De’ncercarea
cea de foc,
Ce
venit-a să vă’ncerce,
să nu vă
mirați deloc.
Ci vă
zic într-o simțire,
fiți
bucuroși din prinos,
Într-u
cât avea ve-ți parte,
de
patimile lui Hristos.
Iar
batjocoriți de sunteți
pentru
Numele Lui Sfânt,
Ferice
de voi atuncea,
ce trăiți
pe-acest Pământ.
Duhul
Slavei, Cel din Ceruri,
se-odihnește
peste voi,
Și vă
ia cu el în Slavă,
să vă
scoată din noroi.
Nimeni
dintre voi să fie,
ucigaș
sau chiar un hoț,
Făcător
de rele care,
v-ar băga
adânc în boț,
Nu
v-amestecați nicicând,
în
treburile altcuiva,
Mai
bine să suferi frate,
dacă ești
Creștin sadea.
Proslăviți
în veci pe Domnul,
că
aproape este clipa
Judecata
când va’ncepe,
de la
Casa Lui, de-aicea.
Ea
va’ncepe cu noi dară,
veți
vedea care-i sfârșitul
Celor
care pe Pământ,
nu au
ascultat Cuvântul.
Dacă
cel neprihănit,
va scăpa
de foc cu greu,
Cum va
fi pentru acela,
care
n-are Dumnezeu?
Ferice
de cei ce sufăr,
pentru-Cel
Mare Ziditor,
Căci de
El avea-vor parte
și un mare viitor.
