"E cineva, cântă"
Isuse, Isuse, ascultă acum:
Departe, pe dealuri, prin văi, pe câmpie,
Un cântec de lacrimi, de jertfă şi drum...
E cineva, cântă, prin zarea pustie,
E cineva, cântă, e unul, sunt doi,
Sunt sute, sunt mii, sunt mulţimi fără zare.
Şi cântă prin soare, prin noapte şi ploi
Un imn de iubire, de har şi chemare...
E cântecul meu de dragoste strâns
Din primul fior de grea sfâşiere
Din ziua când Ţie, Isuse, Ţi-am plâns
Întâia iubire şi-ntâia durere
Ascultă-l cum creşte, mereu mai aprins
Mereu mai puternic, mereu mai fierbinte
O oaste, o ţară, o lume-a cuprins
O-nalţă, o cântă, şi-o poartă-nainte...
Ascultă, Isus, e imnul slăvit
Din ziua când haru-Ţi veni peste mine,
Şi-n care-adevărul a rupt strălucit
Tristeţea trăită departe de Tine...
Ascultă Isuse, în ceasul ceresc
Când harfa se stramă pe culmi de extaze,
Când lutul apune, când ochii privesc
Uimiţi veşnicia de slavă şi raze...
