Degeaba ai muncit!

Eu Mă gândeam:

- Degeaba am muncit, în zadar şi fără folos.

 Mi-am istovit puterea.
Dar dreptul Meu este la Domnul, şi răsplata Mea la Dumnezeul Meu. 

 Isaia 49:9
Am fost întrebat:
-tu chiar niciodată nu-ți pierzi credința? 

Oridecâte ori te aud vorbind parcă ești setat și poate că e un dar, dar eu nu pot să fiu așa.
Nu țin neapărat să spulber iluzia unora care dacă mă văd sau mă ascultă azi, au impresia că m-am născut cu Scriptura în mână și cu lauda pe buze, iar firii mele îi place să fiu văzută bine.
Totuși îmi place să cred că după atâta vreme nu mai trăiesc după cum îmi comandă firea, așa că am să spun lucrurilor pe nume ca să se înțeleagă că nimic nu vine fără muncă și fără julituri.
Când am hotărât să merg pe calea asta nouă habar n-aveam cu ce se mănâncă, doar că  părea totul  așa de entuziasmat încât m-a fermecat.
Încercam să citesc Scriptura dar mă plictisea de moarte și de cele mai multe ori nu înțelegeam nimic măcar că participam la studiul inductiv al Scripturii. 

Uram să mă rog și dacă eram într-un grup și știam că îmi vine rândul să mă rog îmi compuneam o rugăciune folosind cuvinte pe care le auzeam la alții dar care nu însemnau nimic pentru mine și mereu răspundeam doar ce voiau ceilalți să audă.
Starea asta nu a durat mult, dar totuși a existat iar când a devenit totul real și am început să pricep Scripturile și mi s-au mai deschis ochii, am înțeles doar ce distanță imensă am de parcurs.
Am căzut de mai multe ori decât știu să le număr.
Mi-am pierdut din vedere scopul de tot atâtea ori cât mi-am fixat un scop.
M-am dărâmat cu lucruri de mirat și am obosit mai rău decât un bătrân sătul de zile.
Am uitat cuvinte pe care mi le-am scris pe toți pereții doar să le țin minte. 

Aveam momente în care Îi spuneam Domnului că Îl iubesc din inimă și că El e tăria mea, doar ca a doua zi să mă răzvrătesc pentru nimicuri pe care le credeam importante.
I-am promis Domnului lucruri pe care nici după aproape atăția ani nu am reușit să le împlinesc.
Mi-am întărit credința doar ca să ajung să mă pierd cu firea în fața unor munți pe care îi vedeam prea înalți.
Am ajuns să cred erezii și să proclam închipuiri și a trebuit să mă întorc de unde am pornit de nici nu mai știu câte ori.
Inconstant. Uituc. Fricos de multe ori și înfrânt de și mai multe ori de propria-mi fire. Nestatornic.
Dacă te-ai fi uitat la începuturile mele de cele mai multe ori ai fi spus :
- degeaba ai crezut în Împăratul Slavei!
Dacă cineva ar scoate din contextul vieții mele doar anumite perioade, ar fi fost îndreptățit să mă creadă pierdut sau doar încă unul din o mare mulțime care au început dar n-au reușit să sfârșească.
Nu știu de câte ori a mers vrăjmașul meu înaintea Domnului ca să-I arunce în față degeaba ai plătit așa preț pentru el!
Degeaba ai muncit!