De ce mă întorc, privind napoi?
Cînd am pornit, cu timp în urmă
Aveam un scop, s-ajung pe munte
Să am un orizont, şi un cer.
Mi-am fixat ţinta, în depărtare
Pe vărful înalt, frumos, măreţ
Si merg de mult, pe a Sa cărare
Dar nu înţăleg, spre ce mă îndrept
De ce cobor, de ce nu urc?...
De ce nu ajung, acolo, o dată?
Că merg de ani, si vremi si luni
Tot mai departe, pare ţinta….
Şi drumul este, tot mai greu
O unde calc, pe unde merg.
Nu am bagaj, să încurce urcuşul
Decît un steag, ce-l port cu mine
Dar simt că-n ţel, si-n viziune....
Se cere, un preţ, plătit în mers
În urmă-i tot, ce ieri am fost.
De ce, privesc , tot des în urmă..
Cu-n sentiment de chin şi groază
La picurii lăsa-ţi pe stâncă….
De sânge curs, din rănii deschise
Să zbor nu pot, ci doar să merg.
