La începutul acestei scrisori din Romani 1:11, el spunea aceasta.
Dar iată în acest capitol îşi exprimă dorinţa să meargă la ei când va călători în Spania.
Astfel i-ar vizita.
El aştepta ca ei să-i dea ce-i trebuie pentru călătorie. El conta pe dragostea lor.
N-ar continua înainte ca ei să se bucure de companie.
Da, te poţi bucura de fraţii şi surorile tale în Hristos. Tu probabil ai avut experienţa oamenilor din jurul tău care au grijă de tine şi care sunt interesaţi de tine. Când nu-L cunoşteai pe Domnul Isus erau mulţi oameni care se comportau ca şi cum le-ar fi păsat.
Dar,adesea, acesta era doar un pretext.
Ei aveau grijă de tine atât timp cât puteau profita de tine.
Acum, că L-ai primit pe Domnul Isus, eşti acceptat într-o nouă grupare de oameni.
Aceşti oameni Îl cunosc pe Domnul Isus şi au învăţat să se iubească.
Iar oricine li se adaugă este de asemenea, iubit.
Sigur, uneori vei fi dezamăgit de fraţii de credinţă.
Ei sunt fiinţe umane slabe, care şchiopătează.
Dar dacă Pavel, marele apostol care ştia bine că în Roma nu era totul fără pată, credincioşii din Roma puteau să se bucure , nu-i aşa?
Dar înainte ca Pavel să poată merge la Roma, el trebuia să facă ceva.
Avea bani cu el dintr-o colectă a credincioşilor din Macedonia şi Ahaia.
Banii erau destinaţi credincioşilor săraci din Ierusalim.
Această colectă nu fusese rezultată dintr-un apel caritativ, auzind de sărăcia de la Ierusalim.
Era o strângere voluntară, deoarece de două ori se spune:
-”le-a plăcut“.
Era o anumită obligaţie, de când neamurile participaseră la lucruri spirituale care erau destinate mai întâi poporului pământesc al lui Dumnezeu.
De când Israel respinsese pe Domnul Isus, Evanghelia plecase la păgâni (neamuri) aşa că ei de asemenea puteau fi binecuvântaţi spiritual.
Apoi neamurile ar trebui să facă ceva în schimb când printre sfinţii evrei din Ierusalim erau nevoi.
Era o datorie pe care puteau să o plătească astfel.
Aceasta ni se aplică şi nouă.
Când eşti binecuvântat spiritual de un frate sau o soră, poţi împărtăşi cu el sau cu ea daruri materiale
(Galateni 6:6).
Poţi da ceva la colecta adunării şi poţi da şi ceva personal.
Pavel şi-a luat această sarcină foarte serios.
El era preocupat de bunăstarea spirituală a credincioşilor, dar fără îndoială că şi bunăstarea lor trupească era importantă pentru el.
Când această lucrareva fi fost îndeplinită, putea merge la ei în drum spre Spania.
Cel puţin, aşa credea.
Mai târziu, a mers la Roma dar nu cum intenţionase.
În viaţa ta de asemenea, lucrurile pot lua un curs diferit de cum te-ai fi aşteptat.
Dumnezeu ştie ce e ma ibine pentru tine.
Dacă te gândeşti la asta, vei fi păzit de dezamăgiri.
Pavel mai ştia că dacă el ar fi venit, venea cu binecuvântările întregi ale Domnului Hristos.
Ei bine, acea binecuvîntare deplină a venit.
Din închisoarea Romei a scris epistole despre cea mai mare binecuvântare a Adunării.
Avem aceste epistole în Biblia noastră.
Putem citi despre „plinătatea binecuvântării”, în aceste epistole către credincioşii din Efes, Colose şi Filipi.
Aceste epistole te înzestrează cu o înţelegere a deplinei binecuvântări a lui Hristos.
Poate Pavel simţise ce era înaintea lui.
El apelase cu încredere la credincioşii din Roma.
Acest apel era inspirat “prin Domnul Isus Hristos şi dragostea Duhului”.
Era un mod fin de a apela la cineva.
El putea spune aceasta, pentru că atât Domnul Isus,cât şi Duhul Sfânt erau în spatele acestui apel, Domnul Isus este menţionat aici pe numele Său întreg.
Vezi deci, că Duhul Sfânt este o persoană care iubeşte.
Astfel acest apel a lui Pavel de a stărui în rugăciune, vine de fapt de la Domnul Isus, în timp ce dragostea Duhului este puterea de a răspunde la aceasta.
Pavel vorbeşte destăruinţa în rugăciune.
Ştii ceva de asta ?
Rugăciunea adevărată este ca fulgerul.
Această luptă nu este făcută cu mâinile şi cu picioarele.
Este o luptă spirituală.
Trebuie să ne luptăm astfel ca serviciul servitorilor să nu fie stânjenit de adversari şi lucrarea Domnului va fi ca o binecuvântare pentru credincioşi.
Astfel, noi contribuim ca slujitorii să facă voia Domnului cu bucurie.
Credincioşii vor fi zidiţi prin aceasta.
Slujitorii Domnului nu sunt maşini fără sentimente.
Ei au nevoie de rugăciune să-şi facă serviciul cu bucurie şi să fie mângâiaţi de alţi credincioşi.
Dumnezeul păcii este gata să-ţi dea pacea interioară şi să te ajute în lupta atâtor câmpuri.
Există cineva căruia ţi-ar place să-i dai sau să-i trimiţi ceva ?
Dar iată în acest capitol îşi exprimă dorinţa să meargă la ei când va călători în Spania.
Astfel i-ar vizita.
El aştepta ca ei să-i dea ce-i trebuie pentru călătorie. El conta pe dragostea lor.
N-ar continua înainte ca ei să se bucure de companie.
Da, te poţi bucura de fraţii şi surorile tale în Hristos. Tu probabil ai avut experienţa oamenilor din jurul tău care au grijă de tine şi care sunt interesaţi de tine. Când nu-L cunoşteai pe Domnul Isus erau mulţi oameni care se comportau ca şi cum le-ar fi păsat.
Dar,adesea, acesta era doar un pretext.
Ei aveau grijă de tine atât timp cât puteau profita de tine.
Acum, că L-ai primit pe Domnul Isus, eşti acceptat într-o nouă grupare de oameni.
Aceşti oameni Îl cunosc pe Domnul Isus şi au învăţat să se iubească.
Iar oricine li se adaugă este de asemenea, iubit.
Sigur, uneori vei fi dezamăgit de fraţii de credinţă.
Ei sunt fiinţe umane slabe, care şchiopătează.
Dar dacă Pavel, marele apostol care ştia bine că în Roma nu era totul fără pată, credincioşii din Roma puteau să se bucure , nu-i aşa?
Dar înainte ca Pavel să poată merge la Roma, el trebuia să facă ceva.
Avea bani cu el dintr-o colectă a credincioşilor din Macedonia şi Ahaia.
Banii erau destinaţi credincioşilor săraci din Ierusalim.
Această colectă nu fusese rezultată dintr-un apel caritativ, auzind de sărăcia de la Ierusalim.
Era o strângere voluntară, deoarece de două ori se spune:
-”le-a plăcut“.
Era o anumită obligaţie, de când neamurile participaseră la lucruri spirituale care erau destinate mai întâi poporului pământesc al lui Dumnezeu.
De când Israel respinsese pe Domnul Isus, Evanghelia plecase la păgâni (neamuri) aşa că ei de asemenea puteau fi binecuvântaţi spiritual.
Apoi neamurile ar trebui să facă ceva în schimb când printre sfinţii evrei din Ierusalim erau nevoi.
Era o datorie pe care puteau să o plătească astfel.
Aceasta ni se aplică şi nouă.
Când eşti binecuvântat spiritual de un frate sau o soră, poţi împărtăşi cu el sau cu ea daruri materiale
(Galateni 6:6).
Poţi da ceva la colecta adunării şi poţi da şi ceva personal.
Pavel şi-a luat această sarcină foarte serios.
El era preocupat de bunăstarea spirituală a credincioşilor, dar fără îndoială că şi bunăstarea lor trupească era importantă pentru el.
Când această lucrareva fi fost îndeplinită, putea merge la ei în drum spre Spania.
Cel puţin, aşa credea.
Mai târziu, a mers la Roma dar nu cum intenţionase.
În viaţa ta de asemenea, lucrurile pot lua un curs diferit de cum te-ai fi aşteptat.
Dumnezeu ştie ce e ma ibine pentru tine.
Dacă te gândeşti la asta, vei fi păzit de dezamăgiri.
Pavel mai ştia că dacă el ar fi venit, venea cu binecuvântările întregi ale Domnului Hristos.
Ei bine, acea binecuvîntare deplină a venit.
Din închisoarea Romei a scris epistole despre cea mai mare binecuvântare a Adunării.
Avem aceste epistole în Biblia noastră.
Putem citi despre „plinătatea binecuvântării”, în aceste epistole către credincioşii din Efes, Colose şi Filipi.
Aceste epistole te înzestrează cu o înţelegere a deplinei binecuvântări a lui Hristos.
Poate Pavel simţise ce era înaintea lui.
El apelase cu încredere la credincioşii din Roma.
Acest apel era inspirat “prin Domnul Isus Hristos şi dragostea Duhului”.
Era un mod fin de a apela la cineva.
El putea spune aceasta, pentru că atât Domnul Isus,cât şi Duhul Sfânt erau în spatele acestui apel, Domnul Isus este menţionat aici pe numele Său întreg.
Vezi deci, că Duhul Sfânt este o persoană care iubeşte.
Astfel acest apel a lui Pavel de a stărui în rugăciune, vine de fapt de la Domnul Isus, în timp ce dragostea Duhului este puterea de a răspunde la aceasta.
Pavel vorbeşte destăruinţa în rugăciune.
Ştii ceva de asta ?
Rugăciunea adevărată este ca fulgerul.
Această luptă nu este făcută cu mâinile şi cu picioarele.
Este o luptă spirituală.
Trebuie să ne luptăm astfel ca serviciul servitorilor să nu fie stânjenit de adversari şi lucrarea Domnului va fi ca o binecuvântare pentru credincioşi.
Astfel, noi contribuim ca slujitorii să facă voia Domnului cu bucurie.
Credincioşii vor fi zidiţi prin aceasta.
Slujitorii Domnului nu sunt maşini fără sentimente.
Ei au nevoie de rugăciune să-şi facă serviciul cu bucurie şi să fie mângâiaţi de alţi credincioşi.
Dumnezeul păcii este gata să-ţi dea pacea interioară şi să te ajute în lupta atâtor câmpuri.
Există cineva căruia ţi-ar place să-i dai sau să-i trimiţi ceva ?
Fă aşa şi gândeşte-te la Matei 6:1-4.
