Când au plecat
la biserică erau gata supărați. Fiecare voia să fie un diacon, pastor, ceva în
comitet. În costume țepene cu un microfon în mână, cu limbă de lemn în gură cu
mintea plină de inepții. Și fiecare îl vedea pe celălalt dușmanul ce stă în
fața singurului vis mărunt ce putea răscumpăra o viață ratată.
Acolo, Hristos
le-a spălat picioarele, explicându-le că în biserica Lui nu sunt scaune de
directori.
Le-a slujit
știind că mai are câteva ore de trăit. Ce-ai face dacă ai mai ști că mai ai de
trăit 24 de ore? Bănuiesc că te-ai duce la văduve și la orfani și-ai ajuta pe
vecinul tău să-și are pământul. Că ai face un cozonac să-l dai la Luci, aia cu
șase copii. Că te-ai azvârli pe stradă să vorbești cuiva despre Hristos. Îți
spun eu ce-ai face.
Nu te-ai mai
duce nici măcar la mall, n-ai mai da un like la nimeni.
Cum să speli
picioarele la Iuda? Poate în acid sulfuric.
Probabil Petru
nu voia să i se spele picioarele pentru a nu se simți mai apoi obligat față de
Matei.
Bate toaca la
biserica din colț. Prima toacă a bătut pe Golgota. Trei cuie. Pe cruce murea
Mântuitorul, sub cruce jucau zaruri, împărțeau cămăși și se bea vin. Oricum
reușim întotdeauna să încropim un talcioc pe fiecare Golgotă.
Păcatul lumii
rămâne totuși indiferența, iar indiferența ca și prostia sunt de nevindecat.
Unii zic că drgaostea L-a ținut pe cruce și nu cuiele, și există si cântare pe
chestia asta. Pe cruce L-a ținut indiferența noastră pentru că nimeni nu s-a
grăbit să-l smulgă de acolo. Au avut grija de El mai mult mort decât viu.
Pus într-un
mormânt împrumutat, și nu-i ciudat că nimeni nu i-a împrumutat o casă?
A înviat a
treia zi, dar tot nu S-a odihnit în clipele acelea.
În duhul a umblat
prin cer, prin locuința morților și prin coșmarele marilor preoți. A transferat
sfinți iar pe unii i-a pierdut câteva clipe prin Ierusalim. Probabil erau
interesați să vadă ce-au făcut copiii cu averea.
A înviat ca să
ne poată învia și pe noi pentru că moartea e o virgulă nu un punct. A înviat
pentru a ne putea mânca pâinea printre lacrimi, cu speranță.
Pentru că fără
înviere, lumea ar fi o casă de nebuni perfectă.
A înviat pentru
a ne face mai buni, explicându-ne de pe colțul lunii că viața e prea scurtă
pentru a-ți permite ura.
A înviat… iar
dacă mai auziți o toacă să știți că e de la ciocanele Cerului.
Acolo ni se
pregătește, nemeritat, o casă.
