Astfel reţine aceste versete pe măsură ce continuăm cu îndemnul şi încurajarea lui Pavel.
Lasă ca binecuvântarea să curgă spre alţii prin modul tău de viaţă, chiar dacă ei se comportă neprietenos. Binecuvântare înseamnă a dori binele cuiva.
Tindem să displacem pe cineva care este neprietenos faţă de noi, adică să îi dorim lucruri neplăcute.
Pentru a binecuvânta oamenii care te persecută, trebuie să priveşti la Domnul Isus şi la rândul tău vei fi binecuvântat.
El este un exemplu strălucit.
El S-a rugat El la cruce pentru persecutorii Săi:
-„Tată iartă-i căci nu ştiu ce fac !” (Luca 23,34).
Este cineva în jurul tău fericit ?
-„bucură-te cu el !”,
aceasta nu sereferă la o plăcere de o clipă a acestei lumi.
Te poţi bucura de lucrurile plăcute pe care Dumnezeu le dă altora,chiar şi celor necredincioşi.
Ne gândim la toate tipurile de binecuvântări:
- căsătorie, aducerea unui bebeluş pe lume sau când o persoană care a fost şomer găseşte de lucru;
-poţi să te alături acestor bucurii, dar a plânge cu cei ce plâng este mai dificil.
A împărţi durerea cuiva înseamnă a o simpatiza.
O boală incurabilă sau moartea sunt lucruri groaznice.
Şi necredincişii vor aprecia dacă le arătăm simpatie.
Aceasta poate da ocazie să le vorbeşti despre Domnul Isus.
Experimentând astfel de lucruri împreună, cu bucurie sau durere faci mai uşor să fii în acelaşi asentiment.
Putem avea aceleaşi dorinţe.
Această unitate în gândire se poate arăta doar dacă noi avem dorinţa de a trăi pentru Domnul Isus.
În acest sens „a fi smerit” este o condiţie importantă.
Tânjind după „lucrurile înalte”,aceasta ne face să fim mai superiori decât alţii.
Consecinţa este că începem să stăm izolaţi de alţii cu careformăm un singur trup cu Domnul Hristos
(Romani 12,5).
Când nu suntem smeriţi ne pierdem capacitatea de afi în părtăşie cu alţii.
Aceasta o învăţăm doar de la Domnul Isus (Matei 11,29).
De la El învăţăm că nu suntem înţelepţi în ochii noştri.
A „plăti rău pentru rău”, a fost o regulă pentru israelitul din Vechiul Testament
(ochi pentru ochi, dintepentru dinte) dar nu este principiul normal al creştinului din Noul Testament.
Creştinii ar trebui să arate caracterul lui Dumnezeu urmărind ce este bine înaintea tuturor oamenilor.
Asta depinde de tine, tu ar trebui să trăieşti în pace cu toţi oamenii.
Aceasta nu este întotdeauna posibil.
Dar Domnul Isus, Prinţul păcii a realizat acest lucru.
Datorită Lui însă, familiile au intrat şi intră deseori în conflicte deoarece apare oportunitatea deciziei:
-ori pentru Domnul Isus, ori împotriva Lui.
Poate ai experimentat acest lucru.
Dar nu tu trebuie să dai tonul în acest tip de conflict.
Când eşti tratat cu răutate, nu trebuie să te răzbuni sau să îţi faci singur dreptate.
Trebuie să laşi ca Dumnezeu să lucreze la timpul Lui.
El îşi va exercita dreptatea.
Tu ar trebui să determini pe cei ce ţi-au făcut rău să se ruşineze.
Mulţi au fost câştigaţi pentru Domnul Isus prin faptul că cei credincioşi aufăcut bine duşmanilor lor şi i-au binecuvântat în loc să-i blesteme.
„Nu te lăsa biruit de rău”.
Lumea este plinăde rău, iar păcatul este prezent în ea.
Lumea din jurul tău şi firea din tine sunt în armonie excelentă.
Dar trupul păcatului a fost anulat şi tu nu mai trebuie să slujeşti păcatului (Romani 6:6).
În acelaşi mod cum Dumnezeu aînvins răul cu binele pe care l-a dat în Domnul Isus şi tu poţi învinge răul prin bine.
Astfel biruieşti răul când duşmanul eşuează în a te face să acţionezi greşit!
Poţi folosi această ocazie să arăţi bunătatea şi îndurarea lui Dumnezeu.
În 2 Împăraţi 6: 8-23, găseşti o frumoasă ilustrare a unei asemenea victorii, vei vedea cum a reacţionat Elisei.
La ce grad pot să se găsească în tine aceste reguli de viaţă creştină ?
Lasă ca binecuvântarea să curgă spre alţii prin modul tău de viaţă, chiar dacă ei se comportă neprietenos. Binecuvântare înseamnă a dori binele cuiva.
Tindem să displacem pe cineva care este neprietenos faţă de noi, adică să îi dorim lucruri neplăcute.
Pentru a binecuvânta oamenii care te persecută, trebuie să priveşti la Domnul Isus şi la rândul tău vei fi binecuvântat.
El este un exemplu strălucit.
El S-a rugat El la cruce pentru persecutorii Săi:
-„Tată iartă-i căci nu ştiu ce fac !” (Luca 23,34).
Este cineva în jurul tău fericit ?
-„bucură-te cu el !”,
aceasta nu sereferă la o plăcere de o clipă a acestei lumi.
Te poţi bucura de lucrurile plăcute pe care Dumnezeu le dă altora,chiar şi celor necredincioşi.
Ne gândim la toate tipurile de binecuvântări:
- căsătorie, aducerea unui bebeluş pe lume sau când o persoană care a fost şomer găseşte de lucru;
-poţi să te alături acestor bucurii, dar a plânge cu cei ce plâng este mai dificil.
A împărţi durerea cuiva înseamnă a o simpatiza.
O boală incurabilă sau moartea sunt lucruri groaznice.
Şi necredincişii vor aprecia dacă le arătăm simpatie.
Aceasta poate da ocazie să le vorbeşti despre Domnul Isus.
Experimentând astfel de lucruri împreună, cu bucurie sau durere faci mai uşor să fii în acelaşi asentiment.
Putem avea aceleaşi dorinţe.
Această unitate în gândire se poate arăta doar dacă noi avem dorinţa de a trăi pentru Domnul Isus.
În acest sens „a fi smerit” este o condiţie importantă.
Tânjind după „lucrurile înalte”,aceasta ne face să fim mai superiori decât alţii.
Consecinţa este că începem să stăm izolaţi de alţii cu careformăm un singur trup cu Domnul Hristos
(Romani 12,5).
Când nu suntem smeriţi ne pierdem capacitatea de afi în părtăşie cu alţii.
Aceasta o învăţăm doar de la Domnul Isus (Matei 11,29).
De la El învăţăm că nu suntem înţelepţi în ochii noştri.
A „plăti rău pentru rău”, a fost o regulă pentru israelitul din Vechiul Testament
(ochi pentru ochi, dintepentru dinte) dar nu este principiul normal al creştinului din Noul Testament.
Creştinii ar trebui să arate caracterul lui Dumnezeu urmărind ce este bine înaintea tuturor oamenilor.
Asta depinde de tine, tu ar trebui să trăieşti în pace cu toţi oamenii.
Aceasta nu este întotdeauna posibil.
Dar Domnul Isus, Prinţul păcii a realizat acest lucru.
Datorită Lui însă, familiile au intrat şi intră deseori în conflicte deoarece apare oportunitatea deciziei:
-ori pentru Domnul Isus, ori împotriva Lui.
Poate ai experimentat acest lucru.
Dar nu tu trebuie să dai tonul în acest tip de conflict.
Când eşti tratat cu răutate, nu trebuie să te răzbuni sau să îţi faci singur dreptate.
Trebuie să laşi ca Dumnezeu să lucreze la timpul Lui.
El îşi va exercita dreptatea.
Tu ar trebui să determini pe cei ce ţi-au făcut rău să se ruşineze.
Mulţi au fost câştigaţi pentru Domnul Isus prin faptul că cei credincioşi aufăcut bine duşmanilor lor şi i-au binecuvântat în loc să-i blesteme.
„Nu te lăsa biruit de rău”.
Lumea este plinăde rău, iar păcatul este prezent în ea.
Lumea din jurul tău şi firea din tine sunt în armonie excelentă.
Dar trupul păcatului a fost anulat şi tu nu mai trebuie să slujeşti păcatului (Romani 6:6).
În acelaşi mod cum Dumnezeu aînvins răul cu binele pe care l-a dat în Domnul Isus şi tu poţi învinge răul prin bine.
Astfel biruieşti răul când duşmanul eşuează în a te face să acţionezi greşit!
Poţi folosi această ocazie să arăţi bunătatea şi îndurarea lui Dumnezeu.
În 2 Împăraţi 6: 8-23, găseşti o frumoasă ilustrare a unei asemenea victorii, vei vedea cum a reacţionat Elisei.
La ce grad pot să se găsească în tine aceste reguli de viaţă creştină ?
