Totul este pentru Domnul.
Când ţi-ai dat viaţaDomnului Isus şi ai început să asculţi de poruncile Lui, era El asupritor ?
Nu, am devenit liberi, când am ales să-I slujim Domnului Isus.
Din momentul când ne-am supus Lui, am devenit complet ai Săi. Odinioară se părea că tu erai stăpânul tău, dar de fapt erai rob al păcatului.
De aceea este eliberator să aparţii Cuiva care a murit şia înviat.
Romani vorbeşte pe larg de moartea şi învierea Domnului Isus.
Domnul Isus domneşte acum peste vii şi morţi şi peste tine.
Nu poţi fi ascultător de Domnul Isus, judecând sau dispreţuindu-ţi fratele.
Eu nu spun că tu faci aşa, dar aceste versete n-au fost puse aici degeaba.
Dumnezeu ştie cum putem vorbi unul de altul.
Orice credincios poate face aceste două greşeli.
Dacă negi acest lucru, nu tecunoşti.
Iar cunoaşterea de sine te păzeşte de aceste pericole.
Şi mai important este să vezi că aceste pericole ne fac să ne gândim la scaunul de judecată a lui Dumnezeu; vom sta înaintea Lui să ne judece faptele, nu dreptul nostru de a fi în ceruri.
Acesta este un gând.
Un loc de judecată, nu unul pe care stă un judecător pământesc şi slab, ci un judecător cu o cunoaştere desăvârşită de tot ce am spus şi făcut.
El va revizui toate motivaţiile noastre.
El ştie exact de ce am mâncat sau nu o anumită mâncare
. El va clarifica de ce am judecat sau am dispreţuit pe fratele nostru şi ne va arăta şi de ce alţii l-au apreciat şi s-au sacrificat pentru acest frate.
Este de remarcat că aceste versete nu vorbesc despre lucrurile greşite şi păcătoase ca şi conduită imorală sau doctrină greşită.
Dacă vedem ceva greşit în altcineva trebuie spunem aceasta şi Bisericii locale, iar ea poate acţiona pentru disciplinare.
Noi facem aceasta pe baza unor versete din Biblie.
Aici avem cugetele noastre personale.
Cugetul nu este un ghid perfect pentru vieţile noastre.
Numai Cuvântul lui Dumnezeu este un asfel de ghid.
Deci Dumnezeu va fi cel care va evalua lucrurile.
Faptul că vine un moment în care fiecare va da socoteală înaintea lui Dumnezeu are un efect pozitiv asupra noastră astăzi.
Când mă gândesc la scaunul de judecată al lui Dumnezeu, înaintea căruia voi sta şi eu, vreau să trăiesc de parcă deja stau chiar acum înaintea Lui.
De aceea vreau să-i dau Domnului Isus zilnic socoteală.
Acest gând ne va duce la concluzia că n-ar trebui să ne judecăm unul pe altul.
Vom lăsa aceasta lui Dumnezeu.
Oricine ar trebui să se plece personal înaintea Domnului Isus şi să-L recunoască ca Dumnezeu.
Aceasta ne face să vedem cât de mici suntem şi ne face atenţi în exprimarea criticii noastre a unui frate sau a unei surori, despre ceea ce simt să facă aceştia în prezenţa Domnului Isus.
Privind atitudinea lor, vom fi atenţi în ceea ce considerăm că ar trebui sau nu să facem înaintea Domnului. Este de asemenea posibil ca modul nostru de comportare să fie o piedică pentru creştrea spirituală a fratelui nostru, care s-a întors recent la Dumnezeu sau care are o înţelegere mică a poziţiei lui în Domnul Hristos. Dacă afirmi că ţi-ar place să slujeşti Domnului Isus, tot ce faci are o influenţă considerabilă asupra acelora care de asemenea vor să slujască.
În timp ce tu ai o înţelegere diferită a unor probleme de conştiinţă personale.
Poţi fi convins în Domnul Isus că nimic nu este necurat în sine.
Aici nu este necurăţia ce se găseşte în lume, ci anumite reguli ale Vechiului Testament.
De exemplu în acele zile cineva putea deveni necurat, atingând sau mâncând ceva care a fost declarat necurat de Dumnezeu.
Acum nu mai este cazul.
Dumnezeu priveşte la orice credincios în relaţie cu lucrarea Domnului Hristos.
Cineva care gândeşte că unele lucruri sunt necurate, dovedeşte că nu a ajuns la deplina libertate în Domnul Isus Hristos.
Ţine bine minte că avem conştiinţe personale şi diferenţele în a trăi viaţa de credinţă.
Nu, am devenit liberi, când am ales să-I slujim Domnului Isus.
Din momentul când ne-am supus Lui, am devenit complet ai Săi. Odinioară se părea că tu erai stăpânul tău, dar de fapt erai rob al păcatului.
De aceea este eliberator să aparţii Cuiva care a murit şia înviat.
Romani vorbeşte pe larg de moartea şi învierea Domnului Isus.
Domnul Isus domneşte acum peste vii şi morţi şi peste tine.
Nu poţi fi ascultător de Domnul Isus, judecând sau dispreţuindu-ţi fratele.
Eu nu spun că tu faci aşa, dar aceste versete n-au fost puse aici degeaba.
Dumnezeu ştie cum putem vorbi unul de altul.
Orice credincios poate face aceste două greşeli.
Dacă negi acest lucru, nu tecunoşti.
Iar cunoaşterea de sine te păzeşte de aceste pericole.
Şi mai important este să vezi că aceste pericole ne fac să ne gândim la scaunul de judecată a lui Dumnezeu; vom sta înaintea Lui să ne judece faptele, nu dreptul nostru de a fi în ceruri.
Acesta este un gând.
Un loc de judecată, nu unul pe care stă un judecător pământesc şi slab, ci un judecător cu o cunoaştere desăvârşită de tot ce am spus şi făcut.
El va revizui toate motivaţiile noastre.
El ştie exact de ce am mâncat sau nu o anumită mâncare
. El va clarifica de ce am judecat sau am dispreţuit pe fratele nostru şi ne va arăta şi de ce alţii l-au apreciat şi s-au sacrificat pentru acest frate.
Este de remarcat că aceste versete nu vorbesc despre lucrurile greşite şi păcătoase ca şi conduită imorală sau doctrină greşită.
Dacă vedem ceva greşit în altcineva trebuie spunem aceasta şi Bisericii locale, iar ea poate acţiona pentru disciplinare.
Noi facem aceasta pe baza unor versete din Biblie.
Aici avem cugetele noastre personale.
Cugetul nu este un ghid perfect pentru vieţile noastre.
Numai Cuvântul lui Dumnezeu este un asfel de ghid.
Deci Dumnezeu va fi cel care va evalua lucrurile.
Faptul că vine un moment în care fiecare va da socoteală înaintea lui Dumnezeu are un efect pozitiv asupra noastră astăzi.
Când mă gândesc la scaunul de judecată al lui Dumnezeu, înaintea căruia voi sta şi eu, vreau să trăiesc de parcă deja stau chiar acum înaintea Lui.
De aceea vreau să-i dau Domnului Isus zilnic socoteală.
Acest gând ne va duce la concluzia că n-ar trebui să ne judecăm unul pe altul.
Vom lăsa aceasta lui Dumnezeu.
Oricine ar trebui să se plece personal înaintea Domnului Isus şi să-L recunoască ca Dumnezeu.
Aceasta ne face să vedem cât de mici suntem şi ne face atenţi în exprimarea criticii noastre a unui frate sau a unei surori, despre ceea ce simt să facă aceştia în prezenţa Domnului Isus.
Privind atitudinea lor, vom fi atenţi în ceea ce considerăm că ar trebui sau nu să facem înaintea Domnului. Este de asemenea posibil ca modul nostru de comportare să fie o piedică pentru creştrea spirituală a fratelui nostru, care s-a întors recent la Dumnezeu sau care are o înţelegere mică a poziţiei lui în Domnul Hristos. Dacă afirmi că ţi-ar place să slujeşti Domnului Isus, tot ce faci are o influenţă considerabilă asupra acelora care de asemenea vor să slujască.
În timp ce tu ai o înţelegere diferită a unor probleme de conştiinţă personale.
Poţi fi convins în Domnul Isus că nimic nu este necurat în sine.
Aici nu este necurăţia ce se găseşte în lume, ci anumite reguli ale Vechiului Testament.
De exemplu în acele zile cineva putea deveni necurat, atingând sau mâncând ceva care a fost declarat necurat de Dumnezeu.
Acum nu mai este cazul.
Dumnezeu priveşte la orice credincios în relaţie cu lucrarea Domnului Hristos.
Cineva care gândeşte că unele lucruri sunt necurate, dovedeşte că nu a ajuns la deplina libertate în Domnul Isus Hristos.
Ţine bine minte că avem conştiinţe personale şi diferenţele în a trăi viaţa de credinţă.
