Cu cine pot să-L aseamăn ?

Ascultaţi-Mă, casa lui Iacov, şi toată rămăşiţa casei lui Israel, voi, pe care v-am luat în spinare de la obârşia voastră, pe care v-am purtat pe umăr de la naşterea voastră, până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat, şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc şi să vă mântuiesc. Cu cine Mă veţi pune alături, ca să Mă asemănaţi? Cu cine Mă veţi asemăna, şi mă veţi potrivi? - Isaia 46:3-5




Domnul Dumnezeu a ales să mă poarte încă de la nașterea mea, încă mai dinainte de a avea vreun folos de pe urma mea, încă mai dinainte ca eu să fi ales să fac bine sau rău, încă dinainte de a-I întrista inima măcar că mă cunoștea bine și chiar mai dinainte ca eu să apuc să-I promit că am să merg după El.

M-a purtat pe umăr până am învățat să merg și apoi m-a sprijinit văzându-mi pașii îngreunați de prea multe lucruri care îmi distrag atenția.

Dar cu lumea asta trasă peste ochi, aproape niciodată nu realizez că dacă nu cad e pentru că El mă ține dacă respir e pentru că El îmi șoptește din nevăzut ”respiră!”

dacă nu orbesc e pentru că El mi-e Lumină, iar dacă trăiesc e pentru că El trăiește în mine.

Ca să pot să cuprind cu mintea mea limitată și să pot înțelege cu inima mea defectă de ce face toate astea, am încercat să Îl aseamăn cu lucruri familiare, dar sunt la fel de limitate ca și lumea mea.

Am încercat să mă gândesc la El ca și la un tată, apoi ca și la un iubit, ca și la un salvator sau erou, dar astea-s definiții aiurea.

Cu cine pot să-L aseamăn și cu cine pot să-L pun alături ca să-I pricep inima?

Un tată pământesc, chiar dacă ar fi cel mai bun care există, te poate purta în brațe din când în când și apoi te poate sprijini tot din când în când și pe un termen limitat, nicidecum până la bătrânețea ta. Statutul de Tată, pe care Îl are El în viața mea, e limitat de înțelegerea mea de ce înseamnă un tată. Să-L aseamăn cu un iubit? Un iubit te poate iubi limitat și condiționat de timp, de circumstanțe și de visele care i se schimbă.

Dar chiar dacă aș cugeta la cea mai mare dragoste din istorie, tot nu mă ajută să înțeleg dragostea Lui.

Să-L aseamăn cu un erou?

Un erou te poate salva cel mult odată, iar apoi îți rămâne să te salvezi singur.

Dar chiar dacă L-aș pune în mintea mea alături de cel mai brav erou, tot n-aș pricepe cât curaj i-a trebuit să îmbrace trup de om, să moară pentru mine și apoi să se înalțe la, bazându-se că inima mea oarbă are să vadă dincolo de mii de ani că El este și urechile mele au să audă dincolo de lumile care ne despart cum tot îmi strigă într-una că mă iubește.

Cu cine să-L aseamăn și cu cine să-L pun alături?

Nu există nimeni în nici o dimensiune care să-mi fie ca El.

Cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde, darămite inima mea. I se închină îngeri îmbrăcați într-o splendoare care ar orbi ochii mei de carne și totuși El vine și mă sprijinește pe mine, de la nașterea mea și până la bătrânețea mea, ca eu să pot croi cărări drepte cu picioarele mele.

Nu se satură să mă ridice, nu se satură să spere, nu se satură să mă iubească și nu se satură să mă sprijinească și fie că eu aud sau nu, El nu se oprește să mă strige dincolo de timp și spațiu și să-mi șoptească într-una:

-te iubesc.