În Geneza 15 Dumnezeu l-a chemat pe Avraam afară din cort noaptea, să-i spună să privească cerul.
-“Aşa va fi sămânţa ta.”
Avraam a crezut ce a spus Dumnezeu.
El avea aproape 100 de ani pe vremea aceea şi era prea bătrân ca să mai poată avea copii.
Sara era cu zece ani mai tânără ca el, dar mult prea bătrână ca să poată rămâne însărcinată.
Avraam n-a închis ochii la aceasta.
El nu era “slab în credinţă”.
El nu s-a oprit la o imposibilitate pentru om.
Ce este imposibil la om este posibil la Dumnezeu.
De aceea el nu s-a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu.
Prin credinţă el a fost făcut puternic.
Presupun că ai experimentat uneori cât de mare putere îţi dă credinţa.
Credinţa nu este o noţiune neclară care cere multă imaginaţie, dar credinţa aduce pe Dumnezeu în prim plan. Această stâncă solidă, credinţa în puterea lui Dumnezeu a făcut pe Avraam să depăşească toate îndoielile. Avraam nu s-a mai uitat la el şi la neputinţa lui.
Când a învăţat să se uite pe sine şisă privească în sus la Dumnezeu în puterea credinţei, el era pe deplin asigurat că Dumnezeu are puterea să facă ce promisese.
Oricine îl vede pe Dumnezeul Atotputernic astfel, va înceta să se îndoiască dacă Dumnezeu poate să dea viaţă acolo unde moartea pare iminentă.
O asemenea atitudine îl onorează şi îl slăveşte peDumnezeu.
Dumnezeu atunci, a socotit această credinţă a lui Avraam ca neprihănire.
Dumnezeu a văzut că Avraam a recunoscut atotputernicia lui Dumnezeu, şi că s-a încrezut în El in mod corect.
Neprihănirea pe care Dumnezeu i-a socotit-o lui Avraam a fost din perspectiva Sa pentru Avraam astfel: -“dacă tu crezi despre mine astfel, tu Îmi aparţii”.
Versetele 23-25 urmăresc cu perseverenţă un lucru foarte important pentru tine ca unul care eşti tânăr în credinţă.
Ce a fost spus lui Avraam ţi-a fost spus de asemenea ţie ca să te înveţe cum să priveşti neprihănirea.
Neprihănirea înseamnă că tu, care erai un păcătos care trăiai departe de Dumnezeu, acum aparţii lui Dumnezeu.
N-a mai rămas nici o incertitudine pentru El. Dumnezeu avea nevoie de o motivaţie corectă ca să îţi poată da acestă poziţie minunată.
El nu putea face aceasta dacă tu n-ai fi păcătuit, pentru că Dumnezeu nu poate acţionaîn conflict cu Sine Însuşi.
De când tu ai comis păcatul, Dumnezeu, fiind sfânt şi drept, ar fi trebuit să te pedepsească, dar acum El nu face asta.
A găsit soluţia.
Domnul Isus a împlinit pe deplin cerinţele sfinte ale lui Dumnezeu şi Dumnezeu L-a înviat din morti.
Aceasta este baza îndreptăţirii noastre:
- El a înviat pe Isus, Domnul nostru, din morţi.
Domnul Isus a fost părăsit de Dumnezeu pentru a îndeplini lucrarea de răscumpărare pe cruce pentru tine. Neprihănirea lui Dumnezeu a fost pe deplin satisfăcută pentru păcatele tale în persoana Domnului Isus care le-a suportat pe cruce.
Dumnezeu a judecat păcatele tale în El şi Domnul Isus a murit, dar cum putea Dumnezeu să Îl lase în mormânt dacă El suferise pentru păcatele tale pentru deplina satisfacţie a lui Dumnezeu ?
De aceea Dumnezeua trebuit să-L învie.
Dumnezeu avea de îndeplinit obligaţia faţă de El Însuşi şi faţă de lucrarea Fiului Său.
Învierea Domnului Isus este dovada fermă si de nezdruncinat că Dumnezeu nu cere numic altceva pentru păcatele tale.
Toate cerinţele Lui au fost îndeplinite.
Păcatele nu mai există înaintea Lui.
El nu le mai vede.
Ele au dispărut pentru totdeauna.
Domnul Isus este martorul veşnic că păcatele tale au fost şterse.
Niciodată nu ne va mai fi frică la gândul că Dumnezeu îşi va putea retrage îndurarea.
El a făcut totul pentru îndreptăţirea ta.
El nu mai priveşte la legătura ta cu păcatele tale, ci la legătura cu Hristos cel înviat.
În capitolul următor vei vedea rezultatele extraordinare pe care aceasta ţi le aduce.
Fă o scurtă socoteală referitor la orice dubii pe care le poţi avea faţă de siguranţa credinţei.
