Când pâinea iubirii se frânge......

Fiecare are problemele lui, fiecare suferă într-un fel sau altul sub amprenta vremurilor, ne găsim pe marginea unui vulcan care este propria noastra viaţă şi nu ştim cum să privim mai bine înăuntru…
 Iniţiativele noi ne obosesc, preocuparile mai intense nu sunt decât bătăi de cap de multe ori inutile, zbaterea pentru bucata de pâine atât de necesară trece uşor peste alte nevoi.
 Iar bietul suflet aşteaptă, tot aşteaptă puţină atenţie, un crâmpei de mângâiere, împlinirea unui vis, ori căldura unui moment de bucurie.
 Ştiu, mulţi veţi spune că toate astea le avem duminica la biserică, sau stând pe genunchi cu Scriptura în mână în cămăruţa noastră…
Este foarte adevărat.
Dar cum declanşăm această scumpă împărtăşire cu Duhul Domnului?
Şi cum trecem apoi prin ierihonul întepător de orbire şi durere al lumii?
 Lăsăm să treacă clipa sensibilităţii la orbirea altora – care seamănă atat de mult cu a noastră, cea dinainte de vindecare!
 – fără să facem nimic?
Ne judecăm între noi, de multe ori cu o vigoare demnă de cauze mai bune, urmărind ce?
Să luăm locul lui Dumnezeu?
Sau avem atâtea satisfacţii şi atât de bune sunt ale noastre incat simţim nevoia să dăm lecţii altora?
 Dureros…
Când pâinea iubirii se frânge, ce ne interesează mai mult?
Pâinea, iubirea, ori frângerea.
 Atunci când vom sta înaintea lui Dumnezeu la judecată, noi nu vom fi judecaţi pe baza lucrărilor noastre, a realizărilor noastre sau a numărului de convertiţi.
Va fi doar o singură măsură a succesului în acea zi.
Au fost inimile noastre totalmente predate lui Dumnezeu?
 Am lăsat noi voinţa şi agenda noastră şi am luat-o pe cea a Lui.
Am cedat noi presiunii celor din jur de a urma mulţimea sau am căutat îndrumare numai de la El?
Am alergat noi de la  o biserică la alta căutând un scop în viaţă sau ne-am găsit împlinirea în El?
 Am doar o singură ţintă şi aceasta este de a învăţa mai mult .....şi mai mult de a spune numai acele lucruri pe care mi le dă Tatăl.
Nimic din ceea ce spun sau fac eu nu are valoare.
Vreau să fiu în stare să spun:
-„Ştiu că Tatăl este cu mine, deoarece eu fac numai voia Sa.”