Dacă ne-am opri din alergarea noastră obositoare pe acest pământ şi ne-am aşeza pe o piatră rece ca să ne odihnim, care ar fi lucrurile pe care le-am observa prima dată? Eu una aş vedea oameni. Alergând încoace şi încolo, lăsându-se purtaţi unii dintre ei de febra cumpărăturilor, alţii ar avea poveri prea grele de dus pentru spatele lor slab, iar unii şi-ar căuta rostul în viaţă.
Şi stând acolo pe acea piatră am realiza un adevăr peste care nu se poate trece. Totu-i goană după vânt.
Pentru mulţi oameni viaţa aici pe Pământ nu înseamnă mai mult decât distracţie, să facă tot ce vor ei, să aibă tot ce le pofteşte ochii de carne, că oricum odată vor muri şi... cam atât.
Şi uite aşa oamenii luptă pentru visurile lor ca să ajungă undeva pe o scenă într-un ropot de aplauze, se silesc să-şi construiască o vilă, se însoară şi se merită şi apoi se roagă la "Dumnezeu" să-i scape odată de viaţa asta, să moară şi să se scape de necazurile pământeşti. Şi mor. Fără a fi făcut nimic pentru El.
Am venit pe acest pământ cu un scop bine stabilit. Să muncim pentru Dumnezeu şi să împlinim astfel legea iubirii. Nu suntem aici ca să luptăm pentru visele noastre, să trăim cât putem de bine şi de liniştiţi. Suntem aici să luptăm. Să fim războinici neînfricaţi în armata lui Isus. Nu, nu luptăm cu arme făcute de mâna omului. Luptăm cu armele credinţei! Şi asta-i cea mai grea luptă, care poate ucide atât sufletul cât şi trupul. Dar suntem laşi şi fugim de război. Ne ascundem în faţa televizorului, luptăm numai la Delta Force şi alergăm la Fifa. Din păcate..
În timp ce Isus umblă pe acest pământ gol şi flămând, nouă nici că ne pasă. În timp ce El caută un loc în care să doarmă, noi ne punem capetele pe pernele pufoase şi odihnitoare. El nu a mai mâncat de trei zile, noi numai ce am luat cina la restaurant. Ar trebui să facem mai multe fapte bune. Să ajutăm mai mult pe cei în nevoie. Încă nu eşti în Africa să hrăneşti şi să îmbraci copiii de acolo, îmbracă-i măcar pe cei de aici până vei ajunge să-i îmbraci pe micuţii de acolo.
Un leu aruncat în scârbă unui cerşetor nu spune nimic despre un Dumnezeu al dragostei care Se odihneşte în inima ta. O simplă compătimire pentru cei peste 163 de milioane de orfani din întreagă lume nu-i încălzeşte cu o pătură caldă sau îi satură. Şi o rugăciune "Doamne, fie-ţi milă şi de ei." crezi că va schimba soarta unuia dintre ei, crezi că este plină de credinţă? Totu-i goană după vânt.
Alergăm şi habar n-avem unde să ajungem. Avem vise care să ne ridice pe noi în slăvi. Spunem că nu avem niciun scop în viaţă.
Hrăneşte pe cel flămând şi îmbracă pe cel gol! Atunci vei vedea că ai fost născut pentru un scop măreţ. Pentru scopul şi visul Său.. pentru tine.
