Eu nu ştiu Doamne, cine sunt
şi nici ce sunt anume...
venit-am pe acest pământ
să-mi dai din nou un nume.
Am fost odată-acolo, sus
Te cunoşteam odată;
aveam şi chip şi nume pus
şi-o veşnicie dată.
Eram în Duhul Tău de tot
în scânteieri de stele
ştiam că ştiu, ştiam că pot
să mă numesc prin ele;
eram în Duhul Tău cel viu,
mă cunoşteam pe mine
suflarea Ta m-ai pus să fiu
şi mă numeam prin Tine.
M-am rătăcit apoi în lut...
m-am despărţit de îngeri,
şi m-am uitat când am trecut
prin valea cea de plângeri...
Dar chiar de nu ştiu cine sunt,
eu ştiu că nu-s din lume;
şi chiar de-s astăzi din pământ,
în ceruri am un Nume.
