smerenie /mândrie

smerenie /mândrie

În apele Iordanului Unul se supune …
În apele Iordanului unul se împotrivește …
În apele Iordanului, peste Cel supus, cel de Sus coboară!
În istoria bisericii, există un consens tacit că virtutea cardinală în creștinism este smerenia și păcatul cardinal, mândria.
Apoi, oamenii sunt înclinați să calce cel mai mult și cel mai repede pe urmele lui Lucifer, pe autostrada mândriei și răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu.
Mândria vrea înălțare, promovare, întâietate, prioritate cu girofar – cu orice preț și acum!
Smerenia așteaptă la rând, cooperează, tace și face!
Omul smerit știe față de cine trebuie să fie supus și când … și stie cui să se împotrivească și când anume.
De ce mă gândesc că forma principală de manifestare a smereniei este supunerea?
De ce mă gândesc că forma principală de manifestare a mândriei este împotrivirea, răzvrătirea?
Mie, mi se pare că Iacov prinde foarte bine dinamica și tensiunea relației mândrie – smerenie și manifestarea ei primară în tandemul împotrivire – supunere.
Iacov 4:6-7
Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare.

 De aceea zice Scriptura: 

„Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.”
Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi dela voi.
Prezența Binelui, Dumnezeu și răului, diavolul crează o tensiune dinamică în om și-l angajează, cu voia sau fără voia, în conflictul cosmic.
Cum nu există neutralitate, deși unii (naivi) cred că ei nu sunt de partea nimănui, omul este ori de partea Unuia ori de partea altuia.
Supunerea față de Unul înseamnă nesupunere, împotrivire, răzvrătire față de altul.
Omul smerit nu este un bleg.

 El știe să se supună, să coopereze dar el știe și să lupte, să atace.
Omul mândru nu știe să facă această diferență!