,atunci credinţa n-ar mai fi fost necesară pentru că promisiunea ar fi fost dependentă de meritul şi efortul personal.
Oricum, aceasta ar fi rezultat numai în mânie mai degrabă decât împlinirea unei promisiuni, pentru că nimeni n-ar putea îndeplini cerinţele Legii.
Siguranţa promisiunii este în credinţă şi Har.
Totul este puternic legat de Dumnezeu, care este obiectul credinţei şi singurul care arată Har.
Lui Avraam, Dumnezeu i s-a arătat personal.
Avraam L-a crezut, s-a încrezut în El şi a ştiut că El putea lucra unde, ca om, el era neputincios.
Pentru Avraam, Dumnezeu putea învia din morţi, aşa cum El putea crea totul din nimic.
Uită-te la creaţie !
Psalmul 33:9 spune
- “căci El zice şi se face; porunceşte si ce porunceşte ia fiinţă”.
Crezând astfel, Avraam a fost făcut de Dumnezeu “tatăl multor neamuri”.
Avraam deci a crezut cuvintele lui Dumnezeu.
Ştii tu, că Dumnezeu în viaţa ta Îşi ţine promisiunile pe care El ţi le-a dat prin Cuvântul Său ?
