Noi vedem clar în zilele noastre, prin istoria bisericească ce ne arată deslușit, că Dumnezeu n-a folosit în
aceşti 2.000 de ani de la moartea şi învierea lui Hristos,îngeri, serafimi şi heruvimi care să fi făcut ceea ce nu fac pocăiţii, care nu găsesc timp şi plăcere s-o facă.
Îngerii cu drag ar face toate acestea în locul nostru, aşa cum exprimă poetul în cântarea :
"Ambasador aici în ţara străina, ţara mea-i departe ..."
Cântarea continuă, printre altele cu cuvintele "Ce îngerii cu drag ar face".
Dar nu lor li s-a dat Harul, cinstea e a noastră.
Conform legilor cereşti, numai prin omul salvat se poate salva omul pierdut.
Şi aşa cum arătam anterior, atât de importantă e legea aceasta, încât nici Isus Hristos, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, n-a făcut excepţie de la aceasta.
Pe această cale îmi exprim ruga şi convingerea că în viitorul apropiat va face ca Bisericile creştine din țara
noastră și din lumea întreagă, fraţii păstori din ţară și lumea întreagă, milioane şi milioane de salvaţi vor înţelege, în sfârşit, fiecare în parte, că de noi, de fiecare dintre noi depinde salvarea lumii.
Hristos nu va mai veni să moară a doua oară.
El va veni să judece lumea şi pe cei pocăiţi care nu s-au ocupat de suflete pentru care a murit Hristos, suflete care puteau fi salvate.
Personal cred că va veni vremea și încă foarte curând, când mulţi fraţi, multe surori vor înţelege ce trebuie să facă în aceste vremuri de sfârşit şi vor şi face ce trebuie făcut.
Fraţi, surori care aţi ajuns deja să cunoaşteţi metodele salvării altora:
viaţa curată, rugăciunea cu credinţă şi postul măcar o dată pe săptămâna;
nu şovăiţi, hotărâţi-vă să faceți uz de toate acestea pentru slava Domnului.
Dumnezeu a ştiut că va veni o vreme când frățietatea de pe pământ va înțelege şi va practica zilnic taina rugăciunii pentru salvarea omenirii.
De aceea au fost inspirate cuvintele din Ps, 65:2,
"Tu asculţi rugăciunea de aceea toți oamenii vor veni la tine."
În acest verset profetic, găsim nu numai metoda pentru atragerea oamenilor la Dumnezeu, dar şi profeţia că va veni vremea când oamenii salvaţi, pocăiţii vor folosi rugăciunea cu aşa stăruinţă şi credinţă şi cu vieţi atât de consacrate, încât oamenii, în mare număr, ( ca niciodată în alte timpuri ) vor veni la Dumnezeu.
Dacă prin cei 120 de ucenici de la început,Dumnezeu a făcut atât de mari lucrări, a întors pe atâţia în câteva zile, ce va face El azi prin milioane de creştini dacă aceştia vor înţelege să trăiască pentru Dumnezeu ca Pavel care zice: "pentru mine a trăi este Hristos" ( Filip. 1:21 ), şi se vor ruga intens, cu credinţă, sistematic, de câteva ori pe zi pentru pocăința lumii.
Sunt convins că în viitorul apropiat vor apare aşa de mulţi credincioşi rugativi şi aşa de curaţi şi stăruitori
Îngerii cu drag ar face toate acestea în locul nostru, aşa cum exprimă poetul în cântarea :
"Ambasador aici în ţara străina, ţara mea-i departe ..."
Cântarea continuă, printre altele cu cuvintele "Ce îngerii cu drag ar face".
Dar nu lor li s-a dat Harul, cinstea e a noastră.
Conform legilor cereşti, numai prin omul salvat se poate salva omul pierdut.
Şi aşa cum arătam anterior, atât de importantă e legea aceasta, încât nici Isus Hristos, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, n-a făcut excepţie de la aceasta.
Pe această cale îmi exprim ruga şi convingerea că în viitorul apropiat va face ca Bisericile creştine din țara
noastră și din lumea întreagă, fraţii păstori din ţară și lumea întreagă, milioane şi milioane de salvaţi vor înţelege, în sfârşit, fiecare în parte, că de noi, de fiecare dintre noi depinde salvarea lumii.
Hristos nu va mai veni să moară a doua oară.
El va veni să judece lumea şi pe cei pocăiţi care nu s-au ocupat de suflete pentru care a murit Hristos, suflete care puteau fi salvate.
Personal cred că va veni vremea și încă foarte curând, când mulţi fraţi, multe surori vor înţelege ce trebuie să facă în aceste vremuri de sfârşit şi vor şi face ce trebuie făcut.
Fraţi, surori care aţi ajuns deja să cunoaşteţi metodele salvării altora:
viaţa curată, rugăciunea cu credinţă şi postul măcar o dată pe săptămâna;
nu şovăiţi, hotărâţi-vă să faceți uz de toate acestea pentru slava Domnului.
Dumnezeu a ştiut că va veni o vreme când frățietatea de pe pământ va înțelege şi va practica zilnic taina rugăciunii pentru salvarea omenirii.
De aceea au fost inspirate cuvintele din Ps, 65:2,
"Tu asculţi rugăciunea de aceea toți oamenii vor veni la tine."
În acest verset profetic, găsim nu numai metoda pentru atragerea oamenilor la Dumnezeu, dar şi profeţia că va veni vremea când oamenii salvaţi, pocăiţii vor folosi rugăciunea cu aşa stăruinţă şi credinţă şi cu vieţi atât de consacrate, încât oamenii, în mare număr, ( ca niciodată în alte timpuri ) vor veni la Dumnezeu.
Dacă prin cei 120 de ucenici de la început,Dumnezeu a făcut atât de mari lucrări, a întors pe atâţia în câteva zile, ce va face El azi prin milioane de creştini dacă aceştia vor înţelege să trăiască pentru Dumnezeu ca Pavel care zice: "pentru mine a trăi este Hristos" ( Filip. 1:21 ), şi se vor ruga intens, cu credinţă, sistematic, de câteva ori pe zi pentru pocăința lumii.
Sunt convins că în viitorul apropiat vor apare aşa de mulţi credincioşi rugativi şi aşa de curaţi şi stăruitori
pentru o renaştere spirituală mondială, încât Dumnezeu care azi tolerează pe diavol pe planeta noastră, îi va
restrânge mult puterea.
De ce nu îi restrânge Dumnezeu şi fără noi şi fără rugăciunile noastre?
Fiindcă El nu poate fără contribuția noastră, aşa cum am văzut că El nu smulge un suflet de sub stăpânirea diavolului fără contribuţia noastră prin rugăciune insistentă.
În orice caz, o astfel de atmosferă cerească vor crea milioanele de oameni ai rugăciunii de pe pământ, încât oricine va dori să se pocăiască se va putea pocăi estingherit de diavol.
Pentru că diavolul va fi legat, pe pământ va domni o pace generală.
În această perioadă a păcii mondiale se va împlini prorocia lui lsaia 2:4:
"El va fi judecătorul neamurilor,El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile lor vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare; nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia, şi nu vor mai învăţa războiul."
Atunci,în acea scurtă perioadă de timp, se va realiza, în sfârşit, visul milenar al oamenilor paşnici de pe pământ.
Ceea ce n-au reuşit organizaţiile mondiale specializate vor reuşi oamenii rugăciunii.
Nu pentru că cei din organizaţiile mondiale, O.N.U., sau altele n-au fost bine intenţionaţi sau n-au fost suficient de inteligenţi, ci pentru că nu calea tratativelor era calea obţinerii păcii, ci calea legării, imobilizării diavolului și a îngerilor lui care provoacă permanente focare de război pe glob.
Diavolul, natura lui, e în război continuu, în permanent conflict cu Dumnezeu şi cu oamenii pe care-i doreşte colegi de suferinţă eternă.
Războiul s-a născut atunci când diavolul a pornit război contra oştirii lui Dumnezeu şi de atunci conflictele n-au încetat.
Aşa se explică faptul că imediat, încă la primii oameni, apare conflictul, crima.
Cain omoară pe Abel.
Iar când oamenii se înmulţesc, apare războiul.
Aşa dar pacea omenirii nu va fi redată omenirii prin conferinţe, ci prin rugăciune.
E normal să fie așa deoarece pacea nu este o categorie social-politică în esența ei, ci o categorie spirituală, dumnezeiască.
Numai Dumnezeu care are în Sine pacea Isaia 9:6-7; Ioan14:27, poate să dea pacea şi o va da prin oamenii Lui, prin oamenii în care locuieşte El care vor acţiona cu mijloacele spirituale adecvate pentru instaurarea păcii în lume.
Faptul că pacea este o categorie spirituală şi nu de altă natură se vede şi din aceea că ceea ce în familii nu poate crea forţa, belşugul, înţelepciunea şi cultura, poate crea viața curată şi viaţa de rugăciune.
În câte familii există belşug, cultură, inteligenţă dar cu toate acestea e şi război.
Aşa stau lucrurile şi pe plan spiritual general.
Omul fuge de credinţa în Dumnezeu, considerând-o ca ceva foarte înapoiat, demodat, şi ajunge să creadă în minciuna diavolului.
Culmea stă în faptul că omul tot nu scapă de credinţă.
Aşa a fost şi la începutul omenirii.
Omului i s-a pus în faţă adevărul lui Dumnezeu, în pomul cunoştinţei binelui şi a răului: "să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit. Gen. 2:17 şi minciuna diavolului:
restrânge mult puterea.
De ce nu îi restrânge Dumnezeu şi fără noi şi fără rugăciunile noastre?Fiindcă El nu poate fără contribuția noastră, aşa cum am văzut că El nu smulge un suflet de sub stăpânirea diavolului fără contribuţia noastră prin rugăciune insistentă.
În orice caz, o astfel de atmosferă cerească vor crea milioanele de oameni ai rugăciunii de pe pământ, încât oricine va dori să se pocăiască se va putea pocăi estingherit de diavol.
Pentru că diavolul va fi legat, pe pământ va domni o pace generală.
În această perioadă a păcii mondiale se va împlini prorocia lui lsaia 2:4:
"El va fi judecătorul neamurilor,El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile lor vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare; nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia, şi nu vor mai învăţa războiul."
Atunci,în acea scurtă perioadă de timp, se va realiza, în sfârşit, visul milenar al oamenilor paşnici de pe pământ.
Ceea ce n-au reuşit organizaţiile mondiale specializate vor reuşi oamenii rugăciunii.
Nu pentru că cei din organizaţiile mondiale, O.N.U., sau altele n-au fost bine intenţionaţi sau n-au fost suficient de inteligenţi, ci pentru că nu calea tratativelor era calea obţinerii păcii, ci calea legării, imobilizării diavolului și a îngerilor lui care provoacă permanente focare de război pe glob.
Diavolul, natura lui, e în război continuu, în permanent conflict cu Dumnezeu şi cu oamenii pe care-i doreşte colegi de suferinţă eternă.
Războiul s-a născut atunci când diavolul a pornit război contra oştirii lui Dumnezeu şi de atunci conflictele n-au încetat.
Aşa se explică faptul că imediat, încă la primii oameni, apare conflictul, crima.
Cain omoară pe Abel.
Iar când oamenii se înmulţesc, apare războiul.
Aşa dar pacea omenirii nu va fi redată omenirii prin conferinţe, ci prin rugăciune.
E normal să fie așa deoarece pacea nu este o categorie social-politică în esența ei, ci o categorie spirituală, dumnezeiască.
Numai Dumnezeu care are în Sine pacea Isaia 9:6-7; Ioan14:27, poate să dea pacea şi o va da prin oamenii Lui, prin oamenii în care locuieşte El care vor acţiona cu mijloacele spirituale adecvate pentru instaurarea păcii în lume.
Faptul că pacea este o categorie spirituală şi nu de altă natură se vede şi din aceea că ceea ce în familii nu poate crea forţa, belşugul, înţelepciunea şi cultura, poate crea viața curată şi viaţa de rugăciune.
În câte familii există belşug, cultură, inteligenţă dar cu toate acestea e şi război.
Aşa stau lucrurile şi pe plan spiritual general.
Omul fuge de credinţa în Dumnezeu, considerând-o ca ceva foarte înapoiat, demodat, şi ajunge să creadă în minciuna diavolului.
Culmea stă în faptul că omul tot nu scapă de credinţă.
Aşa a fost şi la începutul omenirii.
Omului i s-a pus în faţă adevărul lui Dumnezeu, în pomul cunoştinţei binelui şi a răului: "să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit. Gen. 2:17 şi minciuna diavolului:
"hotărât ca nu veţi muri"Gen. 3:4.
Omul a crezut minciuna diavolului călcând în picioare adevărul lui Dumnezeu, călcându-se de fapt pe sine, fericirea sa şi a urmaşilor lui, a omenirii întregi.
Același lucru se întâmplă cu toți oamenii.
Fiecare din noi este confruntat cu adevărul lui Dumnezeu prin îndemnul la pocăinţă și credinţa în Domnul Isus, şi cu minciuna diavolului care zice că nu este nici rai şi nici iad ...
Cine crede minciuna Diavolului şi nu se pocăieşte, va muri în păcatele lui.
Dumnezeu prin Cuvântul Său, prin ucenicii Săi,de aproape 2.000 de ani cheamă pe oameni la mântuire.
Rolul nostru este să ne rugăm zilnic nu numai pentru noi,familia noastră şi cunoscuţii noştrii dar şi pentru Biserica noastră, pentru oraşul nostru, pentru ţara noastră, şi să nu uităm să ne rugăm ca Dumnezeu să reverse un Har deosebit de iertare peste toate naţiunile pământului.
Ținând cont de faptul că mai sunt sute de milioane de suflete pe glob, care încă n-au auzit despre mântuirea prin Domnul Isus, răspunderea noastră în ceea ce priveşte propovăduirea Evangheliei şi mărturisirea Domnului este uriașă.
Oare nu merită această grandioasă lucrare pe care Dumnezeu o pregăteşte pentru pământru mijlocirea, pentru salvarea celor din jurul său, a ţării şi a lumii întregi, dovedeşte că crede în colosala valoare a sufletului.Hristos, care este Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat, El prin care au fost create toate lucrurile în imensul cosmos, şi-a făcut timp special pentru noi.
A rupt din timpul Lui scump, 33 de ani tereştri.
S-a desprins din preocupările Lui să ne răscumpere pe noi, sortiţi să devenim prin îndepărtarea noastră nişte pierduţi pentru eternitate, nişte rebuturi ale creaţiei.
Nouă însă să ni se pară mult 1/2 oră în fiecare dimineaţă?
Dumnezeu să-ţi vorbească direct, să-ţi aşeze pe inimă această cauză mare a salvării omenirii.
Dacă Isus n-o traducea în viaţă, noi eram pierduţi pentru veci.
Dacă tu n-o traduci în viaţă, mulţi vor merge în iad,vor fi pierduţi pentru veci din cauza ta
Ezechel 33:8.
Nu lua asupra ta această colosala vină.
Să ştii că mulţi vor fi chinuiţi veşnic, pentru că ai fost nepăsător, sau comod că nu vrei să te rogi ca un adevărat creştin.
Fie ca rugăciunile noastre pentru salvarea omenirii, să formeze un buchet de slavă pentru Dumnezeu şi de fericire pentru omenire.
Omul a crezut minciuna diavolului călcând în picioare adevărul lui Dumnezeu, călcându-se de fapt pe sine, fericirea sa şi a urmaşilor lui, a omenirii întregi.
Același lucru se întâmplă cu toți oamenii.
Fiecare din noi este confruntat cu adevărul lui Dumnezeu prin îndemnul la pocăinţă și credinţa în Domnul Isus, şi cu minciuna diavolului care zice că nu este nici rai şi nici iad ...
Cine crede minciuna Diavolului şi nu se pocăieşte, va muri în păcatele lui.
Dumnezeu prin Cuvântul Său, prin ucenicii Săi,de aproape 2.000 de ani cheamă pe oameni la mântuire.
Rolul nostru este să ne rugăm zilnic nu numai pentru noi,familia noastră şi cunoscuţii noştrii dar şi pentru Biserica noastră, pentru oraşul nostru, pentru ţara noastră, şi să nu uităm să ne rugăm ca Dumnezeu să reverse un Har deosebit de iertare peste toate naţiunile pământului.
Ținând cont de faptul că mai sunt sute de milioane de suflete pe glob, care încă n-au auzit despre mântuirea prin Domnul Isus, răspunderea noastră în ceea ce priveşte propovăduirea Evangheliei şi mărturisirea Domnului este uriașă.
Oare nu merită această grandioasă lucrare pe care Dumnezeu o pregăteşte pentru pământru mijlocirea, pentru salvarea celor din jurul său, a ţării şi a lumii întregi, dovedeşte că crede în colosala valoare a sufletului.Hristos, care este Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat, El prin care au fost create toate lucrurile în imensul cosmos, şi-a făcut timp special pentru noi.
A rupt din timpul Lui scump, 33 de ani tereştri.
S-a desprins din preocupările Lui să ne răscumpere pe noi, sortiţi să devenim prin îndepărtarea noastră nişte pierduţi pentru eternitate, nişte rebuturi ale creaţiei.
Nouă însă să ni se pară mult 1/2 oră în fiecare dimineaţă?
Dumnezeu să-ţi vorbească direct, să-ţi aşeze pe inimă această cauză mare a salvării omenirii.
Dacă Isus n-o traducea în viaţă, noi eram pierduţi pentru veci.
Dacă tu n-o traduci în viaţă, mulţi vor merge în iad,vor fi pierduţi pentru veci din cauza ta
Ezechel 33:8.
Nu lua asupra ta această colosala vină.
Să ştii că mulţi vor fi chinuiţi veşnic, pentru că ai fost nepăsător, sau comod că nu vrei să te rogi ca un adevărat creştin.
Fie ca rugăciunile noastre pentru salvarea omenirii, să formeze un buchet de slavă pentru Dumnezeu şi de fericire pentru omenire.
