Prietene, n-am terminat ce-aveam de spus,
Dar, iata, timpul meu a expirat;
Mi se fac semne sa inchei acest discurs,
Cortina va cadea imediat.
Mi-ar trebui un veac … si chiar mai mult
Sa-ti povestesc in suflet cate-am strans,
Taceri de piatra, zambete de lut
Si lacrimi scrise intre ras si plans
Am traversat, grabit, secunda mea,
Am fost in iad, am fost si-n paradis
Si, uneori, am vrut sa pot visa
Ca nu visez doar dincolo de vis…
Iubirea cautand … m-am inselat;
Prea des, iubirii ura i-a raspuns
Dar, stand langa Isus, am invatat
Iubirea Lui sa-mi fie deajuns.
Prietene, nu lacrima, nu are rost,
E prea tarziu sa mai schimbam ceva;
De vrei sa stii mai mult din ce am fost,
Asculta ce-a ramas in urma mea…
E, poate, prea putin… si vei uita
Si dor si vers si lacrima si cant…
De-a fost vreo amintire, undeva,
Si ea va trece, sigur, vrand-nevrand.
Cu rosu, scris adanc pe viata mea,
Un alt capitol, iata, s-a inchis.
Iti Multumesc si Nu Te Voi Uita!
