Gândeşte-te la aceasta !
El, Fiul veşnic al lui Dumnezeu a acceptat să fie rob. El a venit să slujească, nu să fie slujit.
Aici citim cum a devenit un rob al tăierii împrejur. Aceasta înseamnă că El a venit la neamul iudaic pentru că tăierea împrejur a fost dată acestei naţii ca un semn al legământului pe care Dumnezeu l-a făcut cu ei.
El a locuit ca iudeu în poporul Său.
Scopul venirii Sale a fost,printre altele, să confirme promisiunile făcute părinţilor, de exemplu lui Avraam.
Aceste promisiuni au fost date de Dumnezeu.
Ei erau la fel de convinşi că Dumnezeu când spune ceva, El
împlineşte.
Şi Domnul Isus a venit să confirme promisiunile.
Dar mai mult, Domnul Isus a devenit rob al circumciziei.
Aceasta, pentru ca neamurile “să poată slăvi pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui”.
Aici Pavel face clară venirea Domnului Isus ca binecuvântare atât pentru Israel cât şi pentru neamuri.
Isaia 49:6 vorbeşte de această cale minunată.
Acolo Dumnezeu Îi spune Domnului Isus
- „Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui Israel. De aceea, Te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului”.
În prima parte a acestui citat vedem că era în inima lui Dumnezeu gândul ca Domnul Isus să restaurezeIsraelul. Dar asta n-a fost tot.
Pentru Dumnezeu, lucrarea Domnului Isus a fost aşa de mare că El n-a vrut să limiteze beneficiile ei doar pentru Israel.
El a dorit ca toate neamurile să împărtăşească îndurarea care va venipeste om prin Domnul Isus.
Rezultatul ar slăvi şi mări pe Dumnezeu.
Este surprinzător că Dumnezeu a vorbit de îndurare neamurilor din Vechiul Testament !
Această îndurare nu a fost ceva nou, dar a fost revelată doar în Noul Testament.
Nu e vorba de Adunare, sau Biserica lui Dumnezeu, pentru că în Vechiul Testament Adunarea era o taină, adică ceva ce Dumnezeu nu descoperise.
Dar chiar în timpul vechiului Testament, inima lui Dumnezeu se îndreaptă spre neamurile din afara Israelului.
Ei aveau o poziţie diferită, pentru Israel şi rămăşiţa poporului ales şi un loc separat pentru istoria mântuirii.
Dar Dumnezeu nu a respins celelalte neamuri.
Sunt citate patru versete pentru a confirma acest gând.
Sunt patru exemple care reprezintă tot Vechiul Testament pentru că ele sunt din lege:
Deutoronom 32: 43,
Psalmi:18:50, 117:1
şi profeţii:
Isaia 11:10.
În Luca 24:44
Domnul Isus a listat aceste trei părţi dintr-un rezumat a lîntregului Vechi Testament.
Primul citat de la sfârşitul versetului 9, este din Psalmul 18:50.
Poate fi considerat ca un titlu al celorlalte citate.
Acolo avem răscumpărarea rămăşiţei din mâna duşmanului de către Dumnezeu.
Această răscumpărare este ocazie pentru cei care mărturisesc Numele Domnului printre neamuri.
Ce este surprinzător este că în al doliea citat, în versetul 10, neamurile sunt chemate să se alăture poporului lui Dumnezeu.
Ei sunt invitaţi să împărtăşească bucuria răscumpărării.
În al treilea citat, versetul 10, toţi oamenii şi „toate neamurile” sunt chemate să se închine şi să-L laude pe Domnul.
Aici bucuria nu este doar pentru poporul Israel, ci toate neamurile sunt chemate s-o împărtăşească.
Apoi în versetul 12, în al patrulea citat, se indică cauza bucuriei:
-„rădăcina lui Isai” se menţionează vorbind despre Domnul Isus.
Uită-te în Apocalipsa 22:16.
El se va ridica să conducă peste neamuri.
În domnia de 1000 de ani va fi un timp al bucuriei şi fericirii pe care toate neamurile încearcă acum să obţină cu înfocare cu propria lor putere.
Va veni un timp când neamurile vor spera în El.
Doar El poate să te umple cu bucurie şi pace prin credinţă.
Aceasta este să crezi ce contează.
A crede înseamnă să teîncrezi în Dumnezeu care tot ce a spus va împlini, chiar dacă împrejurările vor fi potrivnice.
Dacă eşti convinsde aceasta, vei fi inundat de speranţă.
Aceasta te va face fericit şi vei putea să-L lauzi într-o lume în care Dumnezeu şi Hristosul Său sunt din c eîn ce mai denigraţi.
Nu trebuie să încerci să fii entuziast.
Aceasta fac oamenii fără Dumnezeu.
Ei spun:
- „sus fruntea” şi „niciodată să nu spui că vei muri”.
Îndemnuri ca acestea nu dau nici o putere reală sau durabilă.
Omul nu are această putere de la el însuşi.
Puterea ta este Duhul Sfânt.
Duhul Sfânt a venit să-ţi direcţioneze inima spre Domnul Isus.
Doar atunci speranţa ta va fi deplină şi de nezdruncinat.
Cum poţi primi “ toată bucuria şi pacea în credinţă“ ?
El, Fiul veşnic al lui Dumnezeu a acceptat să fie rob. El a venit să slujească, nu să fie slujit.
Aici citim cum a devenit un rob al tăierii împrejur. Aceasta înseamnă că El a venit la neamul iudaic pentru că tăierea împrejur a fost dată acestei naţii ca un semn al legământului pe care Dumnezeu l-a făcut cu ei.
El a locuit ca iudeu în poporul Său.
Scopul venirii Sale a fost,printre altele, să confirme promisiunile făcute părinţilor, de exemplu lui Avraam.
Aceste promisiuni au fost date de Dumnezeu.
Ei erau la fel de convinşi că Dumnezeu când spune ceva, El
împlineşte.
Şi Domnul Isus a venit să confirme promisiunile.
Dar mai mult, Domnul Isus a devenit rob al circumciziei.
Aceasta, pentru ca neamurile “să poată slăvi pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui”.
Aici Pavel face clară venirea Domnului Isus ca binecuvântare atât pentru Israel cât şi pentru neamuri.
Isaia 49:6 vorbeşte de această cale minunată.
Acolo Dumnezeu Îi spune Domnului Isus
- „Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui Israel. De aceea, Te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului”.
În prima parte a acestui citat vedem că era în inima lui Dumnezeu gândul ca Domnul Isus să restaurezeIsraelul. Dar asta n-a fost tot.
Pentru Dumnezeu, lucrarea Domnului Isus a fost aşa de mare că El n-a vrut să limiteze beneficiile ei doar pentru Israel.
El a dorit ca toate neamurile să împărtăşească îndurarea care va venipeste om prin Domnul Isus.
Rezultatul ar slăvi şi mări pe Dumnezeu.
Este surprinzător că Dumnezeu a vorbit de îndurare neamurilor din Vechiul Testament !
Această îndurare nu a fost ceva nou, dar a fost revelată doar în Noul Testament.
Nu e vorba de Adunare, sau Biserica lui Dumnezeu, pentru că în Vechiul Testament Adunarea era o taină, adică ceva ce Dumnezeu nu descoperise.
Dar chiar în timpul vechiului Testament, inima lui Dumnezeu se îndreaptă spre neamurile din afara Israelului.
Ei aveau o poziţie diferită, pentru Israel şi rămăşiţa poporului ales şi un loc separat pentru istoria mântuirii.
Dar Dumnezeu nu a respins celelalte neamuri.
Sunt citate patru versete pentru a confirma acest gând.
Sunt patru exemple care reprezintă tot Vechiul Testament pentru că ele sunt din lege:
Deutoronom 32: 43,
Psalmi:18:50, 117:1
şi profeţii:
Isaia 11:10.
În Luca 24:44
Domnul Isus a listat aceste trei părţi dintr-un rezumat a lîntregului Vechi Testament.
Primul citat de la sfârşitul versetului 9, este din Psalmul 18:50.
Poate fi considerat ca un titlu al celorlalte citate.
Acolo avem răscumpărarea rămăşiţei din mâna duşmanului de către Dumnezeu.
Această răscumpărare este ocazie pentru cei care mărturisesc Numele Domnului printre neamuri.
Ce este surprinzător este că în al doliea citat, în versetul 10, neamurile sunt chemate să se alăture poporului lui Dumnezeu.
Ei sunt invitaţi să împărtăşească bucuria răscumpărării.
În al treilea citat, versetul 10, toţi oamenii şi „toate neamurile” sunt chemate să se închine şi să-L laude pe Domnul.
Aici bucuria nu este doar pentru poporul Israel, ci toate neamurile sunt chemate s-o împărtăşească.
Apoi în versetul 12, în al patrulea citat, se indică cauza bucuriei:
-„rădăcina lui Isai” se menţionează vorbind despre Domnul Isus.
Uită-te în Apocalipsa 22:16.
El se va ridica să conducă peste neamuri.
În domnia de 1000 de ani va fi un timp al bucuriei şi fericirii pe care toate neamurile încearcă acum să obţină cu înfocare cu propria lor putere.
Va veni un timp când neamurile vor spera în El.
Doar El poate să te umple cu bucurie şi pace prin credinţă.
Aceasta este să crezi ce contează.
A crede înseamnă să teîncrezi în Dumnezeu care tot ce a spus va împlini, chiar dacă împrejurările vor fi potrivnice.
Dacă eşti convinsde aceasta, vei fi inundat de speranţă.
Aceasta te va face fericit şi vei putea să-L lauzi într-o lume în care Dumnezeu şi Hristosul Său sunt din c eîn ce mai denigraţi.
Nu trebuie să încerci să fii entuziast.
Aceasta fac oamenii fără Dumnezeu.
Ei spun:
- „sus fruntea” şi „niciodată să nu spui că vei muri”.
Îndemnuri ca acestea nu dau nici o putere reală sau durabilă.
Omul nu are această putere de la el însuşi.
Puterea ta este Duhul Sfânt.
Duhul Sfânt a venit să-ţi direcţioneze inima spre Domnul Isus.
Doar atunci speranţa ta va fi deplină şi de nezdruncinat.
Cum poţi primi “ toată bucuria şi pacea în credinţă“ ?
