să uit şi să-mi amintesc în acelaşi timp

Am învăţat că pe masură ce trecem prin viaţă, este inevitabil să nu fim răniţi de cineva din când în când, uneori crezând că, dacă ne rănesc îi vom aprecia şi îi vom iubi mai mult. Unele răni pot fi nesemnificative, dar sunt unele care pătrund adânc în noi şi simţim cum ne sfâşie inima, iar dacă nu suntem atenţi, ele ne pot schimba pentru totdeauna stilul nostru de viaţă şi pe noi ca persoană. 

Şi, totul depinde de cum ne ocupăm noi de rănile noastre.

Cred că iertarea şi timpul sunt cei mai buni vindecători şi ar fi bine să ne folosim de ei când încă rănile ne sunt în stadii incipiente şi chiar dacă nu există soluţii pentru problemele noastre, o atitudine pozitivă nu va permite ca amărăciunea să se stabilească în sufletul nostru, pentru că, odată stabilită acolo, ea va fi cel mai puternic factor, care ne poate transforma în rău pentru totdeauna, până ne va distruge.
Chiar dacă am fost rănită de mai multe ori, nu m-am lăsat doborâtă, dimpotrivă, rănile m-au întărit. 

 Am refuzat să fiu sclavul lor. 

Nu le-am lăsat să mă domine. 

 Am iertat şi asta mi-a dat putere, iar acum sunt fericită.
Aş fi făcut cea mai mare greşeală dacă uram sau mă răzbunam pe persoana care m-a rănit, aş fi devenit şi eu părtaşă la ura ei, n-aş mai fi fost umană.
Desigur că mi-am dorit foarte tare să pot găsi apa care să-mi poată spăla rănile din inimă, să devin intactă cum eram înainte, dar rănile sunt ca şi frica, sunt în mine, iar sentimentul este teribil.
Mi-am considerat rănile ca fiind un mijloc de dezvoltare personală, mai ales că am căutat şi am descoperit greşeala cu care au fost făcute: din orgoliu, egoism, răutate, lăcomie, invidie şi am învăţat că toate astea nu au ce căuta în sufletul meu şi dacă, totuşi, ar încerca să mă ispitească, să le adăpostesc în sufletul meu, să le resping fără regrete.
M-am hotărât ca rănile să le donez trecutului dar să le păstrez cumva adormite, amorţite în prezent şi, din când în când, să le trezesc doar pentru a-mi aminti şi a nu repeta şi eu greşelile cu care au fost făcute.

 O decizie grea pentru două lucruri total opuse: 

- să uit şi să-mi amintesc în acelaşi timp.