În acest pasaj Dumnezeu ne spune că El poate schimba un om căzut în păcat, în cineva care poate fi cu El fără teamă.
Omul s-a dovedit a fi complet lipsit de speranţă şi nefolositor lui Dumnezeu.
Dumnezeu a căutat propria Lui soluţie pentru această problemă şi a găsit-o.
Soluţia Lui este că poate declara un păcătos îndreptăţit (neprihănit) dacă acel păcătos crede în Domnul Isus.
Aceasta este adevărat pentru toţi, fără deosebire.
Nu este adevarat că
- “toţi au păcătuit”?
De aceea toţi suntem
-“lipsiţi de slava lui Dumnezeu”,
dar Dumnezeu are această dorinţă puternică să-i aibă pe oameni cu El în slava Lui.
Ceea ce toţi oamenii au nevoie este iertarea păcatelor lor, a faptelor rele pe care le-au făcut.
Dumnezeu nu poate permite vreun păcat în prezenţa Lui.
Domnul Isus Hristos a adus şi a împlinit această răscumpărare şi a făcut-o disponibilă pentru fiecare.
Domnul Isus Hristos, pe care Dumnezeu L-a rânduit să fie o “jertfă de ispăşire” (sau să stea pe locul milei). Un loc sau un tron ne aminteşte de autoritatea guvernamentală şi de judecată.
Dreptatea este administrată de la un tron.
Dumnezeu a judecat păcatele noastre, dar lucrul minunat este că El a judecat păcatele noastre în Fiul Său, când Acesta atârna pe cruce.
Acum scaunul de judecată a devenit un loc de milă pentru oricine acceptă această mântuire din mâinile lui Dumnezeu.
Sângele ui Hristos este singurul mod ca Dumnezeu să ne ierte păcatele.
Evrei 9:22 citează:
- “fără vărsare de sânge nueste iertare”.
Dumnezeu nu acceptă pe păcătos trecând cu vederea păcatele lui.
Şi aceasta doar pentru că cerinţele Lui sfinte şi neprihănite au fost satisfăcute, ca El să te poată îndreptăţi. Aceasta îţi dă siguranţa iertării păcatelor tale.
Aceasta nu este pe măsura felului cum crezi tu, ci a felului în care priveşte Dumnezeu acest lucru.
Dumnezeu a putut trece peste păcatele sfinţilor din Vechiul Testament (care au crezut în Dumnezeu)
pentru că El a văzut mai dinainte lucrarea lui Hristos.
El nu a trecut cu vederea păcatele lor, dar a acţionat cu dreptate când El i-a iertat pentru că ştia că Hristos Îşi va vărsa sângele pentru ei.
Azi, se aplică acelaşi principiu.
Pentru noi, care trăim dupa moartea lui Hristos, lucrarea lui Hristos este (istoric) în urma noastră.
Dumnezeu nu poate să ne ajute decât îndreptăţind pe fiecare care crede că El Însuşi este neprihănit.
Nu a fost vărsat sângele lui Hristos ?
Dumnezeu îi ştie valoarea şi de aceea iartă păcatul.
Astfel Dumnezeu nu va mai vedea păcat în cineva care a mărturisit că Hristos Şi-a vărsat sângele pentru păcatele lui.
Păcatele lui nu mai există.
Ele au dispărut pentru totdeauna.
Pentru Dumnezeu, un astfel de păcătos nu mai este un păcătos ci o persoană care crede în El şi cu care El doreşte să aibă părtăşie.
Dumnezeu te-a făcut neprihănit.
O persoană neprihănită care este văzută de Dumnezeu departe de viaţa sa păcătoasă şi care arată (din punct de vedere moral) ca El.
Ce schimbare !
Toată lauda noastră de sine este exclusă, aceasta trebuie sa fie clar.
Totul a venit de la Dumnezeu şi a fost adus de El.
Singurul lucru pe care îl ai de făcut este să crezi.
Prin credinţă şi nu prin fapte ai primit răscumpărarea, iertarea păcatelor şi îndreptăţirea.
Dumnezeu nu este Dumnezeul iudeilor, ci şi al neamurilor.
Dumnezeu vede pe toţi oamenii nemântuiţi ca păcătoşi, pentru că toţi au păcătuit.
Este deci adevărat că oricine poate fi îndreptăţit prin credinţă.
Dar ce se întâmplă cu Legea ?
Este ea complet fără de folos ?
Nu, Legea este încă prezentă în toată puterea ei.
Dacă ne uităm la Lege, devine clar faptul că noi suntem păcatoşi, pentru că nu putem să ţinem Legea.
Legea a dovedit faptul ca noi eram păcătoşi şi fără putere să ne răscumpărăm din blestemul Legii.
Când recunoaştem aceasta, confirmăm autoritatea Legii.
Aceasta înseamnă că noi eram sub blestemul Legii, dar Hristos ne-a răscumpărat suportând El blestemul, pe cruce.
Astfel, El a confirmat pe deplin autoritatea Legii.
Ce înseamnă pentru tine “Slava lui Dumnezeu”?
