A treia parte cuprinde versetele de la 9 la 21 şi cuprinde relaţia ta cu oamenii din jur.
Partea prezentă este relaţia ta cu credincioşii. Trebuie să înţelegi că nu eşti mai bun decât tovarăşul tău de credinţă, ci din contră este încă nevoie de modestie şi cumpătare.
Dumnezeu a împărţit fiecăruia o anumită cantitate de credinţă.
Aceasta este exact cantitatea de credinţă de care ai nevoie pentru sarcina pe care El vrea ca tu să o împlineşti.
Dumnezeu procedează în acelaşi fel cu celălalt credincios de lângă tine, care a primit de asemenea o sarcină de la Dumnezeu cu măsura credinţei necesare pentru sarcina respectivă.
Primind de la Dumnezeu acestea, n-ai putea să te lauzi şi să spui lumii întregi ?
Nici Pavel n-a făcut aceasta deşi era apostol.
El s-a adresat ţie şi mie prin harul (favoare nemeritată) dat lui.
Iată cum ar trebui să ne apropiem unul de altul, realizând harul care ne-a fost dat.
El face o comparaţie cu corpul uman.
Un corp are multe mădulare şi toate aceste mădulare au funcţii diferite.
Aşa este şi cu noi, dar într-un sens spiritual.
Toţi credincioşii la un loc formează un corp în care fiecare credincios îşi are propriul lui loc şi funcţie.
În 1Corinteni 12 lucrul acesta este tratat mai extins, acolo accentul este pus pe faptul că mădularele aparţin la un loc.
Ele nu pot face nimic una fară cealaltă, aici în Romani 12, avem atitudinea ta de referire la alţii.
Tu ai o unică sarcină pe care numai tu o poţi îndeplini.
Îţi cunoşti sarcina ?
Este grea, nu-i aşa?
Există un verset carespune:
-“Ce poate mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta” Eclesiastul 9:10.
Cu alte cuvinte, uită-te în jur şi vei vedea că este mult de lucru.
În versetele de la 6 la 8 este menţionat un număr din aceste daruri.
Ce coboară spre aceasta este atitudinea ta.
Un mod practic de a demonstra transformarea minţii tale, este să fi amabil cu alţii.
Ceea ce contează este în ce relaţie suntem unul cu altul (versetul 5).
Toţi am primit un dar diferit de la Dumnezeu.
Dumnezeu nu l-a dat ca să-l neglijăm, ci să lucrăm cu el.
Pentru prima dată este menţionată“profeţia” (1 Petru 4:11), care vorbeşte despre “oracolele divine”.
Cu cât învăţăm mai mult despre Dumnezeu,cu atât poţi pătrunde gândurile Lui.
Apoi următorul lucru pe care-l citeşti este “după măsura credinţei tale”.
Pătrunderea gândurilor lui Dumnezeu poate fi doar conform cu măsura relaţiei tale personale cu Dumnezeu,conform măsurii în care ai învăţat să te încrezi în El în viaţa ta practică de credinţă.
Poate “a servi” ţi se potriveşte mai bine.
Acesta este un mod mai practic de a fi ocupat.
Arhip, din Coloseni 4:17 era o astfel de persoană.
El trebuia să fie îndemnat să-şi îndeplinească misiunea pe care a primit-o de la Domnul Isus.
Tu şi cu mine avem nevoie de un îndemn similar.
Partea prezentă este relaţia ta cu credincioşii. Trebuie să înţelegi că nu eşti mai bun decât tovarăşul tău de credinţă, ci din contră este încă nevoie de modestie şi cumpătare.
Dumnezeu a împărţit fiecăruia o anumită cantitate de credinţă.
Aceasta este exact cantitatea de credinţă de care ai nevoie pentru sarcina pe care El vrea ca tu să o împlineşti.
Dumnezeu procedează în acelaşi fel cu celălalt credincios de lângă tine, care a primit de asemenea o sarcină de la Dumnezeu cu măsura credinţei necesare pentru sarcina respectivă.
Primind de la Dumnezeu acestea, n-ai putea să te lauzi şi să spui lumii întregi ?
Nici Pavel n-a făcut aceasta deşi era apostol.
El s-a adresat ţie şi mie prin harul (favoare nemeritată) dat lui.
Iată cum ar trebui să ne apropiem unul de altul, realizând harul care ne-a fost dat.
El face o comparaţie cu corpul uman.
Un corp are multe mădulare şi toate aceste mădulare au funcţii diferite.
Aşa este şi cu noi, dar într-un sens spiritual.
Toţi credincioşii la un loc formează un corp în care fiecare credincios îşi are propriul lui loc şi funcţie.
În 1Corinteni 12 lucrul acesta este tratat mai extins, acolo accentul este pus pe faptul că mădularele aparţin la un loc.
Ele nu pot face nimic una fară cealaltă, aici în Romani 12, avem atitudinea ta de referire la alţii.
Tu ai o unică sarcină pe care numai tu o poţi îndeplini.
Îţi cunoşti sarcina ?
Este grea, nu-i aşa?
Există un verset carespune:
-“Ce poate mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta” Eclesiastul 9:10.
Cu alte cuvinte, uită-te în jur şi vei vedea că este mult de lucru.
În versetele de la 6 la 8 este menţionat un număr din aceste daruri.
Ce coboară spre aceasta este atitudinea ta.
Un mod practic de a demonstra transformarea minţii tale, este să fi amabil cu alţii.
Ceea ce contează este în ce relaţie suntem unul cu altul (versetul 5).
Toţi am primit un dar diferit de la Dumnezeu.
Dumnezeu nu l-a dat ca să-l neglijăm, ci să lucrăm cu el.
Pentru prima dată este menţionată“profeţia” (1 Petru 4:11), care vorbeşte despre “oracolele divine”.
Cu cât învăţăm mai mult despre Dumnezeu,cu atât poţi pătrunde gândurile Lui.
Apoi următorul lucru pe care-l citeşti este “după măsura credinţei tale”.
Pătrunderea gândurilor lui Dumnezeu poate fi doar conform cu măsura relaţiei tale personale cu Dumnezeu,conform măsurii în care ai învăţat să te încrezi în El în viaţa ta practică de credinţă.
Poate “a servi” ţi se potriveşte mai bine.
Acesta este un mod mai practic de a fi ocupat.
Arhip, din Coloseni 4:17 era o astfel de persoană.
El trebuia să fie îndemnat să-şi îndeplinească misiunea pe care a primit-o de la Domnul Isus.
Tu şi cu mine avem nevoie de un îndemn similar.
Poate în tine este ascuns un profesor.
În Ezra 7:10 găseşti o poruncă importantă.
Ezra şi-a îndreptat inima să caute legea.
Atunci el a acţionat conform acesteia.
Abia apoi, el a învăţat pe alţii legea în Israel.
Apoi există îndemn.
A îndemna înseamnă a încuraja sau a mângâia, dar de asemenea înseamnă a îndepărta punctele greşite.
Nu este o activitate obişnuită, dar este necesară.
Credincioşii sunt întodeauna în pericolul de a da înapoi din Cuvânt.
De aceea ei trebuie avertizaţi.
Deviaţiile au întodeauna consecinţe neplăcute.
Obiectul îndemnului este să aduni credincioşii care s-au îndepărtat de Domnul.
În Iacov 5:19-20 poţi vedea rezultatul binecuvântat.
Apoi există fraţi şi surori care au darul de a da, adică să împarţi cu alţii ce ai.
Acest dar al harului mi se pare mult mai răsplătitor decât cel precedent, dar folosind acest dar se cere un exerciţiu spiritual.
Trebuie să se întâmple înţelept, generos şi fără motive ulterioare.
De asemenea conducerea este un dar special.
A fi ascultător este necesar deoarece conducerea este o chestiune de a fi un exemplu bun tu însuţi şi să nu laşi din mână sarcinile.
Neemia din Vechiul Testament a fost un bun exemplu de conducător.
Ultimul dar menţionat aici este mila.
Sunt credincioşi care văzându-i pe alţii în nenorocire sunt gata să-i ajute.
Pentru ei este important şă-şi îndeplinească sarcina cu bucurie.
Totuşi nu este uşor, deoarece ajutorul nu este întodeauna apreciat.
Pavel nu a dat doar o listă completă.
El a încercat să clarifice că fiecare credincios, inclusiv tu, are un dar şi acest dar trebuie să fie folosit corect. Există cu siguranţă ceva cu care să te ocupi.
Cere Domnului să te conducă în această privinţă şi vei fi ocupat !
Cere-i Domnului să te ajute să vezi şi să-ţi îndeplineşti sarcina.
În Ezra 7:10 găseşti o poruncă importantă.
Ezra şi-a îndreptat inima să caute legea.
Atunci el a acţionat conform acesteia.
Abia apoi, el a învăţat pe alţii legea în Israel.
Apoi există îndemn.
A îndemna înseamnă a încuraja sau a mângâia, dar de asemenea înseamnă a îndepărta punctele greşite.
Nu este o activitate obişnuită, dar este necesară.
Credincioşii sunt întodeauna în pericolul de a da înapoi din Cuvânt.
De aceea ei trebuie avertizaţi.
Deviaţiile au întodeauna consecinţe neplăcute.
Obiectul îndemnului este să aduni credincioşii care s-au îndepărtat de Domnul.
În Iacov 5:19-20 poţi vedea rezultatul binecuvântat.
Apoi există fraţi şi surori care au darul de a da, adică să împarţi cu alţii ce ai.
Acest dar al harului mi se pare mult mai răsplătitor decât cel precedent, dar folosind acest dar se cere un exerciţiu spiritual.
Trebuie să se întâmple înţelept, generos şi fără motive ulterioare.
De asemenea conducerea este un dar special.
A fi ascultător este necesar deoarece conducerea este o chestiune de a fi un exemplu bun tu însuţi şi să nu laşi din mână sarcinile.
Neemia din Vechiul Testament a fost un bun exemplu de conducător.
Ultimul dar menţionat aici este mila.
Sunt credincioşi care văzându-i pe alţii în nenorocire sunt gata să-i ajute.
Pentru ei este important şă-şi îndeplinească sarcina cu bucurie.
Totuşi nu este uşor, deoarece ajutorul nu este întodeauna apreciat.
Pavel nu a dat doar o listă completă.
El a încercat să clarifice că fiecare credincios, inclusiv tu, are un dar şi acest dar trebuie să fie folosit corect. Există cu siguranţă ceva cu care să te ocupi.
Cere Domnului să te conducă în această privinţă şi vei fi ocupat !
Cere-i Domnului să te ajute să vezi şi să-ţi îndeplineşti sarcina.
