Eşti gata să fii sfânt?

Suntem o generaţie de tineri care-şi spun dorinţele stelelor căzătoare. Gravităm aparent în jurul unor forme de religiozitate şi evlavie pe care nimeni n-ar trebui să îndrăznească să le tăgăduiască în vreun fel şi petrecem multă vreme în faţa oglinzii minţii noastre pentru a cosmetiza cât mai bine toate indiciile care ne-ar spune nouă şi celor din jur că nu suntem ceea ce părem. Cosmetizăm toate legăturile pe care le ţesem între noi şi lucruri efemere, sau plăsmuite pentru a ne asigura acel soi de fericire promovat pretutindeni.
Principiul este un termen prost înţeles, sau ignorat din perspectiva aerului demodat pe care tinerilor li se pare că-l degajă. Pentru alţii însă, enunţarea principiilor sunt în universul lor ocazii favorabile de a-şi etala tăria de caracter şi grozăvia propriei persoane.
Conduși de circumstanţe şi sentimente, bătuţi de fiecare adiere „copleşitoare”, ideea că luptăm contra curentului rămâne în stadiul de proiect. Semănăm tot mai mult cu tinerii din afara bisericilor, singura diferenţă fiind că ne petrecem ceva mai mult timp între zidurile clădirilor acestora. Mintea şi inima fac loc bucuroase fărâmiturilor cu care lumea ne momeşte, a muzicii deplorabile, a filmelor şi modei, chiar şi al glumelor proaste pe care ni le însuşim cu atâta seninătate.
Undeva prin depozitul de lucruşoare inofensive, pe care le filtrăm, pe cât posibil, prin prisma predicilor de care avem parte dintr-o direcţie sau alta, Îl înghesuim şi pe Dumnezeu. Când realizăm că de-abia mai are loc şi mai mult de atât dă destul de prost imaginii adolescentine pe care am reuşit să o dobândim, Îi cerem socoteală de ce ne-a părăsit. Toate dorinţele noastre se agaţă de stele ce cad, de pulbere şi praf ce strălucesc interesant prin beznă, de relaţii şi identitatea pe care ne-o construim.
Suntem chemaţi să fim altfel şi nu prin ceea ce noi prin noi înşine am putea fi, ci prin ceea ce noi prin Cristos suntem. Suntem chemaţi să ne punem încrederea în mâinile Lui şi să fim siguri că fiecare detaliu al vieţii noastre şi toate nevoile noastre au împlinire în El. Suntem chemaţi să fim exemple celor din jur, nu dovedindu-le că suntem o bună competiţie pentru ei în ceea ce ţine de cunoştinţele vaste în domeniul celor mai noi albume muzicale apărute, filme, ori a ultimului trend în modă. Suntem chemaţi să fim sfinţi.
Majoritatea tinerilor o privesc cu suspiciune ca pe o misiune imposibilă, sau un fel de formulă ridicolă şi deja uzată de ceva secole bune. Strigă-ţi mintea de pe culmile unde hoinăreşte nestingherită şi confruntaţi-vă cu întrebarea: mi se pare mie o chemare imposibilă? Ceva ce Dumnezeu a lăsat pentru doi-trei creştini ceva mai bine determinaţi, care oricum nu aveau lucruri mai importante de făcut? Sfinţenia ni se pare un proces cel puţin depăşit, pe care l-am atribui oamenilor care nu au nici cea mai vagă idee despre ce înseamnă a-ţi trăi viaţa. Dumnezeu însă spune cu totul altceva : Voi să-Mi fiţi sfinţi, căci Eu Sunt Sfânt, Eu, Domnul; Eu v-am pus de o parte dintre popoare, ca să fiţi ai Mei. (Leviticul 20:26) . Căci este scris: “Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”. (1. Petru 1:16). Iar acestea nu sunt sfaturi pe care fie le accepţi, fie îţi vezi de creştinismul tău „cool” pe care până la urmă aproape oricine îl poate trece cu vederea, necatalogându-l ca ciudat, ci sunt porunci din partea lui Dumnezeu care nu sunt urmate de niciun „dar dacă”. Eşti gata să fii sfânt?