Să începem cu o recapitulare.Romani 1:19-32 vorbeşte despre neamuri.
Apoi în Romani 2:1-8
Pavel se adresează oamenilor care cred că ei nu sunt la fel de răi ca şi neamurile.
Acum în versetele 9-16, Pavel continuă acest subiect, dar face o distincţie între cele două grupuri de
oameni: -
iudei şi greci.
Grecii sunt de asemenea numiţi neamuri sau păgâni.
Cuvântul “păgân” tradus ca “grec” nu înseamnă doar cei fără civilizaţie.
Când el se adresează păgânilor,grecilor sau neamurilor, Pavel se referă la toate persoanele care nu sunt iudei – cei pentru care Dumnezeu nu a avuto relaţie specială cum a avut cu iudeii.
Iudeii sunt oamenii cărora Dumnezeu le-a facut cunoscută voia Lui, dându-le legea.
Dumnezeu nu s-a făcut pe sine cunoscut neamurilor la fel.
Ai putea să aplici aceasta în viaţa ta.
Există oameni care au crescut într-o familie creştină şi există oameni care au crescut în familii în care voia lui Dumnezeu nu a fost cunoscută.
Chiar şi aşa, Dumnezeu nu arată favoritism sau ţine partea persoanelor la viitoarea judecată.
Cine face rău,fie iudeu, fie grec, va primi necaz de la Dumnezeu şi va fi chinuit pentru că a trăit doar pentru el, gândindu-se cum ar putea scăpa de judecata lui Dumnezeu.
Cine face fapte bune, fie iudeu, fie grec, va primi slavă, cinste şi pace.
Diferenţa este standardul care este aplicat pentru judecată.
Iudeii si grecii au primit deopotrivă ceva de la Dumnezeu prin care ei ştiu ce e bun şi ce e rău.
Dumnezeu le-a dat iudeilor o lege în care El le-a făcut cunoscut ce urmau să facă.
Ei vor fi judecaţi după această lege.
Neamurile nu au avut niciodată o lege şi vor pieri fără ea, dar ei au altceva – o conştiinţă.
De exemplu, cei mai mulţi păgâni ştiu din fire că ar trebui să nu fure, chiar dacă Dumnezeu nu le-a spus printr-o lege.
Dacă ei încă plănuiesc să facă asta, ei vor fi frământaţi de conştiinţa lor.
Dacă aceasta le vorbeşte şi dacă vor asculta vocea constiinţei lor, nu vor fura.
De aceea ei arată că lucrarea legii este scrisă în inimile lor, pentru că în lege este scris :
-”Să nu furi”(Exod 20:15).
Cine face ce spune legea, chiar dacă nu i-a fost facută cunoscută niciodată, va fi îndreptăţit.
Nu contează dacă ai auzit voia lui Dumnezeu sau nu, ci contează daca faci ce vrea Dumnezeu.
Fiecare persoană, chiar dacă este ignorantă faţă de Dumnezeu sau voia Lui, a primit o conştiinţă de la
căderea lui Adam, prin care el cunoaşte diferenţa dintre bine şi rău.
Această conştiinţă este formată sau deformată proporţional cu valorile stabilite de părinţi sau societatea înconjurătoare
O persoană poate încerca să nu asculte vocea constiinţei lui, dar, adânc în inima lui, ea este încă acolo.
Alţii în jurul lui îi pot aminti de aceste lucruri greşite.
Anumite reguli sunt impuse de grupurile în care trăiesc oamenii.
Dacă cineva încalcă aceste reguli, este judecat.
Dacă cineva este judecat şi se dovedeşte că el nu a comis o crimă, va fi graţiat.
Iată cum se acţionează cu oamenii care nu au cunoştinţă de Dumnezeu.
Dar Dumnezeu priveşte mai departe de fapte.
Dumnezeu de asemenea vede sursa lucrării unei persoane.
El vede secretele inimii unde are loc gândirea.
El ştie motivele prin care o persoană se lasă condusă.
Noi putem să ascundem motivele unii de alţii, dar nu de Dumnezeu.
Va veni o zi când Dumnezeu va judeca aceste secrete prin Domnul Isus Hristos.
Acesta este un gând neplăcut pentru majoritatea oamenilor.
Ei nici nu ar vrea să se gândească la aceasta.
Oricum, această judecată este de asemenea parte din ceea ce Pavel numeşte ‘Evanghelia mea”.
Motivele sunt la fel de importante pentru Dumnezeu ca şi faptele.
Oamenii pot fi conduşi greşit de fapte, dar nu de Dumnezeu.
Cel ce trăieşte cu Dumnezeu cu adevărat nu va avea nici o dificultate în a-şi deschide inima complet lui Dumnezeu.
