Această binecuvântare poate să se reverse doar dacă oamenii îL acceptă Domnul Isus.
Nu există nici o binecuvântare pe care Dumnezeu S-o dea dacă nu e legată de Domnul Isus.
Când Dumnezeu binecuvintează, această binecuvântare este întotdeauna este în legătură cu El. De când Israel, poporul lui Dumnezeu L-a respins pe Domnul Isus, Dumnezeu Şi-a îndreptat binecuvântarea şi către neamuri.
Acum nu mai este o diferenţă între iudei şi neamuri. Aceasta nu înseamnă că ce a spus Dumnezeu poporului Său nu va fi împlinit ?
Pavel precizează, cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu că Acesta rămâne !
Dumnezeu va dovedi că ce a spus e adevărat.
Dar Dumnezeu nu-Şi va da binecuvântarea acelora care I-au întors spatele.
Aceasta vrea Pavel să spună în a doua parte a versetului 6.
Cineva se poate numi israelit pentru că aparţine poporului prin naştere, dar aceasta nu este suficient.
Mai este nevoie de ceva.
Este o chestiune de inimă.
Pentru majoritatea israeliţilor, a aparţine poporului era mai degrabă o chestiune de renume,un israelit avea un nume.
Dar Pavel, spune că acesta nu este Israel, chiar dacă cineva a fost născut un israelit, nu face parte din Israel.
În versetul 7 acelaşi lucru este repetat în legătură cu patriarhul Avraam.
Nu orice descendent al lui Avraam este numit un copil al lui Avraam.
Dacă ar fi aşa, Israel ar fi văzut astfel şi el de asemenea ar trebui să aibă parte la binecuvântare, dar Dumnezeu a făcut ca binecuvântarea să vină prin Isaac.
Ismael este fiu după trup.
Acest fiu a fost născut lui Avraam de către Agar, servitoarea Sarei.
În acel moment, Avraam nu se încredea înDumnezeu deoarece Dumnezeu îi promisese că îi va da un fiu care să fie născut din Sara.
La vremea rânduită de Dumnezeu, Isac, fiul promisiunii, a fost născut Sarei.
Astfel, a venit binecuvântarea pe care Dumnezeu voia să o dea.
Binecuvântarea trebuie să fie întotdeauna în legătură cu Avraam prin Isaac pentru că “copiii făgăduinţei sunt consideraţi ca sămânţă”.
Apoi vine un exemplu al alegerii lui Dumnezeu, care este şi mai clar.
În familia lui Avraam, Ismael a fost născut de o roabă.
Isaac avea doi fii din aceeaşi soţie, Rebeca.
În timp ce aceşti doi fii, Iacov şi Esau erau încă în pântece, Dumnezeu hotărâse deja destinul lor:
-“cel mai mare va sluji celui mai tânăr”.
Pe vremea aceea, nu se ştia cum se vor comporta unul faţă de altul.
Când Dumnezeu a spus aceasta, ei nu făcuseră nici rău, nici bine.
Aşa că lăsând deoparte comportamentul şi faptele lor, Dumnezeu hotărâse alegerea lui Iacov, deci îl alege pe cel mai tânăr.
El a ales pe Iacov ca cel ce avea să primească binecuvântarea.
Iacov a fost pus deasupra lui Esau.
Dumnezeu a stabilit aceasta înainte de naşterea acestor doi băieţi.
Prin aceasta, n-a fost spus nimic în dezavantajul lui Esau.
Aceasta este ceva ce tu trebuie să înţelegi bine, pentru că există oameni, care în mod eronat interpretează acest loc din Biblie considerând, că Dumnezeua hotărât ca unii oameni să fie pierduţi pentru totdeauna.
La acest punct tu trebuie să fi precaut, pentru că ei vor să te facă şi pe tine să crezi această aberaţie.
În ultima parte din Romani 9, vei descoperi că n-a fost aşa, dar astfel de oameni îţi oferă ca dovadă Romani 9:13.
Ei vin cu acest verset spunând că este scris:
- „ Pe Isaac l-am iubit şi pe Esau l-am urât”.
Sigur, dar să vedem o întrebare cu privire la acest
- “Este scris ”
-:unde este scris ?
La sfârşitul Vechiului Testament în cartea Maleahi.
La sfârşitul unei lungi istorii în care descendenţii lui Iacov şi Esau avuseseră toate posibilităţile să dovedească care a fost raportul dintre ei.
Adevăraţii descendenţi ai lui Iacov şi-au dovedit de-a lungul istoriei slăbiciunea, dar în acelaşi timp dorinţa după binecuvântarea lui Dumnezeu.
Iată de ce Dumnezeu spune:
-“Pe Iacov l-am iubit”.
Descendenţii lui Esau n-au arătat de-a lungul istoriei lor interes pentru binecuvântările lui Dumnezeu.
În Evrei 12: 16-17 poţi citi despre Esau ca persoană păgână care şi-a vândut dreptul de întâi născut pentru o ciorbă.
El a fost respins pentru că nu s-a găsit căinţă în el.
Poţi găsi aceste trăsături în urmaşii lui.
De aceea Dumnezeu spune:
-“Pe Esau l-am urât”.
Dumnezeu vrea să arate în aceste versete că, la originea poporului Israel, El a lucrat conform alegerii Sale. Binecuvântarea Sa merge spre anumiţi oameni, nu pentru că ei o merită, ci pentru că El i-a ales pentru aceasta.
Totul vine din:
-“El care cheamă” (versetul 11).
Este important să vezi că în trecut, Dumnezeu a acţionat astfel.
În prezent, Dumnezeu lucrează la fel.
Dacă Dumnezeu lucrează conform alegerii Sale, El nu se referă la Israel, ci îşi poate extinde alegerea la păgâni.
Tu eşti o dovadă vie a acestui lucru.
Deşi nu aparţii probabil poporului Său, pământesc, vei recunoaşte că nu meriţi binecuvântarea lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu te-a ales să te binecuvânteze.
Vom detalia mai departe acest subiect.
