Romani 2:17-29/Iudeii şi legea

Pavel se adresează acum iudeilor.
 El le explică faptul că şi ei au nevoie de Evanghelia lui Dumnezeu.
 El mai întâi adună o mulţime de lucruri cu care se lăudau iudeii.
Ei se lăudau că aveau părtăşie cu Dumnezeu.
Ei erau încrezători că puteau fi conducători, lumini, instructori şi profesori în lucrurile divine pentru că ei
credeau că ştiu voinţa lui Dumnezeu prin Lege.
Ei îi priveau pe ceilalţi inferiori: orbi, în întuneric, nebuni şi incapabili.
 Se credeau superiori şi ridicaţi deasupra celorlalţi.
Şi Dumnezeu le revelase voinţa Lui prin Lege.
Ce nu au realizat ei a fost că, în primul rând, ei erau cei ce trebuiau să o păzească.
Creştinii de nume, de asemenea, se pot lăuda că ştiu Biblia.
 Ei spun altora cum să se comporte, dar ei niciodată nu s-au văzut în lumina Bibliei.
Ei doar o ştiu pentru alţii.
Ei condamnă furtul când îl comite altcineva, dar dacă îl comit ei, spun că iau ceva ce au dreptul să ia.
 La fel, ei spun că este greşit să comiţi adulter, dar uită ce le-a spus Domnul Isus, că, “oricine se uită la o femeie casă o poftească, a şi comis adulter cu ea in inima lui” (Matei 5:27-28).
Ei ştiu că un idol este o urâciune, dar nu le pasă că îşi folosesc timpul, puterea, inteligenţa pentru ei, şi nu

pentru Dumnezeu.
Deci, dacă cineva se laudă că ştie voia lui Dumnezeu, dar nu o păzeşte în viaţa lui, îl dezonorează  pe Dumnezeu. Nu este adevărat că Numele lui Dumnezeu este blasfemiat pentru că oamenii merg la adunări religioase duminica, dar în timpul săptămânii ei încearcă să se îmbogăţească cât de mult posibil pe osteneala altora ?

Apoi Pavel menţionează despre “tăierea împrejur”.
 Poţi citi când s-a instituit în Geneza.

În Vechiul Testament, tăierea împrejur era semnul exterior prin care cineva aparţinea poporului lui Dumnezeu, Israel. 
Aşa că tu ai putea să aştepţi de la o persoană tăiată împrejur să respecte Legea lui Dumnezeu, dar dacă cineva nu l-ar asculta pe Dumnezeu, tăierea lui împrejur nu ar însemna nimic. 
Acest semnal circumciziei era valabil numai dacă dorinţa din inima lui era să se comporte ca unul care aparţinea poporului lui Dumnezeu.

Această apartenenţă la poporul lui Dumnezeu echivala deci cu a face voia lui Dumnezeu.  
Acest adevăr a condus la faptul că o persoană netăiată împrejur (cineva care nu aparţinea lui Israel, dar care păzea drepturile legii) aparţinea lui Dumnezeu ca membru al poporului Său.

Rezultatul a fost judecata ulterioară a celor care au fost tăiaţi împrejur doar în exterior, nu şi în inima lor.
Concluzia acestui fapt se vede în ultimele două versete şi se referă la tăierea împrejur a inimii, care ne conduce la înţelesul adevărat al tăierii împrejur.

În Coloseni 2:11 citim despre un credincios care a fost tăiat împrejur în tăierea împrejur a lui Hristos.
Contextul care arată aceasta se referă la moartea lui Hristos pe cruce, când a murit sub judecata lui Dumnezeu pentru păcat.
 Cineva care crede aceasta cu inima, este “tăiat împrejur în inima sa”.

Cel care este iudeu adevărat vorbeşte ca unul care-L laudă pe Dumnezeu. 
Aparţinând poporului lui Dumnezeu doar în exterior atrage slava omenească.
 Omului îi place partea vizibilă a religiei pentru că îl  face mai  important, dar Dumnezeu se uită la inimă. Partea exterioară are valoare pentru El numai dacă este o dovadă sinceră a atitudinii de inimă. Dumnezeu îi laudă pe cei în care El găseşte “adevărul  înlăuntrul  inimii”