A devenit clar că noi ca neamuri nu credeam în Dumnezeu.
Crezând în Evanghelie am primit îndurare. Dar noi am văzut că Evanghelia a putut pleca la neamuri, când iudeii n-au răspuns când El de nenumărate ori i-a chemat la pocăinţă.
Astfel, când au văzut harul plecând la neamuri ei nu au putut suporta şi au devenit duşmanii Evangheliei.
În Faptele Apostolilor citim despre acest timp.
Cu această atitudine ei au ajuns în locul neamurilor înaintea lui Dumnezeu.
Aşa cum neamurile nu au crezut în zilele de dinainte, iudeii nu cred acum.
Scopul lui Dumnezeu este să arate că toţi fără excepţie sunt necredincioşi.
Ca rezultat, îndurarea a plecat la toţi, fără excepţie.
El vrea să dovedească că El este îndurător.
Există un mod mai bun de a dovedi decât să araţi mai întâi că toţi au nevoiede îndurare ?
Aceasta îl face pe Pavel să-L laude pe Dumnezeu în versetele 33-36.
În aceste versete el admiră înţelepciunea şi cunoştinţa lui Dumnezeu.
În Domnul Isus vedem înţelepciunea lui Dumnezeu.
În 1 Corinteni1:30 El este numit “înţelepciunea lui Dumnezeu”.
Cine s-ar fi gândit vreodată la rezolvarea pe această cale a problemelor cauzate de păcat?
Dumnezeu ştie perfect ce s-a întâmplat şi El ştie cum să acţioneze într-un mod perfect.
Aceasta include o adâncime de înţelepciune care este de nepătruns pentru noi.
În judecata Sa situaţia care a apărut sau imaginea desăvârşită pe care El o are în situaţia care a apărut, El este înălţat mai presus de noi.
Din partea omului nu a rămas nimic de făcut.
Omul nu ar putea oferi nici o soluţie.
Tot ce ar putea face ar fi să păcatuiască şi mai rău.
Apoi Dumnezeu a început să lucreze.
Cine poate cerceta modurile în care El a lucrat?
Nimeni.
Acum, după Cruce, îl admirăm deoarece şi-a îndeplinit lucrarea în Hristos.
Ar fi putut cinevaîn afară de Dumnezeu să fi plănuit o asemenea cale ?
Ar fi avut Dumnezeu nevoie de un sfătuitor pentru acest plan ?
Cine ar fi putut fi sfătuitorul Lui ?
Tot ce are Dumnezeu în înţelepciune şi abilitate, El posedă în Sine, El nu trebuie să o ia de la alţii.
Nu e putere mai mare în întregul univers ca Dumnezeu.
Şi nu e nimeni care ar putea să-i dea ceva de care El are nevoie şi pentru care El să plătească.
Dumnezeu este singurul independent.
Toate lucrurile există de la El.
Toate lucrurile îşi găsesc originea în El.
În Romani 4 Dumnezeu a creat lucrurilecare nu erau, de parcă erau.
Toate sursele materiei, înţelepciunii şi cunoştinţei sunt în El.
Lucrurile nu numai că provin de la El, dar El de asemenea a împlinit şi a realizat toate lucrurile.
În versetul 36 noi venim ”la El”.
Din toate planurile si acţiunile Lui, El este marele obiectiv în care totul se sfârşeşte.
Dumnezeu s-a glorificat pe Sine în tot ce a făcut.
Lucrul uimitor şi admirabil care ne va face să-Ladorăm, este că Dumnezeu ne-a inclus în planul Său.
În veşnicie vei putea să contribui la gloria Sa.
Nu este copleşitor, gândindu-te la starea ta de mai dinainte, să vezi locul pe care Dumnezeu ţi l-a dat acum ? Tu nu poţi decât să fii de acord cu Pavel care zice: ”Lui fie gloria în veci”.
Nu mai putem adăuga decât Amin !
Aceasta aminteşte de Apocalipsa 5, când după rugăciunea din versetul 13-14 urmează un Amin şi toţi bătrânii cad cu feţele la pământ şi se închină.
Nu se mai aud alte cuvinte.
Inimile se pierd într-o admiraţie nemărginită şi de negrăit pentru Dumnezeu şi Mielul.
Amin.
Crezând în Evanghelie am primit îndurare. Dar noi am văzut că Evanghelia a putut pleca la neamuri, când iudeii n-au răspuns când El de nenumărate ori i-a chemat la pocăinţă.
Astfel, când au văzut harul plecând la neamuri ei nu au putut suporta şi au devenit duşmanii Evangheliei.
În Faptele Apostolilor citim despre acest timp.
Cu această atitudine ei au ajuns în locul neamurilor înaintea lui Dumnezeu.
Aşa cum neamurile nu au crezut în zilele de dinainte, iudeii nu cred acum.
Scopul lui Dumnezeu este să arate că toţi fără excepţie sunt necredincioşi.
Ca rezultat, îndurarea a plecat la toţi, fără excepţie.
El vrea să dovedească că El este îndurător.
Există un mod mai bun de a dovedi decât să araţi mai întâi că toţi au nevoiede îndurare ?
Aceasta îl face pe Pavel să-L laude pe Dumnezeu în versetele 33-36.
În aceste versete el admiră înţelepciunea şi cunoştinţa lui Dumnezeu.
În Domnul Isus vedem înţelepciunea lui Dumnezeu.
În 1 Corinteni1:30 El este numit “înţelepciunea lui Dumnezeu”.
Cine s-ar fi gândit vreodată la rezolvarea pe această cale a problemelor cauzate de păcat?
Dumnezeu ştie perfect ce s-a întâmplat şi El ştie cum să acţioneze într-un mod perfect.
Aceasta include o adâncime de înţelepciune care este de nepătruns pentru noi.
În judecata Sa situaţia care a apărut sau imaginea desăvârşită pe care El o are în situaţia care a apărut, El este înălţat mai presus de noi.
Din partea omului nu a rămas nimic de făcut.
Omul nu ar putea oferi nici o soluţie.
Tot ce ar putea face ar fi să păcatuiască şi mai rău.
Apoi Dumnezeu a început să lucreze.
Cine poate cerceta modurile în care El a lucrat?
Nimeni.
Acum, după Cruce, îl admirăm deoarece şi-a îndeplinit lucrarea în Hristos.
Ar fi putut cinevaîn afară de Dumnezeu să fi plănuit o asemenea cale ?
Ar fi avut Dumnezeu nevoie de un sfătuitor pentru acest plan ?
Cine ar fi putut fi sfătuitorul Lui ?
Tot ce are Dumnezeu în înţelepciune şi abilitate, El posedă în Sine, El nu trebuie să o ia de la alţii.
Nu e putere mai mare în întregul univers ca Dumnezeu.
Şi nu e nimeni care ar putea să-i dea ceva de care El are nevoie şi pentru care El să plătească.
Dumnezeu este singurul independent.
Toate lucrurile există de la El.
Toate lucrurile îşi găsesc originea în El.
În Romani 4 Dumnezeu a creat lucrurilecare nu erau, de parcă erau.
Toate sursele materiei, înţelepciunii şi cunoştinţei sunt în El.
Lucrurile nu numai că provin de la El, dar El de asemenea a împlinit şi a realizat toate lucrurile.
În versetul 36 noi venim ”la El”.
Din toate planurile si acţiunile Lui, El este marele obiectiv în care totul se sfârşeşte.
Dumnezeu s-a glorificat pe Sine în tot ce a făcut.
Lucrul uimitor şi admirabil care ne va face să-Ladorăm, este că Dumnezeu ne-a inclus în planul Său.
În veşnicie vei putea să contribui la gloria Sa.
Nu este copleşitor, gândindu-te la starea ta de mai dinainte, să vezi locul pe care Dumnezeu ţi l-a dat acum ? Tu nu poţi decât să fii de acord cu Pavel care zice: ”Lui fie gloria în veci”.
Nu mai putem adăuga decât Amin !
Aceasta aminteşte de Apocalipsa 5, când după rugăciunea din versetul 13-14 urmează un Amin şi toţi bătrânii cad cu feţele la pământ şi se închină.
Nu se mai aud alte cuvinte.
Inimile se pierd într-o admiraţie nemărginită şi de negrăit pentru Dumnezeu şi Mielul.
Amin.
