Uită-te bine la toate aceste nume.
N-ar trebui să sari peste această porţiune ?
Pentru Pavel, aceste nume înseamnă mult!
Erau oameni care aparţineau Domnului Isus.
Aici ai un exemplu practic de unitate a credincioşilor. Tu îi saluţi pe oamenii pentru care simţi ceva special şi de care eşti legat într-un anume mod.
Ei sunt oameni pe care nu îi vezi zilnic.
Poate niciodată nu i-ai văzut ci doar ai auzit de ei. Dar ce ai auzit, îţi dă un sentiment de unitate, de a aparţine la un loc.
Este foarte încurajator atunci să primeşti salutările cuiva.
Te face să-ţi dai seama că cineva se gândeşte la tine.
Aceasta te încurajează
.Salutările sunt importante.
Ele accentuează ceva ce tu dai altora.
Când cineva îţi spune să saluţi pe un anumit frate sau soră, este o sarcină importantă.
Şi Pavel la fel spune aici credincioşilor din Roma că ar trebui să salute un număr de fraţi şi surori.
Ceea ce este izbitor în aceste saluturi este ceva adăugat la multe nume.
Pentru Pavel nu era o simplă înşiruire de nume.
Aceste persoane însemnau mult pentru el.
Fiecare era ceva special.
Cu fiecare a avut o relaţie specială.
Astfel, relaţia ta cu fiecare frate şi soră va fi diferită.
Dacă începi să ai ochi pentru această diferenţă, va rezulta într-o uriaşă îmbogăţire în interacţiunile cu fraţii şi surorile.
Există şi nume pe care Pavel le menţionează fără să adauge ceva.
Poate te întrebi dacă nu era nimic special de menţionat.
Nu era nimic care îi făcea remarcabili ?
Erau plictisitori ?
Nu ştiu.
Poate erau pur şi simplu fraţi şi surori banali.
În orice caz, erau incluşi şi ei.
Poţi vedea aceeaşi diferenţă la ucenicii Domnului Isus.
Despre unii, nu ştim multe pentru că nu se spune multe despre ei.
Despre alţii ştim mult mai multe pentru că se spune mult despre ei.
Dar există ucenici de la care ştim doar numele.
Ce au făcut, este ascuns de noi.
Dar Dumnezeu ştie asta şi El nu uită să le aprecieze valoarea.
Dumnezeu are propriul Lui mod cu fiecare credincios.
Este frumos când poate fi spus despre tine ceva mai mult decât doar numele, dar aceasta nu te face mai important.
Trebuie să fie clar că eşti mânat de dragoste pentru Domnul Isus.
Vezi aceasta adesea cu numele pe care Pavel le menţionează.
Adesea ceva este adăugat despre Domnul Isus.
El a fost motivul muncii lor.
Pavel avea un ochi atent pentru lucrarea surorilor.
Dintre toate numele pe care el le menţionează, prima este e unei surori.
Şi mai multe sunt menţionate în aceste versete.
Fivi trebuie să fi fost o femeie deosebită
. Poate îi primise cu ospitalitate sau poate ea i-a vizitat.
Poate le-a scris scrisori de încurajare.
Oricum ar fi fost, prin lucrarea ei ea ajutase pe multe.
Aceasta înseamnă că lucrurile prin care ea le ajuta pe multe să fie întărite.
Pavel experimentase aceasta ca obinecuvântare.
De aceea, el putea s-o recomande credincioşilor din Roma.
Când Fivi a venit la ei, ei urmau s-oprimească într-un mod demn şi s-o ajute.
Aceasta este o scrisoare de recomandare pentru Fivi.
Apoi există un cuplu pe care Pavel l-a adus special în atenţia credincioşilor din Roma.
Numele ei era Priscila şi a lui, Aquila.
Soţia este menţionată prima aici.
Ei sunt menţionaţi în ordine inversă în toate locuri din Biblie.
Dacă avem învedere responsabilitatea sau explicaţia Cuvântului lui Dumnezeu, Aquila este menţionat primul. Şi dacă un serviciu practic în cadrul familiei este în vedere, pentru care mai întâi soţia este responsabilă, Priscilla este mai întâi menţionată, ca aici.
Pavel stătuse cu ei (Faptele Ap. 18:1-3).
Restul din Fapte 18 arată că era periculos să-lai pe cineva ca Pavel în casa ta.
Acest cuplu îşi riscă vieţile pentru el.
De aceea, Pavel le era recunoscător.
Dar credincioşii din adunările naţiunilor ar putea şi ei să le fie recunoscători.
Prin curajul lor, adunările neamurilor ar putea continua să aibă avantaj din serviciul lui Pavel.
La fel, când tu faci ceva pentru un slujitor al Domnului, este de asemenea un serviciu pentru alţii, care sunt slujiţi de acest servitor.
Vreau să închei arătând spre ultima parte a versetului 16.
Pavel nu se adresează numai nerecredincioşilor,el îşi salută şi cunoştinţele, el transmite salutări de la toţi cu care erau în legătură-
- „Toate bisericile lui Hristosvă salută”.
Adunarea din Roma era în relaţie cu adunările Domnuui Hristos care existau în toate locurile de pe pământ. Ce bine este când şi aceasta se experimentează!
Tu ştii că Adunarea este foarte dezbinată, în afară.
Mai este posibilă unitatea Adunării?
Da, mai este.
Cum poate fi făcută aceasta ?
Următoarea epistolă (1 Corinteni).
Trimite salutări cuiva care n-a auzit de tine de multă vreme.
N-ar trebui să sari peste această porţiune ?
Pentru Pavel, aceste nume înseamnă mult!
Erau oameni care aparţineau Domnului Isus.
Aici ai un exemplu practic de unitate a credincioşilor. Tu îi saluţi pe oamenii pentru care simţi ceva special şi de care eşti legat într-un anume mod.
Ei sunt oameni pe care nu îi vezi zilnic.
Poate niciodată nu i-ai văzut ci doar ai auzit de ei. Dar ce ai auzit, îţi dă un sentiment de unitate, de a aparţine la un loc.
Este foarte încurajator atunci să primeşti salutările cuiva.
Te face să-ţi dai seama că cineva se gândeşte la tine.
Aceasta te încurajează
.Salutările sunt importante.
Ele accentuează ceva ce tu dai altora.
Când cineva îţi spune să saluţi pe un anumit frate sau soră, este o sarcină importantă.
Şi Pavel la fel spune aici credincioşilor din Roma că ar trebui să salute un număr de fraţi şi surori.
Ceea ce este izbitor în aceste saluturi este ceva adăugat la multe nume.
Pentru Pavel nu era o simplă înşiruire de nume.
Aceste persoane însemnau mult pentru el.
Fiecare era ceva special.
Cu fiecare a avut o relaţie specială.
Astfel, relaţia ta cu fiecare frate şi soră va fi diferită.
Dacă începi să ai ochi pentru această diferenţă, va rezulta într-o uriaşă îmbogăţire în interacţiunile cu fraţii şi surorile.
Există şi nume pe care Pavel le menţionează fără să adauge ceva.
Poate te întrebi dacă nu era nimic special de menţionat.
Nu era nimic care îi făcea remarcabili ?
Erau plictisitori ?
Nu ştiu.
Poate erau pur şi simplu fraţi şi surori banali.
În orice caz, erau incluşi şi ei.
Poţi vedea aceeaşi diferenţă la ucenicii Domnului Isus.
Despre unii, nu ştim multe pentru că nu se spune multe despre ei.
Despre alţii ştim mult mai multe pentru că se spune mult despre ei.
Dar există ucenici de la care ştim doar numele.
Ce au făcut, este ascuns de noi.
Dar Dumnezeu ştie asta şi El nu uită să le aprecieze valoarea.
Dumnezeu are propriul Lui mod cu fiecare credincios.
Este frumos când poate fi spus despre tine ceva mai mult decât doar numele, dar aceasta nu te face mai important.
Trebuie să fie clar că eşti mânat de dragoste pentru Domnul Isus.
Vezi aceasta adesea cu numele pe care Pavel le menţionează.
Adesea ceva este adăugat despre Domnul Isus.
El a fost motivul muncii lor.
Pavel avea un ochi atent pentru lucrarea surorilor.
Dintre toate numele pe care el le menţionează, prima este e unei surori.
Şi mai multe sunt menţionate în aceste versete.
Fivi trebuie să fi fost o femeie deosebită
. Poate îi primise cu ospitalitate sau poate ea i-a vizitat.
Poate le-a scris scrisori de încurajare.
Oricum ar fi fost, prin lucrarea ei ea ajutase pe multe.
Aceasta înseamnă că lucrurile prin care ea le ajuta pe multe să fie întărite.
Pavel experimentase aceasta ca obinecuvântare.
De aceea, el putea s-o recomande credincioşilor din Roma.
Când Fivi a venit la ei, ei urmau s-oprimească într-un mod demn şi s-o ajute.
Aceasta este o scrisoare de recomandare pentru Fivi.
Apoi există un cuplu pe care Pavel l-a adus special în atenţia credincioşilor din Roma.
Numele ei era Priscila şi a lui, Aquila.
Soţia este menţionată prima aici.
Ei sunt menţionaţi în ordine inversă în toate locuri din Biblie.
Dacă avem învedere responsabilitatea sau explicaţia Cuvântului lui Dumnezeu, Aquila este menţionat primul. Şi dacă un serviciu practic în cadrul familiei este în vedere, pentru care mai întâi soţia este responsabilă, Priscilla este mai întâi menţionată, ca aici.
Pavel stătuse cu ei (Faptele Ap. 18:1-3).
Restul din Fapte 18 arată că era periculos să-lai pe cineva ca Pavel în casa ta.
Acest cuplu îşi riscă vieţile pentru el.
De aceea, Pavel le era recunoscător.
Dar credincioşii din adunările naţiunilor ar putea şi ei să le fie recunoscători.
Prin curajul lor, adunările neamurilor ar putea continua să aibă avantaj din serviciul lui Pavel.
La fel, când tu faci ceva pentru un slujitor al Domnului, este de asemenea un serviciu pentru alţii, care sunt slujiţi de acest servitor.
Vreau să închei arătând spre ultima parte a versetului 16.
Pavel nu se adresează numai nerecredincioşilor,el îşi salută şi cunoştinţele, el transmite salutări de la toţi cu care erau în legătură-
- „Toate bisericile lui Hristosvă salută”.
Adunarea din Roma era în relaţie cu adunările Domnuui Hristos care existau în toate locurile de pe pământ. Ce bine este când şi aceasta se experimentează!
Tu ştii că Adunarea este foarte dezbinată, în afară.
Mai este posibilă unitatea Adunării?
Da, mai este.
Cum poate fi făcută aceasta ?
Următoarea epistolă (1 Corinteni).
Trimite salutări cuiva care n-a auzit de tine de multă vreme.
