sunt cu Tine!

....umblu plângând, 

cu capul plecat de atâta ignoranță
petale de flori vestejesc

 cu lacrimile-amare
se poate să sper

 la un gram de putere?
să zbor pe culmi 

ca vulturul ce se înalță-n zare?
târăsc prin nisip picioarele-mi obosite 

de atâta alergare în zadar
de atâtea vise sfărâmate
dorindu-mi fericirea cu Tine

nu-i prea târziu...

la Tine mă chemi
vindecându-mi inima rănită

 de încătușarea lanțurilor
îmi desenezi zâmbetul 

pe chipul creat de Tine
schițându-mi din nou

 forma de la-nceput
sunt cu Tine!