În versetul 9, Pavel s-a referit la versetul unde a întrebat despre avantajele de a fi iudeu.El a arătat apoi că în tot ceea ce se încredeau iudeii, acestea toate de fapt mărturiseau împotriva lor.
Nu le fusese încredinţat Cuvântul lui Dumnezeu ?
Ei bine, Cuvântul lui Dumnezeu, care le fusese încredinţat, le spunea destul de clar lucruri cu privire la natura şi practicile omului.
În acest punct iudeul nu era mult superior grecului.
Acuzaţia că toţi sunt sub păcat este accentuată de anumite pasaje din Vechiul Testament.
Descrierea este pusă înaintea lor (şi înaintea ta şi a mea) ca o oglindă în care ei trebuie să se recunoască (aşa cum şi noi trebuie să o facem).
Nu este nici unul neprihănit.
Nici unul nu-L înţelege şi nici unul nu îl caută pe Dumnezeu.
Această asemănare te descrie pe tine.
Poate te-ai gândit mai dinainte că ai trăit în neprihănire şi cu raţiune,dar când Dumnezeu te-a întâlnit a devenit clar că trăiai pentru tine.
Tu ai privit greşit scopul lui Dumnezeu pentru viaţa ta şi ai devenit nefolositor şi ineficient.
Poate credeai că erai folositor pentru oamenii din jurul tău,dar când Dumnezeu te-a întâlnit, ţi-a dovedit că nu trăiai pentru El.
În consecinţă, ţi-ai dat seama că niciodată nu ai făcut ceva bun pentru tine, chiar dacă probabil te-ai lăudat cu multe fapte bune.
Faptele bune adevărate sunt doar manifestările iubirii tale pentru Dumnezeu.
Ce este înăuntru va găsi expresie prin trupul tău prin cuvintele şi faptele tale.
Citim exemple ca acestea în versetele dela 13 la 18.
Gâtul, limba, buzele şi gura sunt toate conectate cu moartea şi corupţia.
Cuvintele pe care le-am vorbit când Îl ignoram pe Dumnezeu, nu aveau viaţă.
Acestea pot fi încă auzite în ceea ce oamenii spun în jurul nostru.
Acestea nu ar mai trebui să aibă de-a face cu noi.
Cu privire la căile şi paşii noştri, noi am greşit înainte de convertirea noastră şi de aceea trebuie spus acelaşi lucru.
Calea păcii nu ne era cunoscută.
Am fi vrut să dăm cuiva o lecţie, dacă ne-ar fi jignit.
Poate nu am comiso crimă, dar am căutat să ne răzbunăm pe cineva cu sau făra vărsare de sânge în mod literal.
A vărsa sânge înseamnă să faci viaţa cuiva imposibilă.
În spatele nostru am lăsat o urmă de distrugere şi mizerie.
De câte ori comportarea noastră nedumnezeiască a jignit ?
Aceasta a fost pentru că “frica de Dumnezeu” nu era înaintea ochilor noştri, pâna când Dumnezeu ne-a întâlnit şi ne-a pus în faţă o oglindă.
Atunci ne-am recunoscut în ea.
Nu numai că toţi am fost vinovaţi de aceste lucruri în acelaşi grad, dar toate acestea erau în inimile noastre.
Şi de atunci noi încă mai avem o fire veche, ea este încă în inimile noastre.
Cele de mai sus au fost adresate direct iudeilor ca să-I convingă de păcatele lor, din Scripturile cu care ei se
lăudau.
Orice persoană care se verifică sincer folosind această descriere va recunoaşte că i se aplică foarte bine.
Apoi în versetul 19, se trage o concluzie.
Această concluzie se aplică la întregul pasaj din Romani începând cu capitolul 1:18 până aici.
Concluzia este că
- “orice gură să fie astupată”
- fie păgân fie iudeu şi “toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu”.
Este imposibil să obţinem aprobarea lui Dumnezeu pentru faptele făcute cu puterea noastră.
Legea face clar faptul că am păcătuit pentru că am călcat-o.
Un singur Om există la care concluzia de mai sus nu se aplica.
Acesta este Omul Isus Hristos.
Toata viaţa Lui a trăit în deplină părtăşie cu Dumnezeu şi a făcut totul pentru El.
Şi astfel, El este răspunsul lui Dumnezeu la toată vina şi păcatele pe care omul le-a îngrămădit asupra lui şi de care el niciodată nu s-ar putea elibera el însuşi.
Aceasta este ceea ce citează următorul pasaj.
Cum poţi acum să fii folositor lui Dumnezeu?
