Poate cunoşti oameni care ştiu exact cum ar trebui să se comporte alţii.Lor le place să spună despr deficienţele altora.
Aceşti oameni nu sunt cei care trăiesc depravat, descrişi in capitolul 1, dar când îi văd pe
alţii care trăiesc astfel, îi condamnă.
Nici nu le trece prin minte că, făcând aşa, ei se condamnă pe ei inşişi pentru că asemenea lucruri sunt
prezente şi în inimile lor.
Un exemplu se găseşte în Ioan 8:1-11. Conducătorii poporului Israel au venit la Domnul Isus cu o femeie
prinsă când săvârşea preacurvia.
Răspunzând la întrebarea cu privire la ce să faca cu ea, Domnul le-a spus:
-“Cine este fără păcat dintre voi să arunce cel dintâi cu piatra în ea”(versetul 7).
Auzind acestea, au plecat toţi !
Nici unul dintre acuzatori nu erafără păcat.
În inimile lor, toţi făcuseră acelaşi păcat.
Aceasta este într-adevăr o realitate pentru orice persoană care crede că nu este vinovată de păcatele grozave pe care le arată la alţii, dar tu şi cu mine ştim că ei nu vor scăpa de judecata lui Dumnezeu care va veni în dreptate.
Va veni o zi când Dumnezeu va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor (versetul 16).
Atunci va deveni clar că Dumnezeu a văzut întotdeauna ce făceau oamenii.
Din fericire, este o altă parte a problemei.
Există mila lui Dumnezeu, datorită căreia tu şi orice alt credincios aţi venit la pocăinţă.
Ce comoară de bunătate, îndurare şi răbdare există la Dumnezeu !
Dumnezeu nu a vrut ca tu să continui pe drumul ruinei.
El te-a întâlnit şi te-a lăsat să vezi ce erai şi ce ar fi ajuns din tine.
Conştiinţa ta a fost făcută activă şi te-a făcut să accepţi că judecata lui Dumnezeu ar fi trebuit să te lovească. Pocăinţa înseamnă să te vezi cum te vede Dumnezeu şi să-I accepţi judecata asupra ta aşa cum omeritai.
Tu altădată aveai gânduri mari despre tine şi nesemnificative pentru Dumnezeu. Aceasta s-a schimbat
radical în tine şi acum tu te vezi mai neînsemnat şi îL vezi mare pe Dumnezeu.
Acesta este chiar punctul de pornire pentru restul vieţii tale, dar noi avem nevoie sa continuăm să învăţăm
din ce în ce mai mult acestea.
Această nouă imagine a ta şi a lui Dumnezeu ţi-a fost dată prin mila Lui. Oamenii care trec pe lângă mila
divină îşi arată inima lor împietrită şi nepocăită.
O asemenea persoană arată că este destul de bună ea însăşi ca să apară înaintea lui Dumnezeu.
Chiar dacă faptele pot apărea bune în ochii noştri, toate faptele făcute cu o inimă nepocăită formează o grămadă mereu,crescândă peste care va veni judecata lui Dumnezeu în ziua mâniei.
Dumnezeu va judeca cu dreptate faptele omului şi îl va răsplăti după ce a făcut.
El dă viaţă veşnică oricăruia care caută slavă, onoare şi neputrezire, insistând să facă fapte bune conform
standardelor divine – tot ce e posibil pentru o persoană mântuită.
Dar Dumnezeu Îşi va năpusti mânia peste toţi cei care au urmat instinctele naturale ale inimilor lor şi nu au
ţinut cont de drepturile lui Dumnezeu.
Nici un om nu va primi viaţa veşnică de la Dumnezeu ca răsplată pentru viaţa lor exemplară şi fără greşeli.
Doar Domnul Isus a fost desăvârşit şi El, care a meritat viaţa, a gustat moartea.
El a făcut-o cu bună stiinţă, şi acum El, care este Viaţa Însăşi, dă viaţa veşnică oricărui care îşi recunoaşte
neputinţa de a o câştiga prin propriile puteri.
Gândeşte-te la un mod de a prezenta Evanghelia cuiva care crede că duce o viaţă corectă.
