-"Nu ai cum să ajungi acolo.
O să ţi se întâmple exact opusul."
,iar eu de cele mai multe ori sfârşeam prin a fi dezamăgită.
Îl întrebam pe Dumnezeu:
"Doamne,asta-i tot ce poţi Tu face?
Până aici pot ajunge?"
....şi pentru ceva timp îmi plângeam de milă.
El mă lăsa să îmi vărs amarul,iar apoi intervenea.
Prin puterea Sa uimitoare mă ridica de jos şi punea în inima mea o nouă speranţă şi îmi şoptea blând:
-"Încrede-te în Mine copil iubit."
Trăim într-o lume care are obiceiul să ne taie elanul şi să ne facă să dăm înapoi.
Dar am să-ţi spun un secret astăzi,pe care Domnul mi l-a descoperit.
Întotdeauna când ai un vis,un plan sau o speranţă pentru un anumit lucru,prima oară încredinţează-l în mâna Domnului.
Apoi,ai grijă cui îl spui căci majoritatea oamenilor nu vor crede în tine,căci Singurul care are încredere în tine este doar Dumnezeu.
Nu te lăsa dezamăgit de ce îţi spun ei,tu doar încrede-te în El şi vei vedea cum va lucra,mai mult de atât,îţi va da chiar mai mult decât ai visat şi ai gândit că vei avea.
De ce?
Pentru că te-ai încrezut în El.
Suntem obişnuiţi să fim obişnuiţi.
Nu mai râvnim după ceva mai mult,nu mai avem vise,iar cel mai rău este că nu mai avem credinţă în El.
Din cauza oamenilor,am ajuns să credem că avem un Dumnezeu cu puteri limitate care nu mai poate face atât de multe,care ne lasă de capul nostru.
GREŞIT!
Lui îi pasă de noi şi de gândurile noastre mai mult decât ne pasă nouă.
El ne numără firele de păr şi ştie când stăm jos şi când ne trezim,îţi pătrunde chiar şi gândul înainte de a-l gândi tu.
Chiar nu îi pasă de tine?
Sau de problema ta?
Sau de povestea ta de dragoste?
Sau de visele tale?
Păcat că am ajuns să credem că Dumnezeu este doar atât cât am auzit şi am văzut,ori dacă este ceva mai mult de atât nu are de gând să ne arate nouă.
Am lenevit,ne-am obişnuit să stăm în starea asta de amorţeală.
Doar mâncăm şi bem şi uite aşa trece ziua.
O zi pe care poate El avea pregătită o binecuvântare mare pentru tine,dar tu ai stat nepăsător.
Eu îţi spun astăzi:
-Înzrăzneşte şi schimbă lumea!
Sunt prea puţini oameni care mai vor să schimbe lumea,care sunt dispuşi să-şi dea viaţa de dragul Său şi care mai acceptă provocarea Sa.
Care au curajul de a-I da Lui planurile şi visele lor spre a fi transformate.
Ne este prea lene...suntem prea obosiţi..avem şi alte priorităţi..pierdere de timp...un vis prostesc..se va întâmpla exact opusul.
Ce scuze ieftine ne-am găsit,dragilor.
Tu ce ai de gând să faci cu singura ta viaţă?
