Când îţi întorci privirile spre El

Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor! N-am şezut în adunarea celor ce petrec, ca să mă înveselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte căci mă umplusei de mânie.Ieremia 15:16-17




Este o izolare pe care ți-o provoci singur și este un fel de izolare pe care o provoacă Domnul Dumnezeu.

Cu prima nu sunt de acord, iar a doua nu am altă șansă decât să o accept.

Te-ai gândit ce motiv ar putea avea Domnul Dumnezeu să te izoleze de oameni, de prieteni și de familie, oare n-a spus chiar El că nu e bine omul să fie singur?

Însă cred că dacă Domnul Dumnezeu izolează pe cineva, întotdeauna e cu un scop și pe un termen limitat.

Pe Avraam l-a izolat de poporul lui și l-a dus într-o țară străină pentru că Domnul Dumnezeu avea nevoie să-i vorbească singur.

Pe Iacov l-a izolat de familia lui și când a rămas singur, Domnul Dumnezeu i-a schimbat numele și calea.

Pe Iosif l-a izolat de frații lui, l-a dus într-o țară păgână și l-a crescut ca să fie o binecuvântare pentru frații lui. Pe Samuel l-a ținut izolat de oameni în Casa Domnului Dumnezeu ca să-l crească.

Pe David l-a izolat și l-a ținut singur la oi ca să învețe să păstorească pe Israel.

Pe Ilie l-a dus în pustie ca să îi vorbească.

Pe Ieremia l-a izolat de oameni din cauza mâniei Domnului Dumnezeu.

Pe profeți i-a izolat cu un scop.

Domnul Isus s-a izolat 40 de zile ca să-şi înceapă lucrarea....

Domnul Dumnezeu te izolează uneori cu un scop precis și niciodată motivul nu e ca să-ți facă rău.

Cu teoria asta în minte L-am întrebat pe Domnul Dumnezeu de ce mă izolează de oameni și de tot ce mi-e familiar, de ce m-a adus până în punctul în care literalmente sunt doar eu și El.

Nu mi-a răspuns.

Simțeam doar că stă și se uită la mine și tace.

Am început să mă gândesc de ce ar fi necesar ca cineva să rămână singur atunci când Domnul Dumnezeu vrea ca respectivul să priceapă ceva și am ajuns la concluzia că noi, oamenii în general, suntem cel mai ușor influențați de alți oameni, de percepția lor asupra vieții , de durerile lor, de nemulțumirile lor, până acolo că nici măcar nu știi de ce ai început să crezi sau să vezi lucrurile într-un anume fel.

Atunci Domnul Dumnezeu face tăcere, reduce la tăcere orice glas cu influență din viața ta și te îndepărtează de toți atât de mult încât și dacă ar striga nu-i mai auzi.

Chiar dacă îți pui toată inima să crezi promisiunile Domnului Dumnezeu, dacă te lași înconjurat de oameni care se scaldă în necredință și negativism, îți va influența inevitabil credința.

Nu neg că sunt oameni încercați care suferă și suferința lor chiar e reală, dar dacă din suferința lor oamenii pricep doar că Domnului Dumnezeu îi place să chinuie oamenii, atunci suferă degeaba.

Nu vreau să mai aud plânsete și gemete aiurea, nu vreau să mai aud ce greu e pe cale și cum de-abia ne tragem sufletul precum Lot în Sodoma

Bunicul meu avea o vorbă :-”și dacă te vaieți, îți trece?”

Câteodată nu realizăm cât de mult stricăm cu văicărelile noastre și că îi facem pe ceilalți să-și piardă speranța, pentru că încep să se uite la noi în loc să se uite la Domnul Dumnezeu.

Am simțit că Domnul Dumnezeu îmi ia fața în mâini și îmi spune:- ”ai să devii ceea ce vezi, te-am lăsat singur să nu mai ai la cine să te uiți decât la Mine și să te faci asemenea Mie”.

Normal că dacă mă uit la mine am toate motivele să disper și să cred că totul e pierdut, dar dacă mă uit la El nu mai am timp să disper pentru că tot ce vreau e să mai învăț o trăsătura de caracter de pe Fața Lui. Dacă izolarea este prețul pe care trebuie să-l plătesc ca să nu mai aud prostii, Domnul Dumnezeu să fie binecuvântat!

Dacă trebuie să rămân singur ca să poată Domnul Dumnezeu să-mi schimbe mentalitatea mă bucur, chiar dacă nu e cel mai fain sentiment din lume.

Dar nu mai vreau să aud și să știu nimic altceva decât că Domnul Dumnezeu e minunatul meu Tată!

M-am uitat destul la mine și la ce pot și la ce nu pot și lucrul acesta a dat naștere doar la și mai multă neputință și dezamăgire.

"Când îţi întorci privirile spre El te luminezi de bucurie şi nu -ţi se umple faţa de ruşine".