În versetul 1 el se consideră printre cei tari.
El se include când spune „noi”.
Aceasta nu e mândrie, ci menţiunea că el a devenit liber în Domnul Isus Hristos.
Aceasta nu e mândrie, ci menţiunea că el a devenit liber în Domnul Isus Hristos.
„Cei tari” sunt creştinii care ştiu că prin lucrarea Domnului Isus ei au fost eliberaţi de orice lege şi sclavie.
Dar această libertate n-ar trebui să fie cauza durerii celuilalt frate care nu este tare.
N-ar trebui să-l forţezi să accepte convingerea ta corectă.
Din contră, trebuie să-i suporţi infirmitatea.
Astfel tu trebuie să-l ai în vedere pe celălalt în ceea ce este profitabil pentru el.
A te mulţumi doar pe tine este contrar acestei gândiri.
Nu trebuie să faci asta.
Filipeni 2:4 spune ceva similar:
- „Fiecare dintre voi să se uite nu la foloasele lui, ci la foloasele celuilalt”, apoi Filipeni 2:5 arată exemplul Domnului Isus.
Este uimitor cum Domnul Isus este un exemplu la îndemâna noastră, de câte ori Dumnezeu cere ceva de la noi, de exemplu Coloseni 3: 13.
Acolo citeşti despre a ne ierta unul pe altul urmând exemplul Domnului Isus :
- „Cum v-a iertat Hristos pe voi aşa iertaţi-vă şi voi”.
Şi în 1 Petru 2:21, poţi vedea foarte clar pe Domnul Isus ca exemplu.
Acolo se vorbeşte despre slujitori sau lucrători.
Este scris aşa ca ei să poată învăţa dela Domnul Isus cum să se comporte.
Astfel de fiecare dată când ni se cere ceva, trebuie să privim la Domnul Isus.
Numai dela Domnul Isus putem învăţa cum să procedăm într-o situaţie în care suntem implicaţi de Dumnezeu. Aici în Romani 15:3, găseşti acelaşi lucru.
”Pentru că nici Hristos nu şi-a plăcut Lui însuşi”.
În întreaga Lui viaţă Domnul Isus a avut în vedere slava lui Dumnezeu.
El a fost desăvârşit, perfect, în relaţia Sa cu Dumnezeu, El nu a trăit pentru Sine, încât atunci când Dumnezeu era dispreţuit, se simţea El dispreţuit.
Exemplul dat de Domnul Isus ne dă putere să facem ce se cere. Este la felcum ţi-ai mulţumi vecinul. Vechiul Testament este plin de exemple.
Când cercetezi Biblia, tot ce a fost scris te poate învăţa ceva.
Cu acest scop a scris-o Dumnezeu.
Nu estedoar un mănunchi de coincidenţe.
1 Corinteni 10 spune că tot ce s-a întâmplat cu Israel s-a întâmplat ca exemplu pentru noi!
Din acest motiv trebuie să citeşti Scripturile.
Atunci vei învăţa Scripturile, vei învăţa despre înfrânare şi vei găsi mângâiere.
Ai nevoie de înfrânare în această viaţă pentru că viaţa este făcută dificilă de opoziţia şi lipsa de înţelegere. Continuă să mergi!
Aceasta este încurajarea care vine din Scriptură.
Deasemenea ai nevoie de mângâiere în această viaţă, unde aşa de multe lucruri te pot face să devii fără inimă. În Scripturi poţi descoperi cum credincioşii au găsit mângâiere la Dumnezeu.
Când ai găsit hotărâre şi mângâiere în Scripturi, vei găsi speranţă.
Speranţa îţi întoarce ochii spre viitor.
Va veni momentul când nu vei mai avea nevoie de răbdare şi mângâiere.
Desăvârşirea va veni.
Diferenţele dintre credincioşii slabi şi tari nu vor mai exista.
Din moment ce există încă aceste diferenţe, răbdarea şi mângâierea sunt încă necesare.
Le poţi găsi la“Dumnezeul răbdării şi al mângâierii”.
Acesta este Dumnezeul tău !
Când El este centrul atenţiei tale, vei contribui la durata unităţii celor credincioşi.
Diferenţele nu vă vor distanţa unii de alţii.
Pentru a învăţa cum să răbdăm şi să găsim încurajare, unde trebuie să mergem ?
La Domnul Isus.
Nimic nu putea să-L oprească în umblarea Lui pe acest pământ.
El a răbdat, oricât de puternică a fost opoziţia şi cine a întâmpinat vreo împotrivire mai mare ca El ?
Nimeni din lume nu L-a încurajat, nici măcar ucenicii.
Singura Lui încurajare era să ştie că Tatăl era mereu cu El.
Dacă Domnul Isus este exemplul nostru astfel, cu o inimă şi un gând să-L slăvim pe Dumnezeu.
Dacă ne certăm între noi pentru lucruri în carear trebui să ne suportăm reciproc, Dumnezeu nu primeşte slavă. Când învăţăm să ne suportăm, aceasta ne va motiva să-L slăvim pe Dumnezeu.
Pentru a ne agrea unul pe altul, trebuie să realizăm cum ne-a acceptat Hristos;
El ne-a acceptat aşa cum suntem.
Şi El ştia perfect cum ne vom comporta.
Dar chiar şi aşa ne-aacceptat.
El a îndepărtat păcatele noastre dându-Se la moarte, dar noi reţinem ciudăţeniile noastre.
Pentru Domnul Isus aceasta n-a fost un motiv să ne respingă.
El ne-a acceptat cu ciudăţeniile noastre, care sunt aşa proeminente.
Văzând acest exemplu, ar trebui să ne acceptăm unul pe altul.
Dar această libertate n-ar trebui să fie cauza durerii celuilalt frate care nu este tare.
N-ar trebui să-l forţezi să accepte convingerea ta corectă.
Din contră, trebuie să-i suporţi infirmitatea.
Astfel tu trebuie să-l ai în vedere pe celălalt în ceea ce este profitabil pentru el.
A te mulţumi doar pe tine este contrar acestei gândiri.
Nu trebuie să faci asta.
Filipeni 2:4 spune ceva similar:
- „Fiecare dintre voi să se uite nu la foloasele lui, ci la foloasele celuilalt”, apoi Filipeni 2:5 arată exemplul Domnului Isus.
Este uimitor cum Domnul Isus este un exemplu la îndemâna noastră, de câte ori Dumnezeu cere ceva de la noi, de exemplu Coloseni 3: 13.
Acolo citeşti despre a ne ierta unul pe altul urmând exemplul Domnului Isus :
- „Cum v-a iertat Hristos pe voi aşa iertaţi-vă şi voi”.
Şi în 1 Petru 2:21, poţi vedea foarte clar pe Domnul Isus ca exemplu.
Acolo se vorbeşte despre slujitori sau lucrători.
Este scris aşa ca ei să poată învăţa dela Domnul Isus cum să se comporte.
Astfel de fiecare dată când ni se cere ceva, trebuie să privim la Domnul Isus.
Numai dela Domnul Isus putem învăţa cum să procedăm într-o situaţie în care suntem implicaţi de Dumnezeu. Aici în Romani 15:3, găseşti acelaşi lucru.
”Pentru că nici Hristos nu şi-a plăcut Lui însuşi”.
În întreaga Lui viaţă Domnul Isus a avut în vedere slava lui Dumnezeu.
El a fost desăvârşit, perfect, în relaţia Sa cu Dumnezeu, El nu a trăit pentru Sine, încât atunci când Dumnezeu era dispreţuit, se simţea El dispreţuit.
Exemplul dat de Domnul Isus ne dă putere să facem ce se cere. Este la felcum ţi-ai mulţumi vecinul. Vechiul Testament este plin de exemple.
Când cercetezi Biblia, tot ce a fost scris te poate învăţa ceva.
Cu acest scop a scris-o Dumnezeu.
Nu estedoar un mănunchi de coincidenţe.
1 Corinteni 10 spune că tot ce s-a întâmplat cu Israel s-a întâmplat ca exemplu pentru noi!
Din acest motiv trebuie să citeşti Scripturile.
Atunci vei învăţa Scripturile, vei învăţa despre înfrânare şi vei găsi mângâiere.
Ai nevoie de înfrânare în această viaţă pentru că viaţa este făcută dificilă de opoziţia şi lipsa de înţelegere. Continuă să mergi!
Aceasta este încurajarea care vine din Scriptură.
Deasemenea ai nevoie de mângâiere în această viaţă, unde aşa de multe lucruri te pot face să devii fără inimă. În Scripturi poţi descoperi cum credincioşii au găsit mângâiere la Dumnezeu.
Când ai găsit hotărâre şi mângâiere în Scripturi, vei găsi speranţă.
Speranţa îţi întoarce ochii spre viitor.
Va veni momentul când nu vei mai avea nevoie de răbdare şi mângâiere.
Desăvârşirea va veni.
Diferenţele dintre credincioşii slabi şi tari nu vor mai exista.
Din moment ce există încă aceste diferenţe, răbdarea şi mângâierea sunt încă necesare.
Le poţi găsi la“Dumnezeul răbdării şi al mângâierii”.
Acesta este Dumnezeul tău !
Când El este centrul atenţiei tale, vei contribui la durata unităţii celor credincioşi.
Diferenţele nu vă vor distanţa unii de alţii.
Pentru a învăţa cum să răbdăm şi să găsim încurajare, unde trebuie să mergem ?
La Domnul Isus.
Nimic nu putea să-L oprească în umblarea Lui pe acest pământ.
El a răbdat, oricât de puternică a fost opoziţia şi cine a întâmpinat vreo împotrivire mai mare ca El ?
Nimeni din lume nu L-a încurajat, nici măcar ucenicii.
Singura Lui încurajare era să ştie că Tatăl era mereu cu El.
Dacă Domnul Isus este exemplul nostru astfel, cu o inimă şi un gând să-L slăvim pe Dumnezeu.
Dacă ne certăm între noi pentru lucruri în carear trebui să ne suportăm reciproc, Dumnezeu nu primeşte slavă. Când învăţăm să ne suportăm, aceasta ne va motiva să-L slăvim pe Dumnezeu.
Pentru a ne agrea unul pe altul, trebuie să realizăm cum ne-a acceptat Hristos;
El ne-a acceptat aşa cum suntem.
Şi El ştia perfect cum ne vom comporta.
Dar chiar şi aşa ne-aacceptat.
El a îndepărtat păcatele noastre dându-Se la moarte, dar noi reţinem ciudăţeniile noastre.
Pentru Domnul Isus aceasta n-a fost un motiv să ne respingă.
El ne-a acceptat cu ciudăţeniile noastre, care sunt aşa proeminente.
Văzând acest exemplu, ar trebui să ne acceptăm unul pe altul.
Tu ce eşti: slab sau tare ?
De ce ?
